Udod discuta cu un om care va avea un rol-cheie în cadrul Brexitului – Arrin Banks, un om de afaceri din Bristol. Spionul l-a invitat pe Banks la o întrevedere cu ambasadorul rus Aleksandr Iakovenko, scrie The Guardian, preluat de Rador.
Ceea ce se presupune că a urmat a fost o serie de întâlniri amicale între reprezentanți ai mișcării Leave EU și rus în luna de importanță crucială de dinaintea votului din iunie 2016: un prânz bine stropit cu băuturi, halbe de bere băute într-un pub din Notting Hill și oferta unui acord siberian pe tema aurului. (Banks neagă faptul că ar fi primit bani din partea Rusiei, iar anterior a declarat că singurul său contact cu guvernul rus înaintea referendumului a constat într-un ‘prânz înecat în băutură’ cu ambasadorul).
Cât de multe știa MI5 despre Udod, ofițer de informații de carieră, și despre toată curtoazia acestuia pe lângă reprezentanți de frunte ai Brexitului? Nu știm. Dar raportul pe tema Rusiei – apărut săptămâna trecută după o întârziere de 10 luni – oferă o imagine deloc plăcută a spionilor britanici, prea timorați sau prea incompetenți ca să poată face prea multe în privința pericolului crescând reprezentat de Rusia sau de tentativa ascunsă a Kremlinului de a influența votul pe tema Brexitului.
În ultimii patru ani, politica britanică și cea rusească s-au remarcat prin aliniere. Pentru Theresa May ca premier, ca de altfel și pentru succesorul acesteia, Boris Johnson, Brexitul însemna exprimarea ‘voinței poporului‘. Dinspre Moscova, Brexitul este văzut ca fiind un imens succes, care micșorează importanța Regatului Unit și îndepărtează Londra de partenerii săi europeni. Și, poate, grăbește totodată și secesiunea scoțiană.
Parlamentarii din comisiile pentru securitate și serviciile de informații nu credeau că ar exista o lipsă de cooperare între birourile britanice din domeniu. Întrebat în legătură cu Moscova și cu Brexit-ul, biroul MI5 a transmis ‘un text de șase rânduri‘, subliniază raportul. Centrul de Comunicații al Guvernului (GCHQ) nu ‘a făcut săpături‘ în adâncurile fabricii de ‘spiriduși’ din Sankt Petersburg, care pompa milioane de mesaje în sprijinul Brexit-ului. Iar MI6 nu i-a întrebat pe agenții săi secreți ce anume ar pune Kremlinul la cale.
Surse ale acestui serviciu dau de înțeles că asemenea critici nu sunt îndreptățite. Da, spun ei, MI5 are o misiune de contrainformații care este permanentă. Datoria acestui serviciu este să întărească siguranța Marii Britanii. Dar, pe de altă parte, datoria sa este și aceea de a apăra democrația Regatului Unit. Aseară, surse de la Whitehall au subliniat că serviciile de securitate și-au îndeplinit aceste responsabilități fără un amestec politic.
Alții spun că, ‘în privința obiectivelor‘, serviciile de securitate depind de Whitehall – Cabinet Office, respectiv, comisia mixtă de informații dintre parlament și ‘Nr.10‘ (numele prescurtat al reședinței premierilor britanici, Downing Street 10, care este totodată și sediu al guvernului, n. red.). Ele beneficiază de o mai mică disponibilitate de mișcare comparativ cu serviciul FBI din SUA și, prin însăși cultura și istoria lor, nu se arată dispuse să se amestece în politică. În plus, asemenea instrucțiuni nu au fost niciodată transmise.
Raportul subliniază că nimeni din guvern nu a dorit să se facă investigații pentru a se vedea dacă Vladimir Putin ‘a moșit‘ Brexitul – cu siguranță, nu May sau Johnson. După cum declara Stewart Hosie, un parlamentar din partea Partidului Național Scoțian (SNP) la o conferință de presă, guvernul “nu a vrut să știe“.
