Suntem în precampanie electorală, iar politicienii vorbesc de dimineața până seara despre majorări de salarii pentru bugetari și pensii. Nimeni nu vorbește, însă, despre salariile din mediul privat, unde salariul mediu este mai mic decât cel de la stat. Avem cam 5 milioane și ceva de angajați în România, din care peste 1.200.000 sunt angajați la stat, restul sunt în mediul privat.
Daraban: În România există 1.206.397 de firme, doar 846.459 au depus bilanțul. N-ar trebui să existe nici măcar o eroare de 5 firme
„Dacă întrebați la Registrul Comerțului, care aparține unei entități statale, Ministerului Justiției, vorbim de 1.206.397 de firme înregistrate în România. Dacă vă duceți la Finanțe, la cei care au depus bilanțul, o să vă spună că sunt 846.459.
Deci, iată, observați, există cam 360.000 de societăți care nu depun bilanțul. Repet, din cele care sunt indicate la Ministerul Justiției ca fiind active și în funcțiune, că sunt rubrici separate de insolvențe, dizolvări, falimente, etc.
Anual am semnalat acest lucru... În 2014, când am preluat eu mandatul (la CCIR, n.red.) și am început să monitorizez aceste cifre, erau 140.000 de firme care nu depuneau bilanțul anual.
Am semnalat, vedeți că s-au făcut 170.000, vedeți că am ajuns la 200.000, vedeți că s-au făcut 220.000 și tot așa... Și iată-ne la celebra cifră de 360.000 care, vă dați seama, nu pot pica decât pe un control încrucișat pe care ANAF-ul îl face către baza lor de date.
Baza lor de date sunt nefericiții, cu ghilimele, printre care fac parte și eu, cei care depun bilanțul la Fisc.
Dacă printr-un control la unul din cei care a depus bilanțul apare o societate X, se văd acolo 10 facturi, 15 facturi, atunci poate fac și ei o verificare dacă firma respectivă și-a depus sau nu bilanțul.
Cert e că firma aia de care vă spun eu rupe facturi cu TVA, i se plătește factura cu TVA, iar mai departe este cancan. Deci, ce să vă zic? Semnalăm aceste lucruri anual.
N-ar trebui să existe nici măcar o eroare de cinci firme, între cei activi și în funcțiune și cei care depun bilanțul. Trebuie să fie aceeași cifră.
Batem câmpii cu digitalizarea administrativă
„Batem câmpii cu digitalizarea administrativă. Registru Comerțului, acum 2 ani, refuza să facă parte din cloudul guvernamental, așa ca o paranteză... Că ei au niște secrete... Registrul Comerțului aparține de Ministerul Justiției din 2002.
Ar trebui ca bilanțul să se depună și la Fisc, și la Registrul Comerțului, obligatoriu, și să se compare. Iar domnii de la Fisc să țină cont, să nu mai conteze a cui bază de date este, că e a Fiscului sau a Registrului Comerțului, și să meargă în control la toate firmele care au <<J>> la poartă, adică e persoană juridică română. La registru, găsesc și CNP-ul a acționarului, și CNP-ul administratorului, adresa firmei, absolut toate datele, inclusiv contul bancar”, a explicat Mihai Daraban, pentru Newsweek.
Dialogul social în România este cam mimat. Unii parteneri de dialog social ai Guvernului României sunt și angajați la stat
„Din păcate, la noi am văzut că sunt unii parteneri de dialog social ai Guvernului României care sunt și angajați pe la stat. Nu știu cât mai este acest dialog, când discuți cu personaje care chipurile reprezintă mediu de business, dar sunt salariați ai unei entități de stat. Mă abțin.
Dialogul social în România este cam mimat, trebuie să recunoaștem.
Cifrele sunt ale dânșilor, nu ale Camerei de Comerț. Camera de comerț face o analiză după ce firmele își de pun bilanțul. Noi facem niște analize pentru noi. Facem niște analize pentru topul firmelor, analize cu privire la distribuția capitalului, la cifre de afaceri, la profit. Ne interesează acești indicatori pentru promovarea economică a României și în străinătate (...)
Nu suntem chemați, probabil le-am rămas mici”, a subliniat președintele CCIR.
