Neputând să transmită minciunile regimului, a fost nevoită să fugă din Siria, periclitând viața familiei sale, până a reușit să o scoată din țară. A fost membru al Coaliției Naționale a Opozanților sirieni față de regimul Assad, dar a demisionat în cele din urmă. Este autoarea volumului „Colapsul sirian. Lupta pentru putere, stat și identitate”.
Ca jurnalist și ca om politic, Samira a făcut, pentru Newsweek România, o radiografie a „dosarului sirian” comparativ cu cel ucrainean, din punct de vedere al ajutorului extern primit de cele două țări.
Întrebare: Ați fost membru al Coaliției Naționale de opoziție a sirienilor față de regimul Assad. De ce v-ați depus demisia?
Mi-am depus demisia de la o anumita entitate și nu din pozitța mea de opozantă, pentru că nu mai simt rostul să continui în acest cadru care a devenit nepotrivit pentru a-mi servi cauza și a-mi apăra poporul.
Membrii Coaliției s-au închis în ei înșiși și funcționează conform agendelor forțelor regionale sau arabe care-i susțin. Au existat multe suspiciuni legate de corupție, iar activitatea sa a creat multă confuzie. Așa că am părăsit Coaliția, ca mulți dintre camarazii mei, care insistă ca munca de opoziție să fie departe de agendele străine și de interesele altor state în detrimentul intereselor sirienilor.
Cum a fost organizată această Coaliție, cum au fost aleși membrii acesteia? Câte platforme sunt în prezent și de ce țări sunt susținute?
Coaliția a venit să umple un vid în opoziția siriană, deoarece poporul sirian a fost privat de politică sub regimul Assad timp de o jumătate de secol și nu știa să se organizeze. Dar construcția Coaliției a fost făcută într-o manieră superficială și cu sprijinul partidelor arabe și regionale, o structură minoră, atât din punct de vedere politic, cât și organizatoric. A lipsit un incubator popular. În general, această grupare s-a format aleatoriu, cu afilierea unor oameni și a unor grupuri marginale, iar din cauza lipsei de entități politice semnificative a sirienilor, această Coaliție a câștigat legitimitate în țări care se autodenumeau „prietene ale poporului sirian”. Din nefericire, această legitimitate nu s-a reflectat în sprijinul efectiv al poporului sirian și al cauzei sale.
Ați comparat criza din Siria din punct de vedere militar și umanitar cu situația din Ucraina. La ce concluzie ați ajuns, se aseamănă sau diferă?
Comparația cu Siria este permisă și include amărăciunea sirienilor ca urmare a negării internaționale, inclusiv din partea lumii arabe, a suferinței poporului sirian, în comparație cu îmbrățișarea, simpatia și sprijinul pe care le-au avut poporul ucrainean și cauza justă. Dar aici disting că țările europene au simpatizat și au susținut poporul Ucrainei ca parte a sistemului european, în timp ce noi, ca sirieni, adică arabi, am fost lăsați la „simpatia” lumii arabe în primul rând. De vină nu este Occidentul sau țările europene, ci lumea arabă, care ne umple de amărăciune, din cauza acestei negări din partea lumii „noastre” arabe a suferinței și a drepturilor poporului sirian.
Cum se raportează „zonele securizate” pe care Turcia le instaurează și le extinde prin forță militară la problema refugiaților sirieni, atât din afară, cât și cei dislocați în interiorul Siriei?
Turcia are cea mai mare concentrare de refugiați sirieni pe teritoriul său. Influența sa se extinde asupra zonelor din nordul Siriei și asupra facțiunilor militare siriene care îi sunt afiliate. Desigur, Turcia are mâna forte în gestionarea afacerilor sirienilor din acele zone. Trebuie spus că sirienii nu se bucură de sistemul de protecție temporară pentru refugiați, ci mai degrabă au un statut special, ceea ce a dus la multe dificultăți și complicații pentru sirienii din Turcia, în ceea ce privește condițiile de reședință, trai și muncă. În ceea ce privește situația din taberele de refugiați, lipsesc condițiile decente de trai. Imaginați-vă doar corturi, sau containere, în care sute de mii de oameni trăiesc în căldura verii și în frigul iernii, în condiții foarte precare de sănătate și alimentație.
Cum evaluați poziția Coaliției atunci când sprijină Turcia în atacurile asupra forțelor kurde, pe care le clasifică drept teroriste, iar SUA le-au sprijinit și folosit în linia întâi împotriva ISIS din Siria?
Coaliția este o entitate care activează în interiorul Turciei și, prin urmare, nu este de mirare că opinia sa este aceeași cu cea a Turciei, țara care o susține și nu se îndepărtează de politicile sale în dosarul sirian în general și în diviziunea sa în facțiuni.
Ați scris pe Facebook că Rusia i-a dus pe sirieni în război cu Ucraina. Și asta a făcut și Turcia, care i-a dus pe fronturile din Libia și Azerbaidjan. Din ce regiuni provenea această „armată”?
