Vă rugăm să apreciați corect efortul celor care se disting, care cred în schimbarea societății prin educație.”
Ar putea fi o rugăminte a tuturor timpurilor, dar în mod special un strigăt de ajutor al timpurilor pe care le trăim acum noi, cei din tabăra profesorilor.
Când spun acum, nu mă refer la contextul actual în care se află toată societatea și suferă efecte pe toate planurile, ci de când s-a luat decizia finală de a nu se mai deschide școlile pentru acest an școlar.
La foarte puțin timp după declarația de presă a președintelui în care a comunicat această decizie, părinții au început să își exprime părerea pe rețelele de socializare acuzând profesorii de incompetență, cerând chiar să intre în șomaj tehnic, pentru că au luat brusc o lungă și nemeritată vacanță, sau au fost numiți ”trântori” și nu ar trebui să mai încaseze salariu până la reluarea cursurilor.
Dar în momentul reînceperii școlii, aceiași părinți, care acum le contestă profesorilor competența și rodul muncii, vor dori ca aceștia să își reia activitatea ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, cu respect față de meserie, de elevii și de părinții lor.
Includ aici toți profesorii care își dedică resurse de bani, de timp, sacrificând uneori viața de familie și a propriilor copii în detrimentul celor din sala de clasă. Acei profesori care sunt preocupați în permanență să investească în ei sau în formarea lor, cumpără cărți și materiale din bani personali, iar singura mulțumire pe care o așteaptă este cea care se vede în elevii care le trec prin mână.
Includ aici chiar și profesorii care fac meditații în afara orelor de curs pentru că performanța se obține prin aprofundare, muncă multă și sacrificiu. Exact ca atunci când vrei să performezi în sport. Nimeni nu contestă că un antrenor bun costă, dar un profesor bun trebuie să își facă treaba bine și performant la clasă, cu un efectiv mare de elevi, doar pe banii din salariu.
Sunt și profesori care aleg să ducă o viață modestă, dar pregătesc elevii pentru loturi olimpice recunoscute peste hotare. Iar noi îi denigrăm pentru că au un program de lucru scurt, vacanțe multe și lungi și se plâng. Admirați și lăudați țările nordice, dar de fapt ar trebui să admirați faptul că țările nordice au înțeles că singura lor salvare este educația și în ea investesc cei mai mulți bani.
Toți adulții din ziua de astăzi au o meserie, oricare ar fi aceea, pentru că au trecut prin mâna unor profesori. Sigur, există și meserii făcute de oameni fără școală, unele chiar foarte bănoase. V-ați imagina peste ani o societate acaparată și condusă numai de aceștia? Sau vă doriți ca elevii din ziua de astăzi, respectiv copiii dumneavoastră, să aibă în viitor șansa să trăiască într-o societate sănătoasă, nu una bolnavă, în care este contestată autoritatea tuturor instituțiilor?
Știu că sunt profesori care întăresc ceea ce spuneți, fac exact ceea ce spuneți, poate unii dintre ei știu mai puțin decât elevii lor… Gândiți-vă, însă, că atunci când luați atitudine împotriva lor, îi denigrați pe toți, și pe cei care fac și pe cei care nu fac. Iar efectele se răsfrâng asupra tuturor: vă asigur că cei care nu fac, nu vor face de gura dumneavoastră acum, iar cei care fac, vor fi descurajați și ”înghițiți” de ceilalți.
Iar această opinie exprimată atât de dur la adresa profesorilor se răsfrânge prin atitudine și comportament și asupra copiilor dumneavoastră și a clasei de elevi din care fac parte. Așa cum dumneavoastă agresați acum profesorii, tot dumneavoastră veți fi cei care veți trage la răspundere învățătorii sau diriginții în situația în care copilul dumneavoastră este agresat. Atitudinea se transmite și se dă mai departe în primul rând prin propriul exemplu.
Nu, nu suntem în vacanță, ba dimpotrivă. Muncim poate mai mult ca în sala de clasă. Aplicăm acum cunoștințe de pedagogie, didactică și metodică, care nu sunt nici măcar dezbătute în literatura de specialitate.
Dacă aveți cel puțin un profesor de la clasa copiilor dumneavoastră care face ore pe Zoom, priviți-i chipul să vedeți cât este de surmenat. Și va fi din ce în ce mai mult. Gradul de anxietate în rândul profesorilor a crescut foarte mult în această perioadă, purtând grija familiei proprii, a elevilor, a stării de urgență în care ne aflăm, a situației create mai ales în școli.
Și vă mai rog să nu uitați un lucru: înainte de a fi profesori și noi suntem oameni și ne pasă de sănătatea noastră. Dorim să rămânem sănătoși și responsabili inclusiv pentru siguranța copiilor dumneavoastră. Faceți distincție între problemele care ne privesc pe noi profesorii, ca oameni, și de problemele sistemului.
______________________
Raluca Ciobanu este cadru didactic în învățământul primar, București