Și dacă înmulțim cu 5 cifra de afaceri și profitul, cred că nu vom putea satisface apetitul de consum al statului. Imaginația de a crea noi sinecuri e fără limită. Scoateți toate activele statului care zac și nu produc nimic.
„Înainte să vii cu măsuri de creștere a fiscalității, de a pune presiune pe un mediu de business care și-a făcut datoria cu prisosință față de buget și a făcut-o mai mult decât trebuia… Scoateți toate activele statului care zac și nu produc nimic.
Vă spun ca o paranteză, numărul celor care au depus bilanțul, 846.459, a crescut, față de 802.243 cu un an înainte. Vedeți 44.000 de firme în plus care au depus bilanțul.
Dar, ceea ce este mai spectaculos e că a crescut cifra de afaceri, de la 392 de miliarde, la 494 de miliarde de euro. Deci, cu 25%, cu 100 de miliarde, fix cu 102 miliarde. A crescut profitul de la 41,5 la 54,6 într-un an.
Eu zic că mediul de business și-a făcut datoria cu prisosință față de bugetul de stat.
Dar știți, câteodată, ne gândim că, și dacă triplăm, și dacă înmulțim cu cinci cifra de afaceri și profitul, nu vom putea satisface apetitul de consum al statului.
Imaginația de a crea noi sinecuri, noi agenții, este fără limită. Ați văzut, promovare, investiții și comerț exterior (…)
Nu mai vorbesc de dublare… Se creează sau s-a creat un nou CNAIR, de exemplu. E fără margini această imaginație de a crea organisme de stat, cum e și imaginația unui primar al unei localități de 1000 de locuitori, de a avea școală, grădiniță, sală de sport, el neavând copii. Vrea să-i bifeze acolo pentru campania electorală, că, în mandatul meu, am realizat asta, asta și asta. Risipă de bani publici.
Deci, repet, oricât am produce noi, cred că nu putem satisface acest apetit de consum al statului.
Acum, revin la presiunile fiscale. Ca să vii peste noi cu presiuni fiscale, hai să discutăm puțin de deontologie. Fă-ți puțin ordine la tine în ogradă, cu aceste arierate, datorii, și vino la noi și cu CFR Marfă că e la zi cu plățile la buget, și TAROM, și Unifarm, și Romaero Băneasa.
Domne, i-am adus pe zero, i-am adus pe profit, dar nu mai sunt bani. Hai să luăm și de la voi (firmele private, n.red.).
Dar când tu ai scheleții ăștia în dulap, să nu-i numesc altfel, vii tot la ăștia care își fac datoria față de buget, vii tot la amărâții ăștia care au depus bilanțul, care au înregistrat profit, care angajează 4.030.000 de oameni? Ce ai cu ei?
Ai atâtea fronturi de luptă. Ce am vorbit înainte, cu ăia care nu depun bilanțul, privatizează, vinde activele astea cum a vândut, dacă vă aduceți aminte, celebrul Agaton, Dumnezeu să-l ierte, când a vândut activele de pe litoral cu transparență totală, în prezența presei, n-a avut nicio plângere penală, nici dosar penal.
Scoateți toate activele astea ale statului care zac și nu produc nimic.
Unități militare dezafectate de la MApN și MAI, depouri părăsite, vagoane la fier vechi, institute de cercetări unde mai lucrează un om și un câine (…) Scoateți totul pe piață, dar sub transparență totală. Toată presa, fără acreditare să fie de față”, a mai puncat Daraban.
E populism în toate partidele. La partidele de dreapta ar fi trebuit să fie oameni care au rupt facturi
„E populism în toate partidele. Nu că e unu de stânga, unu de dreapta, noi nici nu prea avem stânga și dreapta. Unii se revendică așa, unii așa.
La partidele de dreapta, ar fi trebuit să fie oameni care au rupt facturi, veniți din domeniul business-ului, care au avut măcar o afacere. Dar, din păcate, și acolo este o trupă de funcționărime, ca să nu spun altfel.
Deci, din populism nu se face (privatizare, vânzarea activelor care nu produc nimic, n. red). De aici plecăm.
