Norvegia este primul producător european de țiței și gaze naturale și tinde să devină un mare producător de energie electrică din surse regenerabile. Toți banii din vânzarea acestor resurse merg în Fondul Norvegian Global de Pensii cunoscut ca Fondul Petrolului, cel mare din lume, cu active de 1000 de miliarde de dolari.
România revendică în mod constant locul doi în Europa la producția de gaze naturale și clamează independența energetică, dar depinde încă în proporție de 30% de importurile din Rusia, de la Gazprom. La la țiței stăm și mai rău cu importuri de circa 70% din Rusia.
Cu toate acestea, autoritățile române au căutat soluții imediat după invazia Ucrainei de către Federația Rusă în două autocrații, Azerbaidjan și Turcia, pentru înlocuire gazelor naturale rusești, în timp ce pentru țiței nu există discuții active cu alți furnizori. Autoritățile române au cerut un sprijin firav și Norvegiei.
Citește și: ANALIZĂ România în războiul energiei. Ce proiecte am ratat și cum putem scăpa de gazul rusesc
„România (autoritățile petroliere) a solicitat o întâlnire cu Ministerul Petrolului și Energiei (MPE) în primăvara anului 2021. Interesul acestora a fost să afle aspectele generale ale legislației petroliere din Norvegia și, în special, cu privire la regimul nostru de transfer, a licențelor de hidrocarburi și politica și legislația noastră privind datele geologice – cerințe legale, publicarea acestor date și reguli de confidențialitate. Am ținut două întâlniri virtuale în acest sens”, a declarat, pentru Newsweek România, Amund Vik, secretar de stat în ministrul petrolului și energiei din Norvegia.
În tot acest timp, nu am mișcat mare lucru ca să demarăm noi exploatări deși avem resurse atât în Marea Neagră, cât și pe uscat.
Cum au scăpat norvegienii de influența Rusiei?
Cum au reușit norvegienii să nu mai depindă de nimeni? “Gazprom nu a fost niciodată – și nici nu a solicitat să devină – titular de licență în Norvegia. În politica petrolieră norvegiană, un element vital este ca resursele de petrol să fie gestionate cu prudență și în beneficiul societății norvegiene în ansamblu. Sarcina de a asigura un bun management al resurselor este încredințată Ministerului Petrolului și Energiei în Legea petrolului. Toate deciziile Ministerului, cum ar fi acordarea de drepturi exclusive companiilor petroliere și aprobările și aprobările în conformitate cu Legea petrolului sunt luate în vederea asigurării unei bune gestionări a resurselor”, ne explică secretarul de stat din Ministerul Petrolului și Energiei din Norvegia.
Gazprom este implicată pe piața carburanților România, dar statul român nu are contracte directe cu gigantul rus pentru importul gazelor naturale. Le importăm prin doi intermediari: o companie cipriotă a oligarhului rus Vitaly Matchiski, care controlează și industria locală de aluminiu, și, respectiv, printr-o filială a unei divizii elvețiene a Gazprom.
Citește și: Cele mai mari afaceri ale oligarhilor ruși în România
“Nu știm că vreo companie petrolieră norvegiană a încercat sau a dorit să devină activă în activitățile petroliere românești“, a mai afirmat oficialul norvegian.
O poziție similară are Amund Vik, secretarul de stat norvegian, și pentru eventuale investiții ale unor companii norvegiene într-o altă resursă importantă: fermele eoliene care ar putea fi instalate în Marea Neagră și care ar putea să asigure singure consumul României: “Această întrebare (referitoare la posibile investiții ale companiilor din Norvegia în facilități off-shore în Marea Neagră) ar trebui să fie adresată companiilor care desfășoară activități eoliene offshore. Ministerul nu are nici o perspectivă asupra planurilor strategice de investiții pentru România“.