Acest lucru se întâmplă ca urmare a lipsei totale de surse de trai pentru sirieni, deci este ușor să-i manipulezi și să-i înrolezi pe fronturi străine, servind intereselor altor țări. Acest lucru este cauzat și de absența unei opoziții politice efective și bineînțeles că acest lucru decurge din dependența de o țară straină, în special de Turcia.
Având în vedere prezența militară a Rusiei (de partea regimului Assad), a Iranului (miliții pro-Assad), a SUA ( ce susțin Forțele Siriene Democratice, majoritare kurzi) și a Turciei (ce susține facțiuni militare anti-Assad), cum acționează Opoziția în interesul poporului sirian, în majoritate refugiat și dislocat?
Din păcate, toate puterile internaționale și regionale au manipulat cauza sirienilor, deoarece au manipulat opoziția siriană, cu fracțiunile sale politice și militare, și au deturnat-o pentru a servi propriile agende, dăunând astfel revoluției poporului sirian și unității sirienilor ca popor, creînd un prejudiciu imaginii lor și dreptății cauzei lor. Desigur, distingem aici între prezența rusă și cea iraniană, care operează fără frontiere în interesul supraviețuirii regimului Assad și pentru a distruge revoluția siriană, cu toată brutalitatea și prin toate mijloacele, și celelalte părți care s-au declarant prietene ale poporului sirian și ale dreptului său de a-și schimba destinul, dar nu au transpus acest lucru în interesul poporului sirian într-o măsură necesară sau utilă.
Regimul nu a câștigat războiul, iar opoziția nu a fost capabilă să câștige opinia mondială și să schimbe regimul. După părerea dvs. ce a cauzat eșecul.
Motivul eșecului se datorează dezechilibrului de putere, deoarece este regimul care deține puterea militară și este cel care a folosit forța excesivă pentru a-I face pe sirieni să plătească prețul rebeliunii lor împotriva lui Assad, prin tortură, crime, distrugere, dislocare. Regimul a fost mai organizat decât revoluția, care a rămas fragmentată, confuză și lipsită de resurse, și pentru că cei doi aliați ai regimului, Rusia și Iran, i-au oferit un sprijin nelimitat și pentru că prietenii poporului sirian i-au lăsat sa cadă și nu le-a furnizat nimic, în afară de emoții, declarații și ajutor umanitar sub necesar. În sfârșit, eșec din cauza imaturității opoziției, slăbiciunii și lipsei unei strategii politice și de luptă cuprinzătoare și eficiente.
Există trei zone de influență în Siria, aceasta este următoarea diviziune?
Nimeni nu poate prezice cum va fi viitoarea Sirie, nici geografic, nici politic. Acum există trei regiuni, una supusă Statelor Unite, care sprijină forțele kurde, a doua Turciei, care sprijină diferitele facțiuni islamice, inclusiv pe cele extremist și o a treia supusă regimului și aliaților săi, Rusia și Iran. Nu este nimic sigur în această ecuație care se poate schimba în circumstanțe adecvate.
Mai credeți că valorile democratice își găsesc aplicabilitate în Siria?
Nu există soluție democratică pentru situația actuală. Trebuie schimbare politică către un stat institutional și de drept, în favoarea cetățenilor săi, care să devină liberi și egali, într-un sistem democratic pluralist, descentralizat. Aceasta este soluția cea mai potrivită pentru toată lumea și garantează drepturile tuturor sirienilor: arabi, kurzi, circasieni, asirieni, turkmeni și toți cei care intră în componența poporului sirian. Am menționat în ultimul capitol al cărții mele, „Colapsul sirian. Lupta pentru putere, stat și identitate” care sunt posibilele soluții ce vor scoate Siria din războiul și conflictul sângeros și o vor salva din capcana războiului civil.
Toate părțile implicate în conflictul intern și extern încearcă cu forțele lor armate să-i folosească pe sirieni pentru interesele lor. Din punctul meu de vedere, federalismul geografic sau altfel numit „descentralizare” este soluția pentru conservarea Siriei, contrar a ceea ce se întâmplă acum și care poate duce la dezintegrarea țării. Federalismul oferă oportunități de dezvoltare locală și deschide calea investițiilor străine și, în același timp, oferă oamenilor din regiuni dreptul de a-și gestiona afacerile locale și securitatea internă și lasă centrul cu reprezentare externă, repartizarea resurselor și apărarea granițelor.
Dar totul depinde de existența statului democratic și a justiției pentru a asigura stabilitatea și pacea civilă. Fără aceasta, conflictul va rămâne latent sub cenușă și gata să izbucnească oricând.
Este util să menționăm că volumul „Colapsul sirian” spune realitatea regimului înainte și în timpul revoluției și pune în lumină realitatea opoziției și motivele eșecului acesteia de a conduce mișcarea de eliberare a sirienilor de sub un regim dictatorial.
