La 11 martie 1935, la iniţiativa a 26 de oameni de ştiinţă, s-a constituit, „de facto”, asociaţia ştiinţifică Academia de Ştiinţe din România. În comunism, Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă din România a fost înfiinţată, ca persoană juridică, prin HCM nr. 1012/30 mai 1956 cu scopul de a sprijini coordonarea muncii ştiinţifice pe plan naţional şi reprezentarea acestei cercetări pe plan internaţional.
După Revoluție, a primit în rândurile ei o serie de oameni politici: Ion Iliescu, Teodor Meleșcanu, Ecaterina Andronescu, Nicolae Robu, Valeriu Tabără, Anghel Stanciu, dar și înalte fețe bisericești arhiepiscopii Nifon sau Teodosie. Sunt informații de pe site-ul instituției. De fapt, în 1996 a avut loc o renaștere a instituției, aceasta primind noi membri.
AOSR va primi, în 2021, 8,9 milioane de lei de la buget.
În 2017 i-am luat un interviu președintelui instituției. Alexandru Badea mi-a precizat, stupefiant, că activitatea AOSR este paralizată, iar centrul de cercetări avansate a fost desființat. Membrii titulari primesc o indemnizație brută de 2.000 de lei, membrii corespondenți de 1.400 de lei, iar membri de onoare 1.000 de lei. Membrii prezidiului au cu 20% mai mult.
În 2010, Eugen Simion, fost președinte al Academiei Române (care nu are nicio legătură cu AOSR), susținea că „a apărut o Academie a Oamenilor de Știință care este o construcție strict politică, pentru că ea nu se bazează pe o selecție corectă de valori“.
Academia spune că are un parteneriat cu doar trei universități: Politehnică, Valahia și Bioterra, dar și cu trei societăți comerciale.
