Ministrul Educației Daniel David este și profesor la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj Napoca. El este absolvent al facultății de psihologie.
Citește și: Fost șef al forțelor SUA în Europa: Dacă Ucraina cade, Rusia o să bată la ușa României
Daniel David a elobarat un „SCURT GHID PSIHOLOGIC ÎN CONDIȚII DE RĂZBOI” pe care l-a publicat la universitatea ardeleană.
Ghidul este cu atât mai actual cu cât România se află aproape de un război major.
Ministrul educației spune cum ne pregătim familia de război. Copiilor le vorbim în funcție de vârstă
„Războiul (și consecințele sale) reprezintă o problemă practică, cu componente psihologice, și a cărei rezolvare eficientă implică intervenții psihologice”, își începe ministrul eseul.
Citește și: Cum arată „pacea” negociată de Trump cu Putin? Ucraina atacată cu 145 de drone. Două spitale, lovite
Daniel David vorbește desprecum ne pregătim familia și copiii pentru a le da vești despre război.
„Pregătirea psihologică trebuie să includă și grija față de propria persoană, având un stil de viață cât mai sănătos, spre exemplu prin hrană, somn, sport, meditație/rugăciune etc., pentru a fi pregătiți să abordăm cât mai eficient problema practică. Altfel, ne generăm distres (ex. prin somn insuficient), care nu ne ajută să abordăm adecvat problema
practică”, spune actualul ministru al educației.
Daniel David - Foto: gov.ro
Daniel David spune că informațiile despre război trebuie luate doar din surse oficiale/credibile, ca de exemplu din zona autorităților și/sau din zone mass-media de calitate. Nu citim astfel de informații din surse informale și/sau de pe rețele sociale din zone necredibile, deoarece ne contaminăm psihologic. În plus, nu ne focalizăm constant pe aceste informații, ci le verificăm în perioade prestabilite (ex. din oră în oră) și/sau la momente amorsate de diverse evenimente (ex. știri speciale).
Copiilor le vorbim despre război în funcție de câți ani anu
Ca parte a abordării problemei practice, este important să ne protejăm psihologic copiii (și alte persoane vulnerabile). Putem discuta cu aceștia despre război, adaptând informațiile nivelului lor de dezvoltare psihologică, fără a intra în detalii mai mult decât îi este necesar fiecărui copil pentru a-și satisface nevoia de sens/semnificație și predictibilitate în raport cu întrebările pe care le pune și cu asigurarea reglării emoționale a acestuia (prin normalizarea emoțiilor copiilor, empatie, compasiune, încredere, siguranță, control/autocontrol).
Daniel David identifică mai multe vârste și mai multe limbaje în care le comunicăm copiilor informații despre război.
„La vârsta preșcolarității operațiile gândirii nu sunt încă formate adecvat, astfel încât, dacă copiii au întrebări despre război, discuția se poartă prin mijloace înțelese de aceștia (ex. analogii concrete cu personaje din povești/desene
animate pe care ei le cunosc), iar aici cu mare atenție la reglarea emoțională a acestora.
Copiii de vârstă școlară mică și preadolescenții pot utiliza operațiile gândirii mai ales asupra lucrurilor concrete; așadar, războiul se poate introduce în discuție prin mijloace/exemple concrete înțelese de copii, și aici cu atenție la
reglarea emoțională a acestora.
Adolescenții au operațiile mintale ale adulților, dar au probleme în reglarea emoțional-comportamentală; așadar, despre război se poate discuta ca și cu un adult, cu asigurarea reglării emoționale a acestora. Copiii au reacții adesea imitate/modelate/învățate de la adulți; așadar, autoreglarea noastră psihologică adecvată va avea consecințe pozitive și asupra copiilor.
În fine, copiii își pot masca emoțiile, astfel încât trebuie să fim atenți la formele mascate de exprimare a acestora (ex. schimbări în privința somnului, a comportamentului alimentar, inhibiție în interacțiuni sociale etc.).
Ce facem în caz de pericol iminent de război
„Pentru situații de pericol asupra propriei vieți (și/sau a vieții celor dragi) este important să avem un plan explicit care să implice ce facem exact, unde facem acest lucru și cu cine (ex. mă adăpostesc, în locul X, cu familia). Acest plan ar putea presupune inclusiv informarea cu privire la acordarea primului-ajutor, la modalitatea de a reacționa în
situații de urgență, reducerea comportamentelor riscante, etc.
Toate acestea trebuie înțelese cu scopul lor educațional și preventiv, în contextul în care România are cele mai mari garanții de securitate din istoria sa și face parte din cele mai democratice și puternice structuri mondiale (NATO, Uniunea Europeană etc.)”, încheie Daniel David.
