Expunerea copiilor mici la ecranele tabletelor, telefoanelor sau televizoarelor au mare impact asupra dezvoltării lor psihice.
În plus, vor avea mari greutăți în a povesti diverse situații, întâmplări. Mai târziu, vor avea probleme și la scris. Însă acest lucru nu ține numai de utilizarea gadgeturilor, ci și a modului în care se predă materia la școală.
Un formator educațional explică ce se întâmplă cu mintea copiilor atunci când sunt lăsați prea mult sau prea des în fața ecranelor și, de asemenea, de ce copiii citesc și scriu cu greutate, deși încă de la grădiniță li se impun fișe educaționale.
Astfel, până la vâsta de 5 ani, copiii ar trebui feriți de gadgeturi.
Până la ce vârstă un copil nu trebuie lăsat la telefon, tabletă, TV? Îl va afecta toată viața
Oana Moraru, formator și consultant educațional, a explicat de ce ajung copiii să fie dependenți de ecrane, cât de mare este vina părinților și cât de implicați vede profesorii.
Citește și: De la ce vârstă poți să-i iei copilului propriul smartphone dacă vrei să fie un om de succes fericit
Ea este de părere că inteligența verbală este din ce în ce mai mică la generațiile actuale de copii din cauza stimulilor vizuali.
”Inteligența verbală este cel mai important predictor al inteligenței generale. Ea se referă, în principiu, la capacitatea noastră de a înțelege concepte exprimate în cuvinte.
IQ-ul verbal influențează hotărâtor calitatea atenției, capacitatea minții de a rezolva probleme, memoria procedurală și nivelul de abstractizare pe care mintea îl poate atinge.
Inteligența verbală se și moștenește. Dar are și o incredibilă fereastră de creștere, mai ales în intervalul 0-2 ani, și încă foarte generoasă - între 2 și 6 ani.
Inteligența verbală este din ce în ce mai mică la generațiile de astăzi de copii şi pentru că această fereastră de oportunitate este bombardată, mai degrabă, de stimuli vizuali.
Citește și: Părinții care lasă copiii la TV sau le oferă un telefon mobil îi transformă în analfabeți funcțional
Copilul mic crește înconjurat de tablete și de telefoane, de reclame luminoase, de panouri stradale supradimensionate, de jucării supercolorate, de pauze de reclamă la tv, gândite special să fure privirea și să deturneze atenția.
Crește lângă părinți ocupați, grăbiți, care utilizează mai degrabă limbaj pragmatic-administrativ, comunicând adesea LA copil, și rar CU copilul.
Ca inteligența verbală să se dezvolte, mintea trebuie să facă un efort dincolo de imagine sau împreună cu imaginea. În intervalul 0-5 ani, numărul de frame-uri pe secundă administrate de un joc la tabletă sau pe telefon programează creierul să simtă satisfacție și să aloce atenție numai pe frecvența înaltă a acelui tip de stimul.
Încă din primele zile de viață, creierul face o ierarhie a plăcerilor, căutând să repete experiențele hipnotice, împlinitoare fără efort, fascinante fără consum de energie. Şcoala n-are nicio şansă cu un copil ale cărui ierarhii s-au stabilizat deja cu vârful satisfacției dat de tabletă”, a explicat Oana Moraru pe pagina sa de Facebook.
Copii cară zilnic multe manuale, auxiliare și enciclopedii, dar au dificultăți de scriere
Însă nici școala nu pare că-i mai ajută pe copii, la fel de mult ca în trecut, să-și dezvolte inteligența. Elevii cară după ei multe manuale și caiete însă au ”dificultăți în ordonarea ideilor”, în scris.
”Acum 40 de ani, învățătorii încă își mai dedicau ore întregi observării și descrierii orale a unei plante sau a unui animal familiar copilului.
Un elev de clasa a II-a știa să enumere, în ordine, părțile componente ale unei plante de grădină și să le descrie alcătuirea și funcția. Putea să compare, apoi, două animale, după aceeași schemă ordonată a alcătuirii lor.
