"Fusese o călătorie lungă, pe drumuri întortocheate, pentru a ajunge în La Cure, un cătun mic, cuibărit în vârful munților Jura, foarte împăduriți, care despart Franța de Elveția", scrie povestitorul, pentru CNN.
Datorită unui tratat internațional puțin cunoscut, de la mijlocul secolului al XIX-lea, reporterul era pe cale să se bucure de una dintre cele mai aparte experiențe hoteliere pe care le puteți obține oriunde în lume.
Construit în stilul rustic care este atât de răspândit în această parte a Europei, micul hotel administrat de o familie, Hotel Arbez Franco-Suisse – numit și L’Arbézie – are particularitatea de fi situat chiar pe o frontieră internațională: cea dintre Franţa şi Elveţia.
Citeşte şi: Peste 100 de persoane au fost rănite și 27 au murit în incendiul de la hotelul din Cambodgia
Newsweek România ştie că acest statut special este valabil şi în alte zone ale frontierei dintre cele două state.
De exemplu, oraşul Basel este lângă frontiera aceasta. Aeroportul Basel este administrativ în Franţa. Aterizezi în Franţa, apoi te duci în Basel, Elveţia.
La Basel, se întâlnesc însă trei frontiere: cea franceză, cea germană şi cea elveţiană. Pe aici, şi-au exportat oficiali germani, în timpul celui de-al doilea război, banii şi aurul. Tot pe aici se mişcau spionii aliaţilor, din şi în Elveţia.
Această configurație neobișnuită este o consecință neintenționată a Tratatului de la Dappes, din 1862, prin care Franța și Elveția au convenit asupra unui mic schimb teritorial, pentru a permite controlul francez deplin asupra unui drum strategic din apropiere.
Citeşte şi: Un român cu afaceri de milioane de euro, găsit spânzurat în propriul hotel: Ce a stabilit poliția
În tratat, s-a stipulat o prevedere, ca orice clădire de-a lungul graniței să rămână pe loc, împrejurare cu care un antreprenor local își deschidea un magazin și un bar, pentru a profita de comerțul transfrontalier. Hotelul se va fi deschis şi el în anul 1921.
Rezultatul este că aproximativ jumătate din hotel se află în Franța și cealaltă jumătate în Elveția, granița internațională întreținând restaurantul și câteva dintre camere.
"Mi se atribuise una dintre acele camere binaționale, cu separarea internațională invizibilă, care trecea prin baie și prin pat. Înseamnă că oaspeții dorm cu capul în Elveția și cu picioarele în Franța", scrie Miquel Ros, jurnalist de turism.
Vizibile de la fereastră, și la doar câțiva metri distanță, erau cele două posturi de frontieră, cel elvețian, în partea dreaptă, şi cel francez, ceva mai jos, în stânga, hotelul ocupând un teren triunghiular, încastrat între cele două.
Complexități juridice
Această realitate transfrontalieră este încorporată în personalitatea locului. De la războaie mondiale, până la recenta pandemie de Covid-19, poziția unică a hotelului a fost o sursă nesfârșită de situații și povești curioase.
Se reflectă și în câteva dintre elementele decorative găsite în întreaga proprietate. Unele sunt evidente, precum steagurile care împodobesc unii dintre pereți, dar sunt și altele mai subtile.
„Oglinzile și ferestrele sunt menite să fie nu doar un element decorativ, ci și un simbol al conexiunii dintre lumile și realitățile adiacente”, spune Alexandre Peyron, managerul hotelului condus de familia sa de generații, într-o prezentare a uneia dintre apartamente.
În acest caz, în timp ce întreaga cameră era în Elveția, peretele era total francez.
O reproducere a celebrului tablou al lui Paul Cézanne, „Jucătorii de cărți”, patronează restaurantul, pus chiar în locul pe unde trece granița.
Scena, care înfățișează doi bărbați jucând cărți, se găsește și pe o pictură murală mare, de pe unul dintre pereții exteriori ai hotelului, şi face aluzie la un incident care a avut loc la hotel în anii 1920, spune Peyron:
Un ofițer vamal elvețian a amendat un grup. dintre clienții pe care îi prinsese jucând cărți. Infracțiunea? Nu jocurile de noroc, așa cum au presupus unii în mod greșit, la acea vreme, ci faptul că foloseau un set de cărți de fabricație franceză, pe partea elvețiană a hotelului, fără să fi plătit mai întâi taxe vamale.
Până la această dată, hotelul permite jocuri, atâta timp cât nici o carte nu trece granița.
