Sindicaliștii, oamenii politici, patronatele și societatea civilă se luptă pe una dintre cele mai controversate chestiuni ale anului: salariul minim pe economie. Pentru unii, este prea mic, departe de-a asigura un nivel decent de trai, în timp ce alții consideră că o creștere a acestuia ar afecta mediul de afaceri.
Salariul minim pe economie în 2021
De la începutul anului, Confederația Națională Sindicală Cartel ALFA (autorul este angajat în cadrul acestei instituții) a ieșit în stradă, în repetate rânduri pentru a lupta împotriva blocării negocierilor colective, lipsei dialogului social, cât și pentru o creștere mai adecvată a salariului minim pe economie.
La finalul anului 2020, salariul minim a crescut doar cu 70 RON brut, fiind în continuare departe de valoarea coșului minim de consum pentru un trai decent, care însumează aproximativ 2.900 RON net. Astfel, salariul minim pe economie de 1.386 RON nu reprezintă nici măcar jumătate din valoarea acestuia, fapt care pune lucrătorii într-o situație financiară destul de dificilă.
Pe lângă Cartel ALFA, Blocul Național Sindical a fost vocal în a critica creșterea salariului minim cu 8% pe care Florin Cîțu, pe atunci prim ministru, o anunța în septembrie 2021. Liderul BNS, Dumitru Costin spunea că această creștere este nesemnificativă, fiind făcută cu scop simbolic, deoarece nu este îndeajuns pentru a acoperi creșterile energetice de anul acesta.
Referitor la calcularea salariului minim pe economie pentru 2021, BNS a propus o creștere de 10.3%, acompaniată de dublarea deducerii personală de bază de la 350 RON la 700 RON. Cartel ALFA a propus o creștere de 9.95% și de o creștere treptată astfel încât să se ajungă cât mai repede la echivalarea salariului minim pe economie cu coșul minim de consum pentru un trai decent.
Realitatea nu este deloc pozitivă, deoarece aproximativ 33% din totalul forței de muncă este angajată pe salariul minim pe economie, iar aproximativ 50% sunt înregistrați cu un salariul brut lunar mai mic de 2.700 RON, aproximativ 1.608 RON, cu puțin peste valoarea celui minim.
Într-o situația în care mai mult de jumătate dintre românii angajați nu reușesc să ajungă să-și acopere cheltuielile pentru un trai decent, aceștia sunt nevoiți fie să renunțe la economii, vacanțe sau să găsească o sursă adițională de venit. Până la urmă, fosta ministră a Muncii din partea PNL, Raluca Turcan, a declarat că „ar trebui să ne gândim și la part-time” când un muncitor i s-a plâns că nu se poate trăi pe salariul minim pe economie.
Creșterea salariului minim pe economie este o luptă puternic ideologică, care se poate transforma foarte ușor în măsuri populiste pentru a câștiga votul unei părți din electorat. Din partea dreaptă a spectrului politic, o creștere a salariului minim pe economie pune presiune pe afaceri și poate duce la creșterea șomajului, în timp ce stânga afirmă că o creștere poate duce la îmbunătățirea condițiilor de trai.
Lupta pentru creșterea salariului minim pe economie
În literatura de domeniu, creșterea salariului minim rămâne o chestiune divizată, fără a exista un consens clar asupra efectelor sale. Dacă în manualele de economie din liceu învățăm că o creștere a salariului minim va duce la o scădere de ocupare a locurilor de muncă, sociologul și cercetătorul Syndex Ștefan Guga ne arată că în România acest lucru nu este valabil.
De asemenea, o analiză a creșterii salariului minim coordonată de Banca Mondială în 2018 prezintă o realitate diferită față de aceea identificată în cărțile de economie. Conform analizei, creșterile salariului minim în perioada 2013 - 2016 a avut efecte benefice asupra condițiilor de trai ale angajaților, cu un impact negativ aproape zero, când vine vorba de rata de ocupare a locurilor de muncă.
Deși creșterea salariului minim este încă o problemă controversată, anul acesta, Premiul Nobel pentru Științe Economice a fost acordat celor trei economiști care au folosit experimente din viața reală pentru a examina problemele economice.
Cei trei laureați ai premiului Nobel sunt David Card, profesor la Universitatea California, Berkeley, Joshua Angrist, profesor la Massachusetts Institute of Technology, și Guido Imbens, profesor la Universitatea Stanford din California.
Card și Krueger au arătat printr-un studiu comparativ că o mărire a salariului minim pe economie nu contribuie obligatoriu la o creștere a ratei șomajului. Cei doi au studiat efectele creșterii salariului minim în industria fast-food din New Jersey și Pennsylvania.