Elevul de astăzi cară în ghiozdan și manuale, și auxiliare, și enciclopedii, și alte caiete-tip, dar, dacă îl rogi să redacteze două propoziții prin care să exprime asemănări și deosebiri între două obiecte oarecare, are mari dificultăți în ordonarea ideilor și în identificarea a cel puțin 3-4 adjective relevante”, a mai spus experta.
Oana Morar a mai atras atenția că metoda de predare din prezent nu-i ajută pe copii să scrie corect, unii dintre copiii de clasele primare încă ”mănâncă” litere, iar cei de gimnaziu au dificultăți la citit.
”Mare parte a compunerilor de clasă a IV-a sunt incredibil de stângace pentru că majoritatea elevilor nu au trecut prin etapa orală de povestire, repovestire, formulare de idei principale, citire pe roluri a textelor – adică prin procesul conștient dirijat de profesor pentru dezvoltarea capacității de exprimare orală.
Citește și: Contraste: 44% elevi analfabeți funcțional Vs 77 medalii de aur la olimpiada internațională
Peste 3 sferturi din elevii de clasa a V-a și a VI-a au încă dificultăți reale de scriere a unor cuvinte simple sau a ortogramelor de bază pentru că procesul de automatizare a scrierii a fost forțat în clasele mici cu exerciții de completare pe linie punctată din tot felul de caiete auxiliare; toate în detrimentul clasicelor transcrieri, copieri și dictări.
Mulți copii de clasă a III-a încă ”mănâncă” litere la scriere pentru că învățătorii de astăzi sunt extrem de puțin puși la punct cu tehnica autodictării pe silabe a cuvintelor și cu cele pentru dezvoltarea auzului fonematic; cei mai mulți se pun direct pe treabă de tip ”hai să mai facem o fișă”.
Peste jumătate din elevii de gimnaziu din mediile urbane pretențioase citesc încă sacadat, obosesc, respiră greu printre rânduri – și pentru că mare parte din clasele I și a II-a nu asigură dezvoltarea câmpului vizual pe texte mici și nepretențioase; toată lumea se așteaptă deja ca elevul mic să aibă liste cu lecturi obligatorii”, a mai arătat constultantul educațional.
Ea a arătat că ”introducerea exagerată a sistemului de lucru pe fișe și pe caiete-tip încă de la grădiniță a dus la ratarea ferestrei de oportunitate pe care natura o deschide pentru dezvoltarea limbajului și pentru integrarea reflexelor– absolut decisivă pentru evoluția intelectuală de mai târziu a copilului”.
Mai mult, în ceea ce privește clasele primare, ”introducerea nevoii de a lucra suplimentar și accelerat pe caiete-tip a scăzut nivelul de dezvoltare a vorbirii, odată cu diminuarea timpului pentru comunicare orală în clasă, pentru atât de necesarele audiții de poveste, repovestire, dramatizare etc.
Pentru că acestea nu se pot cuantifica în hârtie, adică în numărul de pagini care pot arăta impresionant ca reper pentru munca asiduă a elevului, activitățile cu adevărat stimulative pentru gândirea analitică au devenit din ce în ce mai trecute cu vederea, până la dispariția lor aproape integrală”.
Ce se mai poate face
Oana Moraru a mai subliniat că părinții trebuie să evite să îi lase pe copii pe tablete și telefoane până la vârsta de 5 ani și să le citească celor mici încă din primele luni de viață.
Iată ce recomandări dă experta:
- de evitat complet jocul pe telefon și pe tabletă până la 5 ani, când centrul atenției și limbajul trebuie forțate, modelate, provocate, nu adormite sau amețite de superstimului;
- de sprijinit educatoarele și învățătoarele care lucrează mult oral, fără fișe, doar pentru stimularea gândirii verbale;
- de citit copiilor încă din prima lună de viață.
Analiza Oanei Moraru vine după ce la simularea examenului de Evaluare Națională au foarte multe note mici.
