După consultarea cu elevii, am constatat că doar 1 elev din 7 a știut să  rezolve corect cerința de a construi o frază, în care să existe o completivă directă introdusă prin conjuncția subordonatoare „dacă”. Construirea corectă a frazei presupunea ca regentul completivei directe introduse prin conjuncția subordonatoare „dacă” să fie un verb predicativ, tranzitiv, personal, cu aspect negativ: „Nu știu dacă mai vine.”

5 elevi din 7 nu au putut preciza ușor motivul pentru care Zamfir crede că Sergiu trebuie ambiționat, pentru că acesta se putea identifica în replica lui Mihai: „Zău, nene Zamfir, că n-o fac anume. Deși e limpede că nu-i în forma lui cea mai bună, nu mă pot pune cu Sergiu. (Pauză) Și acum are nevoie mai mult ca oricând de încredere în el.”

Era corect față de elevii clasei a VIII-a să se fi ținut cont de experiența mică pe care o au în lucrul cu textul dramatic, de faptul că ei au studiat comedia ca specie a genului dramatic. S-ar fi putut alege astfel un fragment de comedie, în care conflictul dramatic principal se desprindea din confruntarea directă dintre personaje, în care situațiile comice sunt clare, relațiile dintre personaje sunt transparente.

Fragmentul „Ultima cursă” de Horia Lovinescu este o dramă, iar conflictul dramatic principal constă în ciocnirea ideilor în planul conștiinței  unui personaj. Chiar dacă elevii au înțeles că există o tensiune, nu au putut exprima natura acesteia. Destui elevi, chiar dacă au înțeles că Sergiu este un personaj  polemic, în conștiința căruia se ciocnesc idei, nu au putut face asocieri între specia literară și genul literar, care ar fi adus un plus în conținutul compunerii, pe care o aveau de redactat și i-ar fi salvat de schematism.

Sergiu, personajul principal al fragmentului are o problemă de conștiință. Conflictul dramatic principal este interior, de aceea copiilor de clasa a VIII-a le-a fost greu să-l identifice sau să-l înțeleagă. Sergiu simte că toată cariera sportivă îl apasă și se află într-un impas. Conflictele secundare dramatice au rămas nesesizate. Copiii nu au înțeles tensiunea dintre Sergiu și Claudia ca fiind determinată de stima de sine redusă a lui Sergiu. Nu au intuit nici conflictul dintre discipol și maestru, respectiv relația dintre Zamfir și Sergiu. În ceea ce privește rolul lui Mihai, acesta  le-a scăpat total din vedere, și nu au văzut că el este adversarul care, în competiția directă, acutizează criza de conștiință a lui Sergiu, când refuză să îl depășească.

Fragmentul dramatic, dat spre analiză, este decupat fără subdiviziunile specifice ceea ce a creat elevilor dificultatea de a vorbi despre structura formală particulară acestui gen literar. Vag se poate vorbi de o scenă dramatică, ca subdiviziune a actului, în momentul în care Sergiu intră în apartamentul său, închizând ușa ori Claudia se îndreaptă spre ieșire.  Relațiile dintre personaje sunt ambigue, unii copii au fost induși în eroare în ceea ce privește relația dintre Claudia și Sergiu. Au văzut o tensiune între mamă și fiu, raportându-se la replica: „Dacă nu te porți ca un băiețel cuminte, domnul Zamfir o să te tragă de urechi.”

Cu alte cuvinte, subiectul de literatură a limitat elevii la o abordare șablonardă, la o exprimare banală, pentru că a fost greu de descifrat. Experiența lor nu le-a permis să înțeleagă textul acesta și să rezolve onorabil subiectul.

În ceea ce privește narațiunea despre o întâmplare petrecută acasă sau la școală, în timpul unei activități de lectură, mulți elevi, dintre cei cu care am discutat, au avut dificultăți să evidențieze momentele subiectului, să ajungă la un punct culminant. Copiii chiar nu au putut gândi activitatea de lectură ca o succesiune de întâmplări logice, care să dezvolte o tensiune și să creeze o emoție la lectură.

 Deși destui elevi vor lua note peste 5, și mulți vor dobândi nota 8, trebuie precizat că pe subiectul acesta se va lua greu nota 10.

Claudia Osiceanu este profesoară de limba și literatura română, la Școala Gimnazială „Grigorie Ghica Voievod”, București

Subiectele și baremul pot fi consultate AICI