În 1992, salariul minim din New Jersey a crescut de la 4,25 de dolari pe oră la 5,05 dolari pe oră, în timp ce în Pennsylvania a rămas constant. Comparând creșterea ocupării forței de muncă la magazinele din diferite state, ei au găsit dovada că creșterea salariului minim nu a redus ocuparea forței de muncă. Au spulberat, astfel, teoria economică convențională conform căreia creșterea salariului minim îi determină pe angajatorii perfect competitivi să reducă oportunitățile de angajare.
Munca lui Card, în special, are implicații mari pentru cercetarea în domeniul economiei muncii și a jucat un rol în determinarea politicii publice. Cercetările sale au fost esențiale în susținerea în favoarea clasei muncitoare, în ciuda slăbirii acestei poziții de-a lungul anilor.
Năsui: #Zerotaxe pe salariul minim
În timp ce confederațiile sindicale și economiștii anterior menționați văd în creșterea salariului minim pe economie un mod de-a contribui la un trai mai bun pentru o bună parte din populație, unii politicieni, precum Claudiu Năsui, văd în această mărire un lucru dăunător.
Parlamentarul USR Claudiu Năsui se folosește de un discurs tipic politicilor lui Ronald Reagan și ale lui Margaret Thatcher în care statul, sector public și politicile publice sunt demonizate. Acesta spune că: „Politicienii vor creșterea salariului minim brut pentru a ne lua mai mulți bani din buzunar și pentru a-și crește propriile venituri.”
O creștere a salariului minim brut va duce într-adevăr la o creștere a indemnizației de parlamentar, care în cel mai mic caz este de 9 ori valoarea salariul minim brut. Totuși, a portretiza problema astfel, Claudiu Năsui ignoră realitatea de fapt cu care se confruntă aproximativ 33% din forța de muncă care se află într-o situație delicată, neputând să acopere cheltuielile prevăzute în coșul minim de consum pentru un trai decent.
Despre prounerea lui Claudiu Năsui, sociologul și cercătorul Syndex, ștefan Guga a spus pentru Hotnews că o scădere a venitului statului din impozitările salariale ar contribui la un șoc bugetar uriaș:
„Cei mai afectați ar salariații cu veniturile cele mai mici care depind de funcționarea serviciilor publice. Sistemul de sănătate și școala sunt cele mai bune exemple. Un salariat cu salariul minim nu-și permite să se ducă la o clinică privată, grădiniță privată și așa mai departe. Principalii afectați pentru subfinanțarea suplimentară a acestor servicii ar fi chiar salariații cu venituri mici. Pentru cine este bună o asemenea propunere? Eu aș vrea să cred că ea nu poate fi luată în serios în contextul actual din România.”
Propunerea lui Claudiu Năsui este de-a scuti de la plata taxelor lucrătorii pe salariul minim pe economie, putând în acest fel să le ofere acestora mai mulți bani pentru cheltuielile lunare.
Totuși, când vine vorba de-a adresa deficitul bugetar care va rezulta în urma scutirii de taxe și impozite a aproximativ 1.5 milioane de lucrători din România, Claudiu Năsui spune că „salariul minim pe economie este deja mic, haide mai bine să-l lăsăm omului”.
Fără o soluție clară de-a rectifica deficitul bugetar care va surveni în urma tăierilor de taxe, sistemul de sănătate care deja este subfinanțat cronic va avea mai mult de suferit, la fel ca și orice alt serviciu public.
Totuși, Claudiu Năsui nu este un admirator al serviciilor publice, deoarece în cele 40 de promisiuni făcute de USR PLUS, „alegerea” în sănătate și în educație sunt considerate a fi strict necesare.
Astfel, o subfinanțarea sistemului medical de stat, va putea împinge mai mulți oameni către operatorii privați de sănătate. Împingerea acestora reprezintă o alegere falsă, care este stârnită de calitatea scăzută a serviciilor, din cauza lipsei unei finanțări adecvate a sistemelor publice.
Cercetările pe salariul minim pe economie, cât și Premiul Nobel de anul acesta reprezintă pași importanți în evidențierea necesității creșterii salariului minim.
Literatura din domeniu care spune că o creștere a acestuia va duce obligatoriu la o rata o șomajului mai mare, a fost combătută în nenumărate rânduri de cercetări empirice, atât în România, cât și în afară.
Totuși, în continuare, salariul minim pe economie este o problemă care-i afectează pe cel puțin 33% dinte lucrătorii români care nu reușesc să acopere nici măcar jumătate din valoarea coșului minim pentru un trai decent cu salariul de bază.
În urma dezbaterilor politice, creșterea salariului minim pare să fie o chestiune asumată, totuși vocile care se împotrivesc acestor demersuri își fac simțită prezența în dezbateri destul de des.