Când împărțea Hidroelectrica dividende de 3 miliarde net, de fapt, de 4, din care 800 de milioane s-au dus la Fondul Proprietatea, a fost cineva din poporul român care a primit ceva?
Acel profit s-a făcut pe contoarul fiecăruia de acasă. Dar stăm liniștiți cu capul pe pernă că a fost Hidroelectrica de stat și n-a fost pe mâna străinilor”, a mai explicat Mihai Daraban.
Trebuie să înțelegem că rolul statului în economie trebuie diminuat
„Noi va trebui să înțelegem că rolul statului trebuie să fie diminuat în economie. Statul trebuie să vină cu politici, să se ocupe de partea asta a lui socială, dar să lase economia în pace, să iasă, să încerce să iasă din economie. Și în energie să se zică că sunt societăți publice, nu de stat.
Adică pe formula consacrată, așa cum este Exxon Mobil, cum e Shell, cum e Total, cum e Repsol.
Nu sunt societăți private, în sensul că aparțin unui Gigel sau Costel. Sunt companii publice, care au foarte mulți acționari persoane fizice și are și statul o parte din acțiuni. Dar, există acea transparență, până la urmă, că asta e condiția numărul unu la orice listare. E un capitol acolo care contează foarte mult, transparența.
Trebuie să pui cifrele pe masa. E mai greu să mai justifici că mașina-i pe numele altcuiva, că i-am dat-o norei, i-am dat-o nepoțelului. Zic că plec în misiune economică în Abu Dhabi și îmi fac poze pe Facebook din Malbive. Adică, mai ușor cu cheltuielile pe firmă, știți cum să spune”, a punctat președintele CCIR.
Unii vor să rămână afaceri de familie. Probabil, copiii lor vor înțelege avantajul listării
„Indiferent de nivelul la care ajung, unii vor să rămână afaceri de familie. Este, probabil, cultura primei generații de oameni de afaceri din România.
Probabil, copiii lor vor înțelege avantajul listării, pentru că, știți care e problema, pe cei din Vest îi mai înțelegi că așa vor, să rămână business de familie, dar la noi, în condițiile subfinanțării business-ului, în condițiile unui acces destul de greu la finanțare din partea sistemului bancar românesc, cu dobânzile pe care le știm cu toții, mult mai mari decât competiția noastră din Occident, o soluție este listarea de capitalizare.
În America, business-ul se finanțează 80% de pe bursă, doar 20% din sistemul bancar. În Europa, ce-i drept, e invers, 20% pe bursă, 80% din sistemul bancar. În România, aproape deloc, ca pondere din listări”, a mai explicat Daraban.
Noile măsuri fiscale din România și mediul de afaceri. „Practic, ajungem la un impozit pe profit de 33%”
„Avem un mediu de business foarte polarizat. Deci, paradoxal, v-am spus că sunt 846.459 de firme care au depus bilanțul. Ei bine, cu peste 50 de milioane de euro avem 1.042 de societăți la nivel național, 557 între 50 și 100 de milioane, și 485 peste suta de milioane de euro cifră de afaceri.
Deci, doar 1042. Ei bine, aceștia fac cam 235 de miliarde de euro cifră de afaceri, de asta e și lăcomia statului de a lua 1% din cifra de afaceri de la ăștia. Deci statul imediat a ochit. Mamă, de aici iau 2,35 miliarde.
Dar, poate, nici nu-s banii mei, sunt rulajul meu. Cum adică îmi iei 1% din cifra de afaceri?
Practic, ajungem, la ora actuală, la un impozit pe profit de 33%, dacă mă întrebați pe mine. Și de multe ori, repet, nu sunt banii tăi. Este un rulaj al tău din care statul vrea să înghită ceva concret, pentru că a văzut cât e cifra de afaceri la acești 1.042. A zis din 235 de miliarde, 2,35 miliarde sunt ale noastre.
Dar, ia gândiți-vă 235 de miliarde din 494, cifra totală la cei 846.000? Aproape jumătate!
Ca să înțelegem, statul știe mai bine decât noi toți cât de polarizată este economia românească și de aceea s-a repezit în cei peste 50 de milioane de euro cifră de afaceri, practic jumate din cifra de afaceri înregistrată de firmele care muncesc în România.
