Ministrul Educației, Ecaterina Andronescu a anunțat, într-un comunicat de presă că „în mandatul său, România va face demersuri pentru obținerea acordului privind Recomandarea Consiliului pe tema sistemului de înaltă calitate privind educația și îngrijirea timpurie a copilului”.
Cum are România grijă de copiii săi? Nu are. Potrivit Eurostat, România este pe locul trei în Uniunea Europeană la părăsirea timpurie a şcolii. Publicația Tribuna învățământului explică acest fenomen: „Rata de părăsire timpurie a şcolii rămâne la un nivel ridicat din cauza superficialităţii guvernanţilor, a forurilor competente. Se acordă o atenţie insuficientă acestui flagel şi acţiunilor de depistare şi prevenire timpurie a sărăciei, unul din principalele motive de părăsire timpurie a şcolii. Cum era de aşteptat, la nivel rural, rata de părăsire timpurie a şcolii este mult mai ridicată decât la nivel urban, iar categoriile sociale ţintă, rromii şi populaţia defavorizată social.”
Să includem copiii pe stomacul gol
Ecaterina Andonescu mai susține, în același comunicat că „serviciile de educație și îngrijire a copiilor preșcolari contribuie la consolidarea incluziunii și coeziunii, precum și la întărirea dimensiunii europene, inclusiv prin integrarea familiilor și a copiilor din țări terțe”. Statul român se îngrijește atât de bine de preșcolari, încât Organizația Salvați Copiii a atras atenția că „unul din doi copii români este expus riscului la sărăcie, fapt care se reflectă şi în educaţia acestuia. În plus, jumătate din copiii mici nu frecventează învăţământul preşcolar”.
Rețeta românească a excelenței
O altă prioritate a Ecaterinei Andronescu la șefia educațională a Europei o reprezintă: „excelența în educație și formare profesională constituie un element-cheie pentru continuarea demersurilor privind dezvoltarea rețelelor de universități europene, precum și a centrelor de excelență în învățământul profesional și ethnic”.
Să înțelegem că România vrea să promoveze în Europa excelența în Europa așa cum o înțelege Ecaterina Andronescu, prin: imixtiunea oamenilor politici în conducerea universităților (un exemplu fiind chiar ea), subfinanțarea cercetării (care primește o sumă de cinci ori mai mică decât s-a promis în Programul de guvernare) , promovarea clientelismului politic și mediocrității (acuzații aduse de Consorțiul Universitaria care reunește cele mai bune cinci universități din țară), promovarea imposturii (Andronescu tocmai a declarat că plagiatul este o problemă minoră, iar Newsweek a scris că un sfert din producțiile „științifice” sunt maculatură).
Ecaterina Andronescu a mai condus, în trei rânduri, Ministerul Educației, mandatele sale însumând trei ani.
