Opoziția alawită este un element important în conflictul din Siria, care se teme că rezolvarea războiul de zece ani ar duce la represalii asupra minorității alawite, din care face parte și familia Assad, al cărui regim de opresiune a ajuns la sfârșitul puterilor, supraviețuind doar prin sprijinul Rusiei și al Iranului.
Newsweek România a comunicat cu Issa Ibrahim, liderul opoziției alawite din Siria, despre ultima soluție vehiculată pentru ieșirea din criză, aceea a formării unui Consiliu Militar care să protejeze desfășurarea unui proces politic în haosul care este acum Siria.
Regimul Assad este un regim mafiot
Se spune că în toți acești zece ani de război crunt, minoritatea alawită a sprijinit regimul criminal al lui Bashar al-Assad, cu care se asociază etnic și religios. Cât adevăr există în aceste acuzații?
Regimul Assad Fiul (Bashar al-Assad - n.r.) este un regim mafiot care este divers la nivel sectar, etnic și regional, iar fundamentul său este format din trei instituții:
În primul rând, Armata și Securitatea, ale căror centre sensibile sunt ocupate de o majoritate relativă de alawiți. Procentul de alawiți din aceste centre sensibile este mai mare decât procentul lor în societate, care este de aproximativ 12%.
În al doilea rând, este instituția religioasă, a cărei majoritate absolută este sunnită, iar în al treilea rând, există corporația economică, iar aceasta include comercianți, oameni de afaceri și proprietari de capital, iar majoritatea sa absolută este sunnită. Plus prezența altor secte și etnii în cele de mai sus.
Citiți și
EXCLUSIV Consiliu Militar condus de generalul Manaf Tlass, soluția de tranziție pentru Siria
EXCLUSIV Administrația Kurdă din nord-estul Siriei: „O să comunicăm cu generalul Manaf Tlass
Legătura dintre membrii acestor instituții și Assad Fiul ca persoană este una de loialitate bazată pe conceptul de beneficii reciproce și implicare în rețeaua de corupție pe care el o conduce și este răspândită în Siria și la nivel regional, și nu se bazează pe alte considerații.
În acest context, puteți vedea un alawit arestat pentru că este un adversar, iar un sunnit sau cineva dintr-o altă sectă un partener de prestigiu, privilegiat și de încredere, deoarece este doar loial lui Assad Fiul.
Alawiții au și ei poziții diverse în ceea ce privește politica și apartenența la partid. Unii dintre ei susțin autoritatea lui Assad Fiul, iar alții sunt împotrivă. Între ei sunt zone gri, valabil și pentru restul sirienilor.
A existat în toți acești ani o opoziție clară, vizibilă, a minorității alawite față de clanul Assad? Ce acțiuni a avut?
Assad Tatăl (Hafez al-Assad - n.r.) a ajuns la putere printr-o lovitură de stat militară în anii 1970, iar de atunci și până la mijlocul anilor 1980 procentul predominant al opoziției siriene față de regimul de familie practicat era format din alawiți, care aparțineau de Liga comunistă și alte aripi ale Partidului Baath, aflat la conducere, precum și din naționaliști și independenți sirieni.
După mijlocul anilor 1980, Assad Tatăl, pentru prima dată a devenit brutal față de alawiții opozanți, care îl criticau pentru gestionarea defectuoasă a problemei Frăției Musulmane, în care regimul a avut un rol penal, bombardând și distrugând brutal cartiere din orașul Hama. Mulți alawiți au devenit ținte ale regimului și au plătit cu viața pentru criticile lor.
La revolta populară care a izbucnit în 2011, alawiții au participat la fel ca și alții, dar Assad Fiul a reușit să deturneze atenția de la cerințele poporului, acuzând extremismul și terorismul islamist de ceea ce se întâmpla. Astfel a reușit să împiedice implicarea deplină a alawiților, precum și a locuitorilor multor orașe sunnite și restul minorităților, inclusiv creștini, druzi, ismaeliți. De atunci, mass-media la nivel regional și internațional a contribuit la prezentarea conflictului ca unul sectar alawit-sunnit și unul etnic arabo-kurd. Ceea ce nu este adevărat.
Criminalii de război trebuie judecați, indiferent sub ce steag au luptat
În iunie 2020, un grup de politicieni alawiți au negociat cu Moscova, care susține regimul Assad. Ce anume s-a negociat?
