Povestea cutremurătoare a jurnalistei Samira al-Masalmeh, care a declarat pentru Newsweek România că seismele catastrofale care au avut loc la 6 februarie în Turcia și nord-vestul Siriei au demonstrat încă o dată, deși nu mai era nevoie, dublul standard aplicat poporului sirian.
În timp ce toată lumea a sărit, firesc, și a ajutat Turcia, nordul-vestul Siriei, afectat de războiul de 12 ani declanșat de regimul Assad împotriva propriului popor, striga după ajutor și nu auzea nimeni.
Samira al-Masalmeh, fost redactor șef al publicației de notorietate Tishreen - și singura femeie care a ocupat acest post până a fost nevoită să fugă de regimul de la Damasc - povestește în carte, și face precizări pentru Newsweek România, despre motivele pentru care, în opinia ei, poporul sirian a fost pur și simplu abandonat de întreaga lume.
O poveste cutremurătoare despre colapsul unui popor
La invitația dr.Lazkin Fate, președintele Comunității kurde din București, în cooperare cu Comunitatea sirienilor din România, condusă de dr. Imad Kassas, și Comunitatea Siria Liberă din România a avut loc lansarea cărții „Colapsul sirian: Lupta pentru autoritate, stat și identitate” de Samira al-Masalmah, eveniment organizat de Adel Fares și jurnalistul Mazen Rifai.
Cartea este o încercare sinceră și cu atât mai curajoasă de a înțelege ce se întâmplă cu revoluția uitată de lume a poporului sirian.
„Cartea este o mărturie personală despre realitatea opoziției siriene și despre condițiile revoluției, îmbinând subiectivul și obiectivul.
Este o abordare reală, conform unei experiențe personale pe care am avut-o mai întâi ca jurnalist, care s-a implicat indirect în activitatea politică, și ca cetățean sirian, care a trăit sub regimul Assad timp de patru decenii consecutive”, a declarat Samira al-Masalmah.
Cartea este o încercare de a explica de ce Coaliția, ca entitate politică ce exprimă revoluția siriană la nivel internațional, nu a reușit nici măcar să se impună în zonele numite "eliberate", adică cele ce nu se află sub controlul regimului Assad.
În ciuda dezastrului natural ce a lovit regiunea la 6 februarie, operațiunile militare sunt încă în desfășurare în zonele în care forțele regimului Assad pot ajunge și învinge, în cooperare atât cu Rusia, cât și cu regimul mullahilor de la Teheran.
„Sancțiunile asupra regimului nu i-a schimbat comportamentul față de poporul sirian, nici capacitatea de a exporta criza umanitară în general.
Acestea nu au avut niciun impact semnificativ asupra vieții familiei conducătoare sau asupra bunăstării celor din jurul acesteia, oameni de afaceri și lideri ai Securității”, spune Samira.
Regimul de la Damasc a vrut să profite de cutremurele care au devastat nord-vestul Siriei
Cu ocazia cutremurelor, dacă se poate spune așa, regimul de la Damasc a încercat imediat să-și normalizeze relațiile pentru a pune mâna pe ajutoarele umanitare.
Multe țări, sub fațada umanitară, s-au făcut că uită că Assad este vinovat de cel mai mare dezastru asupra poporului sirian, înainte de cutremure, care au adus doar o suferință în plus.
Și de ce nu s-ar normaliza relațiile cu regimul?
În 12 ani, Occidentul a adoptat Declarația de la Geneva 2012, apoi a abandonat-o, a înmânat „dosarul” Rusiei, și după vreo 20 de rezoluții internaționale, tragedia siriană s-a transformat într-o cauză umanitară ce creează doar probleme.
Începuturile revoluției siriene și tentative de dialog
Cartea povestește despre prima tentativă de dialog care a avut loc la cererea președintelui Bashar al-Assad cu populația din Daraa, unde Samira a fost delegată pentru pentru a nota cerințele oamenilor revoltați.
O întâlnire pe marginea negocierii cu regimul Assad s-a desfășurat chiar la Samira acasă.
„La prima întâlnire a participat generalul de brigadă Manaf Tlass, care l-a reprezentat pe Bashar al-Assad.
Subiectul întâlnirii a fost discutarea mijloacelor de exprimare pașnică, pentru a ajunge la un dialog care să le permită sirienilor să realizeze o tranziție pașnică către un sistem democratic, punând capăt situației de conducere cu un singur partid și permițând transferul de putere, pentru a ajunge la reforma constituțională în termen de un an de la data acesteia.
S-a convenit ca această întâlnire să rămână confidențială, departe de ochii forțelor de securitate.
„A doua zi, în timp ce mă aflam în direct, am fost surprinsă de unul dintre participanți care vorbea despre întâlnire, fiind întrebată ce se întâmplase la mine acasă cu o seară înainte.
Prezentatoarea nu știa că, prin această întrebare, practic m-a împușcat, devenind o țintă pentru toate serviciile de securitate", își amintește Samira.
Interviul televizat cu Al-Jazeera de la 8 aprilie 2011 a fost momentul încheierii activității de redactor-șef, deoarece Samira și-a anunțat poziția față de operațiunile de securitate ce rezultă în uciderea protestatarilor cu gloanțe reale, ca pedeapsă pentru strigătele lor de libertate.
