Profesorul american Thomas-Durell Young este autorul uneia dintre cele mai oneste și dure radiografii a armatelor țărilor central și est-europene.
Este vorba de cartea „Anatomia instituțiilor de apărare din țările europene post-comuniste. Mirajul modernizării militare“, lucrare publicată în 2017 și devenită o referință în domeniu. Valoarea acestei cărți este dată de faptul că prof.
Young nu este doar un tehnician, ci și un practician. El a fost cercetător și consultant militar al Naval Postgraduate School (Monterrey, SUA). Este autorul a peste 100 de analize și studii pentru RAND Corporation, celebru think-tank american, Pentagon, NATO sau alte țări europene.
„Follow the money!“
O contribuție importantă a lui Thomas-Durell Young a fost lansarea conceptului de „apărare onestă“, prin care a invitat țările-membre NATO, atât din Occident, cât și din Est, să iasă din ipocrizie și să recunoască incoerența strategică și problemele de interoperabilitate între armatele lor.
Cu franchețe, autorul punctează că admiterea în NATO a țărilor central și est-europene are în spate rațiuni de natură politică și geopolitică, armatele lor neatingând nici până în prezent standardele vestice, nefiind pregătite să facă față agresivității crescute a Rusiei în jurul Mării Negre, care a complicat contextul regional de securitate.
După publicarea cărții, prof. Young a continuat cercetările în acest domeniu, ele fiind reunite într-o serie de articole dedicate domeniului apărării.
România ocupă penultimul loc în clasamentul sumelor alocate pentru antrenamentul fiecărui soldat în parte
Un astfel de articol a fost publicat în „The RUSI Journal“, celebră publicație internațională din domeniul apărării, și este dedicat conceptului de „readiness“/ „capacitate de reacție“ a armatelor provenite din fostul bloc sovietic.
Astfel, dintre țările membre NATO, România are unul dintre cele mai mari bugete destinate Apărării: aproape 4,7 miliarde de dolari.
Tabelul este lămuritor în această privință. Nu este surprinzător, având în vedere dimensiunea teritoriului și a populației României, comparativ cu alte țări-membre NATO.
Dintre țările situate pe flancul estic al NATO, avem al doilea buget după Polonia, care alocă anual 12,1 miliarde de dolari. Practic, România alocă anual Apărării o sumă aproape egală cu cea alocată de Belgia.
Pe de altă parte, România cheltuiește puțin peste 6.400 de dolari pe antrenamentul fiecărui soldat în parte și mentenanța echipamentului pe care acesta îl folosește. Țara noastră se clasează pe penultimul loc, reușind, practic, să depășească doar... Albania.
Cum cantitatea nu înseamnă neapărat calitate, bugetul Apărării este dezechilibrat. Aceste dezechilibre ne împiedică să avem o armată bine antrenată, capabilă să se deplaseze rapid și să intervină unde este nevoie.
În opinia prof. Thomas-Durell Young, componenta de „readiness“ este esențială pentru o armată modernă. Este vorba de acea capacitate a unei armate de a fi oricând gata de luptă, cu o mobilitate crescută.
Din păcate, NATO stă destul de prost în această privință. Și nu este doar cazul noilor veniți, ci și al țărilor occidentale.
Revenind, cea mai mare parte din bugetul MApN este cheltuită pe salarii și pensii. Doar 9,46% din bani se cheltuiesc pentru antrenamentul militarilor și întreținerea echipamentelor.
Citește și:
Rusia dă vina pe România că întârzie exporturile din Ucraina, ca să-și vândă producția proprie
Rusia și-a dat acordul pentru exportul cerealelor din Ucraina. Centrul de comandă, la Istanbul
Până și Bulgaria ne depășește net la acest capitol, alocând 20% din bugetul apărării la capitolul „Operațiuni și Mentenanță“(O&M).
În 2018, 51,3% din bugetul MApN a fost cheltuit pe salarii și pensii, 38,6 % pe investiții/achiziții și doar 9,5% pe operațiuni și mentenanță.
O îmbunătățire s-a petrecut în timp. În 2012, proporțiile erau dezastruoase: 84% - personal, 5,3% - achiziții și 10,7% - operațiuni și mentenanță.
Thomas-Durell Young susține că, în mod ideal, un buget modern se construiește după modelul: 33%- 33%- 33%. O treime personal, o treme achiziții, o treime operațiuni.
„E un cerc vicios. Dacă alegi să cumperi armament, costurile cu antrenamentele vor fi mai mari. Nu poți cheltui cu nemiluita pe armanent pentru că antrenamentele vor costa foarte mult.
Dacă le cumperi fără antrenament, le cumperi degeaba. Dacă nu plătești antrenamente, nu vei avea soldați pregătiți. Cheltuielile trebuie echilibrate.
Dacă nu cheltuiești banii după proporția 33/33/33 vei dezechilibra sistemul de apărare națională. Veți spune că ați cumpărat avioane F 16, de ce e nevoie de operațiuni? E ca și cum ai cumpăra un Porsche cu care nu mergi niciodată“, spune prof. Durell.
O privire de ansamblu
Concluziile lui Thomas-Durell Young referitoare la armatele țărilor din Europa Centrală și de Est sunt dure:
- armatele sunt sub-dezvoltate și departe de standardele occidentale;
- focusul pe operațiuni din perioada Războiului Rece a fost pierdut;
- piedicile în calea reformării armatelor au fost de natură politică și
conceptuală; - moștenirea comunistă își face în continuare simțită prezența;
- ministerele apărării nu sunt capabile să elaboreze politici de apărare coerente;
- consilierea și asistența occidentală nu și-au atins scopurile;
- soluțiile nu pot fi exclusiv tehnice;
- modelele naționale nu funcționează;
- politicile trebuie schimbate rapid;
- armatele țărilor central și est-europene sunt, practic, „ruginite“.
Nefiind preocupate să mențină un nivel ridicat de alertă, ministerele apărării din țările de pe flancul estic sunt încurajate să cheltuiască bani doar atunci când soldații participă la antrenamente internaționale sau țara respectivă trebuie să obțină certificările necesare, pentru a derula misiuni militare specifice.
Implicațiile unui asemenea tip de comportament sunt un grad scăzut de pregătire a militarilor (soldați și ofițeri), incapacitatea de a răspunde rapid / eficient din punct de vedere militar.
„Probabil cea mai gravă problemă este gradul redus de autonomie acordat comandanților și faptul că aceștia nu au pe mână bugete pentru operațiuni și mentenanță“, spune prof. Young.
„Din păcate, ministerele nu percep conceptul de «readiness» ca fiind sângele din organismul Armatei. În unele țări nici nu există buget pentru operațiuni și mentenanță.
Această realitate subminează autoritatea și abilitatea comandanților de a-și antrena unitățile. Efectul general este că armatele țărilor central și est-europene au rămas supra-dimensionate și subperformante“, adaugă el.