Nu a fost o vizită la Moscova, ci o întâlnire la care au participat politicieni de diferite orientări, prin Skype, și oficialul misiunii diplomatice a Rusiei la Geneva. A fost important pentru noi, ca politicieni sirieni de identitate alawită, să auzim ce vor celelalte părți și acestea să audă ce vrem noi, care sunt percepțiile noastre asupra conflictului și în legătură cu o soluție de viitor.
Am arătat clar că regimul Assad Fiul este un regim mafios divers, care ocupă resursele prin stat, ce posedă toate capacitățile de exercitare a puterii.
Diversitatea acestei mafii folosește sectarismul religios, național, regional, cultural și partizan pentru a-și atinge scopurile politice.
Noi vedem ca punct de plecare pentru o soluție în Siria și pentru aplicarea Rezoluției 2254 de la Geneva, ce stipulează integritatea statului, condamnarea criminalilor de război, indiferent sub ce steag au luptat, necesitatea separării puterilor și abia pe urmă începutul unei vieți politice normale.
Respingem devierile sectare și naționaliste, deoarece acestea ucid. Pentru poporul sirian, pentru Siria ca stat, trebuie adoptat un sistem republican, care nu este ideologic, religios sau naționalist, care acceptă sistemul de descentralizare la un nivel determinat de sirieni. Numai așa vedem o dezvoltare echilibrată în economie, politică și administrație.
Considerați că membri ai regimului actual de la Damasc ar trebui să ia parte la negocierile privind viitorul Siriei?
Regimul Assad Fiul, adică „mafia conducătoare”, nu a participat la nicio discuție pentru viitorul Siriei și niciodată nu va face acest lucru, datorită naturii structurii sale, care nu permite nimănui să participe, chiar dacă este doar un director la o școală din capătul îndepărtat al statului. Nimeni nu are voie să aibă o altă opinie decât cea a conducerii.
Vorbind la modul real, regimul nu poate efectua niciun proces de reformă, niciunul, cât de mic, deoarece știe că într-un timp scurt acesta va duce la prăbușirea întregului sistem. Așa e conceput sistemul, central, bazat pe o personalitate care conduce prin fracționism și încălcarea continuă a legii: Un rege, un zeu, care nu poate fi făcut responsabil pentru nicio decizie a sa.
În ceea ce privește grupul de angajați ai administrației și ai altor instituții de stat, atunci este firesc ca aceștia să participe la construirea viitorului Siriei, deoarece rezolvarea conflictului din Siria nu ar trebui să se bazeze pe excludere și nici să fie o dispută cu privire la cine primește puterea, ci doar despre cum poate emana autoritatea în conformitate cu principiile constituționale și legale naturale. Asta ar conduce la o schimbare culturală masivă și nu doar la o schimbare la vârful puterii. Assad Fiul și oamenii lui sunt doar vârful aisbergului.
Siria are o cultură a despotismului
Aveți cunoștință despre înființarea Consiliului Militar de Tranziție pentru Siria, condus de generalul Manaf Tlass? Considerați că poate fi o soluție viabilă pentru încheierea conflcitului?
Siria are nevoie de reformă în trei instituții principale, după plecarea lui Assad Fiul și începerea unei guvernări de tranziție cu autoritate deplină, potrivit Rezoluției 2254 de la Geneva.
Prima este reformarea și restructurarea Armatei și a Securității pe baze profesionale și sarcini naționale generale, reducerea numărului militarilor și definirea precisă a sarcinilor acestora, astfel încât să nu devină un instrument supus pentru o altă dictatură ulterioară. A se avea în vedere că Siria are o cultură a despotismului.
Apoi trebuie reformată instituția religioasă într-un mod complet și echilibrat, pentru a face din aceasta o instituție spirituală, națională, și nu o armată politică religioasă auxiliară în serviciul dictaturii. O instituție care să nu interfereze cu politica, legea, programele educaționale și formarea opiniei publice. O instituție care să păstreze credința și valorile spirituale și morale pentru societatea siriană, nu pentru a asupri oamenii în numele lui Dumnezeu și să le limiteze opțiunile politice.
Reforma economică trebuie să prevină monopolul bogăției publice de către câteva familii cărora nu le pasă de Dumnezeu, de patrie și de popor.
Susțin că federalismul și sistemul împărțirii pe criterii geografice, nu religioase sau etnice, sunt un punct de plecare adecvat și necesar pentru o adevărată reformă politică și administrativă care ia în considerare nevoile realității siriene și diferențele sale culturale și fără tiranie, cu un număr minim de participanți pentru a deschide o ușă democrației.