Ce se va întâmpla? Unii vor încerca să-și fragmenteze, ca să nu mai depășească. Asta nu înțelege statul, unii se adaptează din mers. Care pot. Unii fragmentează societatea, unii vor reloca societatea. Nu avem nici 100 km până la graniță. Da, unii vor reloca societatea, unii, săracii, nu știu. Vor aștepta și vor strânge din dinți. Poate nu pot nici s-o spargă, nici s-o mute.
Din cele 557 de firme cu cigar de afaceri între 50 și 100 de milioane, 223 sunt românești, 100% private. Și la peste 100 de milioane sunt românești 119 din 485. Nu le-am mai luat pe cele de stat.
La cum se comportă sistemul bancar vizavi de business-ul românesc, nu prea le por de grijă. Dar, iar nu înțelegem că băncile au mecanisme suficiente ca să compenseze aceste presiuni tot pe amărâții care aduc plus valoare în țara asta și pe amărâtul de cetățean român.
Adică, nu doar firmele suferă din jongleriile pe care le vor face băncile ca să le meargă viața. Și persoana fizică va suferi, ca și persoană juridică”, a explicat Mihai Daraban.
Sectorul administrativ de stat nu mai poate fi întreținut la ora actuală de economia reală din România
„Oamenii, profesorii, ar trebui să vină alături de noi, să solicite reorganizare administrativă a țării. Pentru că, vă spun, membrii unui consiliu județean care vin de la serviciu o dată pe lună la ședința consiliului județean pleacă cu o indemnizație netă mai mare decât salariul unui profesor debutant.
Adică trebuie să înțelegem unde este risipa.
Eu eu, în general, nu m-am legat niciodată de aparatul bugetar în ansamblu. Avem nevoie de Educație, avem nevoie de Sănătate, avem nevoie de Poliție, de Servicii, de Armată.
Eu mă leg de sectorul administrativ de stat care nu mai poate fi întreținut la ora actuală de economia reală din România.
Repet, dar trebuie s-o spunem. Primarii de localități foarte mici sunt mulți semianalfabeți, pentru că nu mai sunt oameni cu studii superioare într-o comună de 500 de locuitori. Au plecat.
O mai fi tractoristul șef, ce or mai fi ei… Păi, nu poți să-l lași să-și îndeplinească toate visele pe banii bugetului.
Recent, a apărut în presă că pleacă 3,7 miliarde de lei către autoritățile locale, să le scăpăm de faliment, să le plătim salarii, că din ce scot nu-și pot acoperi cheltuielile. Haideți să lămurim asta”, a punctat Daraban.
Va fi o reformă administrativă după alegerile din 2024? „Bucureștiul nu e oraș să aibă șapte primării, șapte bugete, șapte consilii”
„Depinde foarte mult de presiunea publică. Ei (politicienii, n.red.) nu o vor face.
După alegeri, după cum se vede așa cu ochiul liber nu prea vedem o coaliție forte sau, mai bine zis, confortabilă, să nu spun altfel. Cel puțin, eu nu o văd din sondajele prezentate pe la televizor. Nu văd un 65% într-un loc, o coaliție de 65% după alegerile de la anul. Dar, repet, niciodată nu e prea târziu (…)
Contează foarte mult presiunea publică. Contează ca alături de noi (mediul de business, n.red.) să vină și Academia Română, și mă bucur că a început. Noi avem în spatele nostru semnatari, asociații patronale de ramură, nu confederații și alte vrăjeli ce există în România. Vorbesc de asociații de ramuri, adică constructorii cu ai lor, vinificația cu ai lor, producătorii agricoli, marii fermieri. Adică, nișe. Pe aceștia îi luăm mai mult în considerare, decât alte așa-zise consorții patronale.
Dacă există acea presiune și cu sprijinul media, ca la orice pas să bombardăm politicianul cu necesitatea reorganizării administrative, să le spunem că nu mai funcționează, nu mai poate funcționa România în paradigma anilor 1968, când s-au făcut actualele județe, că trebuie să ne trezim cum s-au trezit polonezii mult mai devreme decât noi, când din 47 de voievodate au făcut 16, se poate.
