Pentru a ocupa o astfel de poziţie, orice candidat trebuia să îndeplinească criterii ştiinţifice stabilite de Ministerul Educaţiei și să obţină un punctaj minim. Acest punctaj se realizează pe baza articolelor, cărţilor publicate şi a conferinţelor la care a participat. Doar că, activitatea publicistică a lui Titus Corlățean nu îi permitea să strângă punctajul necesar pentru a deveni conferențiar.
Pentru a putea îndeplini, totuși, acest criteriu, Corlățean și-a autoplagiat o carte și făcut rost de încă trei articole care sunt rodul unor compilații din texte mai vechi. Corlăţean a copiat o întreagă carte de 274 de pagini, cuvânt cu cuvânt, paragraf cu paragraf, grafic cu grafic (bold cu bold), dintr-o alta pe care a publicat-o un an mai devreme.
Copy/paste la un an distanță
Paginile identice sunt în două lucrări pe care le-a publicat la un an diferenţă: „Executarea hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului" la 21 aprilie 2011 şi „Protecţia europeană şi internaţională a drepturilor omului”, în mai 2012. Comisia care a analizat dosarul său de candidat la postul de conferenţiar universitar a acordat ambelor lucrări punctaj maxim. Corlăţean a mai trecut în fişa sa de evaluare pentru poziţia de conferenţiar şi o serie de articole. În cazul a trei articole de pe listă, se observă modul în care Corlăţean jonglează cu 19 pasaje ce se regăsesc identic în cel puţin două dintre articole. Corlăţean menţionează, o singură dată, într-o singură notă de subsol, faptul că a copiat aceste pasaje. Dimensiunea pasajelor copiate (care conţin mai multe paragrafe) este de minimum o treime din pagină şi ajung până la o pagină.
Ce zice Corlățean
„Am scris toate lucrările înainte de a fi ministru. Prima carte la care faceţi referire „Executarea hotărârilor CEDO” reflectă munca mea la teza de doctorat. Cea de-a doua carte la care faceţi referire şi care se numeşte „Protecţia europeană şi internaţională a drepturilor omului” este cursul pe care îl predau studenţilor. Acest curs este format dintr-o parte de doctrină care este originală, iar a doua parte este partea de cercetare aplicată – jurisprudenţa pe care am luat-o din teza mea de doctorat. Nu aveam ce să inventez în plus. Am profitat de munca mea. Dacă nu am scris că acea carte-curs reproduce, pe partea de cercetare aplicată, teza de doctorat este o scăpare”, mi-a precizat Corlățean, în 2013, când era ministru de externe.
Un ministru prolific
Ministrul Titus Corlăţean a publicat trei cărţi într-un interval de numai două luni. Anul 2012 a fost unul prolific, deoarece a lansat două cărţi în aceeaşi zi (4 aprilie 2012). O a treia carte a fost lansată în luna mai, atunci când a şi fost instalat cabinetul Ponta, iar Corlăţean devenea ministrul Justiţiei. Corlăţean a mai scris o carte în timpul mandatului de senator şi pe care a publicat-o în aprilie 2011. Am publicat un prim articol pe această temă în România Liberă.
