6 mistere istorice pe care oamenii de știință le-au deslușit în sfârșit, în anul 2023. Iată șase mistere despre istoria umanității pe care oamenii de știință le-au elucidat anul acesta.
În plus, unul cu care cercetătorii încă se chinuie. Este vorba despre un mare compozitor care a trăit acum două secole.
Adevărata identitate a unui lider preistoric
Îngropat cu un pumnal de cristal spectaculos și cu alte artefacte prețioase, scheletul vechi de 5.000 de ani, descoperit în anul 2008, într-un mormânt de lângă Sevilla, în Spania, a fost în mod clar al cuiva de seamă.
Inițial, s-a crezut că este un bărbat tânăr, pe baza analizei osului pelvis, mod tradițional în care oamenii de știință determină sexul rămășițelor scheletice umane.
Cu toate acestea, o analiză a smalțului dinților, care conține un tip de proteină cu o peptidă specifică sexului, numită amelogenină, a determinat că rămășițele erau mai degrabă feminine, decât masculine.
Citeşte şi: Misterul românului care sparge pietre cu pumnul și bate cuie cu palma. Care este secretul său
În alte studii, tehnica a spulberat de asemenea clișeul „omului-vânător”, care a format mult timp imaginea despre primii oameni.
„Credem că această tehnică va deschide o eră cu totul nouă în analiza organizării sociale a societăților preistorice”, a declarat Leonardo García Sanjuán, profesor de preistorie la Universitatea din Sevilla, când descoperirea a fost făcută publică.
Ingredientul din spatele puterii legendare a betonului roman
Betonul roman s-a dovedit a fi mai durabil decât echivalentul său modern, care se poate deteriora în decenii. Luați de exemplu Pantheonul din Roma, care are cea mai mare cupolă neîntărită din lume.
Oamenii de știință din spatele unui studiu publicat în ianuarie au spus că au descoperit ingredientul misterios care le-a permis romanilor să facă materialul de construcții să fie atât de durabil și să construiască structuri elaborate în locuri dificile, cum ar fi docuri, canalizări și regiuni seismice.
Citeşte şi: Misterul soldaților-fantomă de pe Dealul Lunganilor: Oamenii sunt „atacați” noaptea pe drum
Echipa de studiu a analizat mostre de beton vechi de 2.000 de ani, care au fost prelevate dintr-un zid al orașului, de la situl arheologic Privernum, din centrul Italiei, și sunt similare ca compoziție cu alte specimene de beton găsite în tot Imperiul Roman.
Ei au descoperit că bucățile albe din beton, denumite claste de var, au oferit betonului capacitatea de a vindeca fisurile care s-au format în timp. Bucățile albe au fost trecute cu vederea anterior, considerate drept un amestec neglijent al materiei prime de proastă calitate.
Apariția reală a lui Ötzi, Omul de Gheață
Excursioniştii au găsit cadavrul mumificat al lui Ötzi, într-o peşteră înaltă, din Alpii Italieni, în anul 1991. Rămăşiţele sale îngheţate sunt probabil cea mai interesantă descoperire arheologică din lume, la ora actuală, dezvăluind în detaliu cum era viaţa, în urmă cu 5.300 de ani.
Conținutul stomacului său a oferit informații despre care a fost ultima lui masă și de unde a venit, în timp ce armele sale arătau că era dreptaci, iar hainele sale au oferit o imagine rară, asupra a ceea ce purtau de fapt oamenii antici.
Citeşte şi: Misterul peșterii din România unde au fost descoperite desene cu rinoceri și bizoni. Are 30.000 ani
Dar o nouă analiză a ADN-ului extras din pelvisul lui Ötzi a dezvăluit în august că aspectul său fizic nu a fost ceea ce oamenii de știință au crezut prima dată.
Studiul său genetic a arătat că Ötzi Omul de Gheață avea pielea întunecată și ochii întunecați și probabil că era chel. Această înfățișare revizuită contrastează puternic cu binecunoscuta reconstrucție a lui Ötzi, care înfățișează un bărbat cu pielea palidă, cu un păr bogat și barbă, conform CNN.
Purtătorul pandantivului vechi de 20.000 de ani, dezvăluit
Arheologii descoperă frecvent unelte din os și alte artefacte din situri antice, dar a fost imposibil să știm cu siguranță cine le-a folosit sau le-a purtat cândva.