<<Pericolul>> este când președintele consiliului județean nu mai e... Noi am cerut să nu mai fie comună sub 5000 de locuitori și oraș sub 10.000, iar distinsul oraș care se vede pe geam (București, n.red.) să aibă o primărie în loc de șapte. Asta nu prea s-a spus, Bucureștiul nu e oraș să aibă șapte primării, șapte bugete, șapte consilii”, a precizat Daraban, pentru Newsweek.
„Legea asta trebuie să aibă o pagină. Eu sunt inginer, mă bazez pe logică, nu trebuie să fie stufoasă, niște puncte clare. Le dai și 5 ani termen să fac un referendum de redenumire a județului, că eu, repet, vorbesc de o reorganizare administrativă tot pe județe, pentru că așa spune Constituția. Constituția spune că România e organizată pe județe”, a adăugat Mihai Daraban.
Cât ar pierde România dacă s-ar decupla de la economia europeană? Politicienii care vorbesc despre desprinderea de UE sau NATO bat câmpii
„Nu poate fi calculată în cifre. Noi trebuie să înțelegem și cred că e foarte important dacă s-ar putea preda și la școală, din clasa întâi, așa cum rusu ăla mic în clasa întâi e învățat cu Occidentul e <<Uf!>>, așa ai noștri ar trebui educați că apartenența României la Uniunea Europeană, la NATO, parteneriatul strategic, sunt sfinte pentru noi.
Dacă nu le aveam, eram vai de capul! Măcar că mai ai un o țintă de deficit, mai vin unii și spun <<Stop>>, tot este ceva.
Noi nu putem fi, din păcate, o spun, poate-mi atrag dușmănii, în stare să ne autoguvernăm. Iar politicienii aceia bat câmpii cu desprinderi de NATO sau de Uniunea Europeană.
Păi, haideți să facem un calcul, un statement off accounts, cum se spune. Hai, să vadă cât am contribuit și cât am luat.
Că i-am cheltuit aiurea, că vrea domn primar jacuzzi în sat de 80 de oameni, e altă discuție. Dar haideți să vedem. Și cred că oamenii responsabili din țara asta trebuie să le arate acestora. Uitați-vă, fraților, cât am dat și cât am luat, că îți trebuie patru clase. Vorbim strict de fonduri europene, aritmetică, nu matematică”, a punctat Mihai Daraban.
„Ca să învețe și să înțeleagă toată lumea ce înseamnă desprinderea (de UE, n.red.), costurile, nu mai vorbim de interconectarea economică a României, gândiți-vă că industria auto în România, Mioveniul și Craiova împreună angajează 20.000 de oameni. În industria auto, în România, lucrează 206.000 de oameni care fac sub-ansamble și tot felul de de piese, inclusiv cutii de viteze Mercedes, pentru multe alte brand-uri din lumea asta. Și au oamenii de lucru.
Unde să te decuplezi? De la cine să te decuplezi? 24% avem import-export cu Germania. Cu ce suplinesc jupânii ăștia care vorbesc? Cu Coreea de Nord? Ce vise au? Rusia, care este cu PIB-ul cât Coreea de Sud? Să se uite.
La noi în business, în general, ierarhiile sunt după cifre de afaceri, averi personale. Eu, când discut de geopolitică, am PIB-urile pe masa. Nu discut altfel! Că văd eu un prototip de Suhoi… Unde-i producția de serie? Lasă-l naibii de prototip. Ei n-au fost în stare îmbutelieze în Rusia vaccinul ăla pentru COVID, Sputnik.
Rusia, despre ce vorbim? E o țară de 17.150.000km² care din PIB-ul ăla nu știu cum se întreține? Să vedeți poze și filme, când meniul zilnic al unui rus, poate îi transmiteți și doamnei Șoșoacă, este un castron de cartofi fierți și o sticlă de vodcă. Ăla e meniu zilnic. Să nu se uite la Rusia în Piața Roșie. Este foarte importantă educația copiilor. Ministerul Educației șă creeze niște ore, mai ales în primii ani, în care copiii să își dea seama de avantajele lumii în care se află acum”, mai spune Daraban.