Generalul Ali Mamlouk, directorul Securității statului la acea vreme și vicepreședintele sirian pentru Afaceri de Securitate, a contactat-o și i-a cerut să retracteze, iar când Samira a refuzat, generalul i-a spus că s-a situat de „partea cealaltă”.
Samira a fost nevoită să fugă din Siria. Ulterior, și generalul de brigadă Manaf Tlass a fugit, deși se părea că este un apropiat al lui Bashar al-Assad.
I-au ordonat fiului ei Majd să se așeze în genunchi pentru execuție
După plecarea ei, s-a petrecut cea mai cumplită întâmplare din viața ei.
„Soțul și cei doi fii ai mei s-au trezit cu forțele de securitate în casă, după miezul nopții, sub pretextul că ar fi ascuns arme în casă.
Apoi l-au legat pe soțul meu, au tras draperiile și s-au asigurat că pe coridorul clădirii nu se aflau rezidenți.
I-au ordonat fiului meu Majd să se așeze în genunchi cu mâinile la spate. Unul dintre ofițeri i-a pus țeava pistolului la frunte, iar altul țeava puștii K 47 la ceafă, cerându-i tatălui său să numere până la trei pentru a începe execuția.
Citește și: Rezoluție în Congresul american pentru un „Iran democratic și non-nuclear”. Undă verde revoluției
Dar soarta a intervit. A sunat telefonul șefului de patrulă, cerându-i-se să se retragă fără a pune în aplicare sentința”, a povestit Samira cu glas tremurând, pentru că niciodată nu reușește să vorbească „la rece” despre această întâmplare..
A durat până a reușit familia să fugă din Siria.
Este doar una dintre poveștile siriene, întâmplate în atâtea case. Este modul de a acționa al unui regim ce tinde să radă Siria de pe suprafașa pământului, ca să rămână Assad la putere.
Opoziția siriană din afara țării a început greșit
Cum tolerează lumea democratică un asemenea dictator, care a pus toate armele pe propriul popor?
Samira crede că o posibilă cauză ar fi că Opoziția siriană din afara țării a început greșit.
„Am primit un telefon de la directorul biroului prințului saudit Salman bin Sultan, responsabil de dosarul sirian, care m-a rugat să fiu de acord ca prințul, aflat la Istanbul, să-mi treacă numele ca membru al Coaliției.
Citește și: Serviciile secrete din SUA au dezvăluit cine a sabotat Nord Steam-ul. Rușii nu cred această variantă
I-am cerut scuze, familia mea se afla încă la Damasc, iar el mi-a răspuns cu încredere că nu vor fi supuși la niciun fel de posibile prejudicii și că activitatea mea va fi doar în cadrul domeniului media.
Convorbirea s-a încheiat fără ca eu să îmi dau acordul, dar la ora unu noaptea, George Sabra, membru al Coaliției, a anunțat într-o conferință de presă directă numele noilor membri, inclusiv al meu.
Așa am devenit membru al unei coaliții în care nu a existat nicio armonie.
Da, sunt unul dintre cei care a ajuns într-o coaliție despre care nu știa nimic și o forță externă m-a impus ca și pe alții care au fost propuși tot de alte țări.
Poate fi atât de dură această recunoaștere, dar este de datoria noastră.”
Astfel, crede Samira, părțile opoziției siriene, indiferent dacă au mers sau nu la Geneva pentru a negocia, sau la Astana, au fost și sunt doar actori slabi sau subordonați, ale căror sarcini sunt determinate de voința internațională și regională a actorilor principali.
Problema kurdă, niciodată luată în serios
O altă problemă care îngreunează percepția pozitivă a Opoziției siriene la nivel internațional este „factorul kurd” și intrarea acestuia în conflictul armat, susținut de Statele Unite ale Americii, care a contribuit la crearea unor noi ecuații.
„Consiliul Național și, după el, Coaliția Națională, au fost incapabile să trateze corect problema kurdă, care este una dintre cele mai importante dintre acele probleme tăcute, disputate, între forțele politice siriene”, scrie Samira.
Angajarea în conflictul armat dintre forțele regimului și rebeli nu este în beneficiul kurzilor, nici ca grup național, nici ca indivizi, ci mai degrabă dăunează problemei centrale, aceea a răsturnării regimului de la Damasc și a instaurării unei tranziții spre libertate, cetățenie și democrație.
„Problema kurdă nu poate fi ignorată și nu trebuie să uităm că Irakul, Iranul, Siria și Turcia au ignorat timp de zeci de ani existența problemei kurde, fără a reuși să o elimine”, spune Samira.
În opinia jurnalistei, exprimată în carte, soluția salvatoare pentru Siria, cu toate sectele sale, etniile sale, în special kurzii, se află în adoptarea federalismului.
„Federalismul sirian trebuie să se bazeze pe unitatea siriană, ca patrie pentru toți sirienii, pentru a împiedica dominația centrului și exploatarea acestuia a majorității resurselor țării.”
Dar până atunci, Opoziția siriană trebuie să se facă bine auzită, să caute relații puternice cu guvernele țărilor în care locuiesc largi comunități de sirieni și să își exprime clar cerințele pentru ca să existe un viitor al poporului sirian, liber de regimul Assad.
Deocamdată, întreaga lume asistă pasivă la „Colapsul sirian”.