La începutul acestui an, oamenii de știință au recuperat ADN uman antic, dintr-un pandantiv făcut din os de cerb, găsit în Peștera Denisova, din Siberia. Cu acest indiciu, ei au reușit să dezvăluie că purtătoarea sa a fost o femeie, care a trăit într-o perioadă de timp situată între 19.000 și 25.000 de ani în urmă.
Ea aparținea unui grup cunoscut sub numele de nord-eurasiatici antici, care au o legătură genetică cu primii americani.
Dinte de căprioară
ADN-ul uman a fost probabil păstrat în pandantivul din os de căprioară, deoarece este poros și, prin urmare, este mai probabil să rețină materialul genetic prezent în celulele pielii, în transpirație și în alte fluide corporale.
Nu se știe de ce pandantivul cu dinte de căprioară conținea o cantitate atât de mare din ADN-ul femeii antice (aproximativ aceeași cantitate ca un dinte uman).
Poate că a fost foarte iubită și purtată aproape de piele, pentru o perioadă excepțional de lungă, a spus Elena Essel, biolog molecular la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă, din Leipzig, Germania, care a dezvoltat o nouă tehnică de extragere a ADN-ului.
Pergamentul antic deteriorat, decodat de AI
Aproximativ 1.100 de suluri au fost arse, în timpul celebrei erupții a Vezuviului, de acum aproape 2.000 de ani. Prin anii 1700, unii săpători au recuperat uriașul depozit, din noroiul vulcanic.
Colecția, cunoscută sub numele de Sulurile Herculaneum, este poate cea mai mare bibliotecă cunoscută din antichitatea clasică, dar conținutul documentelor fragile a rămas un mister, până când un student la Informatică de la Universitatea din Nebraska a câștigat un concurs științific, la începutul acestui an.
Cu ajutorul inteligenței artificiale și imagisticii prin tomografie computerizată, Luke Farritor a fost primul care a decodificat un cuvânt scris în greaca veche, pe unul dintre acele suluri înnegrite.
Farritor a primit 40.000 de dolari pentru descifrarea cuvântului „πορφυρας” sau „porphyras”, care este cuvântul grecesc pentru violet. Cercetătorii speră că nu va trece mult până când sulurile întregi vor putea fi descifrate, folosind această tehnică.
Materialele necesare pentru realizarea unei mumii
Din fragmente de vase aruncate într-un atelier de îmbălsămare, oamenii de știință au descoperit unele dintre substanțele și amestecurile pe care egiptenii antici le foloseau pentru a mumifica morții.
Analizând chimic reziduurile organice rămase în vase, cercetătorii au stabilit că egiptenii antici foloseau o mare varietate de substanțe pentru a unge corpul după moarte, pentru a diminua mirosurile neplăcute și pentru a-l proteja de ciuperci, bacterii și putrefacție.
Materialele identificate includ uleiuri vegetale, precum cele din ienupăr, chiparos și cedru, precum și rășini de la fistic, grăsime animală și ceară de albine.
Schimburi de mărfuri
În timp ce oamenii de știință aflaseră anterior denumirile substanțelor folosite pentru îmbălsămarea morților din textele egiptene, ei au putut – până de curând – doar să ghicească exact la ce compuși și materiale se refereau.
Ingredientele folosite în atelier erau variate și proveneau nu doar din Egipt, ci mult mai departe, sugerând schimbul de mărfuri la distanță lungă.
Beethoven: Un secret de familie dezvăluit. UIn mister persistă
Compozitorul Ludwig van Beethoven a murit la 56 de ani, în anul 1827, după o serie de probleme cronice de sănătate, inclusiv pierderea auzului, probleme gastrointestinale și boli hepatice.
Beethoven a scris o scrisoare fraților săi, în anul 1802, cerând ca medicul său, Johann Adam Schmidt, să investigheze natura bolilor, odată ce va fi murit. Scrisoarea e cunoscută ca Testamentul Heiligenstadt.
La aproape 200 de ani de la moartea sa, oamenii de știință au extras ADN din șuvițele de păr conservate, în încercarea de a onora această solicitare.
Echipa nu a reușit să vină cu un diagnostic definitiv, dar datele genetice ale lui Beethoven i-au ajutat pe cercetători să excludă cauzele potențiale ale bolii sale, cum ar fi afecțiunea autoimună de boală celiacă, intoleranța la lactoză sau sindromul intestinului iritabil.
Informațiile genetice sugerau de asemenea că o relație extraconjugală a avut loc în familia compozitorului. Deocamdată, lucrurile rămân neclare.