Legea Camerei de Comerț, îngropată la Comisia Juridică
„Legea Camerei de Comerț a trecut o dată prin Parlament, a fost atacată la Curtea Constituțională, a trecut de Curtea Constituțională. Președintele, înainte de promulgare, a trimis-o la reexaminare cu niște adăugiri. Acestea s-au adăugat la Senat, a trecut de Senat, a trecut de trei sferturi din Camera Deputaților, este la Comisia Juridică la Camera Deputaților.
Nu știu ce se așteaptă? Probabil, USR-ul, care țipat atât de mult împotriva acestei legi, reprezintă încă o mare sperietoare pentru clasa politică. Cert este că noi nu vroiam această lege decât pentru eficientizarea zonei Romexpo. Bancabilitatea terenului, pentru că Romexpo, se știe, poate știu și toți care ne privesc, este o societate a Camerei de Comerț. Încă 30 de ani de acum încolo vom funcționa acolo. Deci, biologic, nu voi prinde, probabil când se va încheia raportul dintre RAPPS și Camera de Comerț pentru acel teren.
Noi am vrut o bancabilitate ca să creăm, în afară de ce știm noi Romexpo, care nu va dispărea, să creăm o zonă, dacă vreți, de business, nu rezidențială.
Aveam nevoie de această lege, bineînțeles, avem terenul în proprietate. Ceea ce nu s-au spus nici măcar de dușmanii noștri că n-au vrut, au cenzurat acest lucru, că n-avem voie 49 de ani să-l vindem sau să-l ipotecăm.
Acea lege care conținea modele occidentale pentru Camera de Comerț a fost pulberată în Parliament, din păcate.
Nu s-a vrut, pentru că nu vrea statul. Ce faci după aia cu nepoții? Nepoți, amante, ce faci, unde îi mai depozitezi? Că eu nu-i luam. Eu nu trimit silvicultor la Doha.
Dacă aș fi să trimit eu, aș trimite un petrolist, eventual, sau pe cineva din domeniul ăsta. Adică, noi am fi făcut o selecție foarte dură. În multe țări, am fi apelat la diasporă, mai ales pe zona americană, de exemplu. De ce să trimit un om de aici care nu știe să facă dreapta la semafor și să nu iau pe cineva de acolo care cunoaște relațiile, are poate mașină proprie? Mai bine îi decontezi combustibilul, decât să-i cumperi mașină. Pentru că totdeauna trebuie să te gândești la eficientizarea oricărui domeniu, nu doar să cheltui și să n-ai nici feedback”, a afirmat președintele CCIR Mihai Daraban.
„Legea asta a fost spulberată pentru că nici măcar inițiatorii nu au citit cele trei pagini, nota de fundamentare. Până la urmă, vreți o țară ca afară sau nu vreți?
Camera este înființată de statul român, nu n-am adunat noi la ceas de seară. Dacă vor, pot să aibă o lege a Camerei de Comerț funcționabilă ca în Occident, cu atribuții. S-a zis, domnule, cum să mai fie o taxă în plus? Nu era o taxă în plus, era o contribuție în plus a agentului economic. Dar ce nu au spus cei care au comentat această lege, este cocoașa care o primește Camera de Comerț, mai bine zis obligațiile care le va avea Camera de Comerț.
Mulți gândesc, cum să vă spun, simplist: <<Dăm la cameră ca să-și ia Daraban Mercedes>>. Este, nu aveam nevoie de asta, dar vrem să eficientizăm acest comerț exterior, pentru că am ajuns la un deficit al balanței comerciale de 34,1 miliarde de euro.
8,7 miliarde era deficitul în 2015, astăzi, 34,1 miliarde de euro. Și nu știu cu cât încheiem anul ăsta. Anul trecut, am importat de 126 de miliarde euro, față de 98,4 cu doar un an înainte.
Și știți, toți au tendința au tendința să spună mâncăm, consumăm din import. Nu. Din 34,1 deficit al balanței comerciale, doar 1,7 miliarde sunt în dreptul stomacului, al alimentelor. Restul de 32,4 miliarde de euro sunt alte năzbâtii.
Statul a făcut ARICE - Agenția Română de Investiții Comerț Exterior. Deocamdată, au o mașină la doi angajați”, a conchis Mihai Daraban.
