Este vorba de insula Adak, o fostă bază navală izolată și lovită de furtuni din Alaska, care a revenit, brusc, din nou, în centrul atenției. Odată lăsată pradă ravagiilor timpului și munițiilor neexplodate, Adak ar putea renaște în curând ca un centru strategic pentru a controla ambițiile crescânde ale Rusiei și Chinei în regiune.
În „bătălia” cu Rusia și China pentru Arctica, SUA redeschid o bază nordică închisă în 1993
Conform unui raport al „Task & Purpose” - o publicație online americană, Pentagonul ia în serios în considerare „reînvierea insulei” ca bază militară de primă linie în noua cursă geopolitică pentru Arctica.
O bază fantomă cu iz geopolitic
Astfel, insula Adak, cândva „santinelă” în timpul Războiului Rece și acum un oraș fantomă bătut de vânt, își recapătă în liniște atenția strategică.
Situată la vârful vestic al lanțului muntos Aleutine din Alaska, Adak este cel mai sudic oraș din cel mai nordic stat al Americii și cea mai vestică municipalitate din Statele Unite.
Citește și: Generali SUA împotriva lui Trump: „Baza Kogălniceanu, cel mai bun loc la Marea Neagră pentru noi”
Geografia sa este uimitoare - se află la aproximativ 1.200 de mile sud-vest de Anchorage și la o distanță aproximativ egală între continentele american și rus.
Inițial locuința poporului indigen Unangan, semnificația militară a orașului Adak a început în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când a devenit un avanpost cheie al SUA după ce Japonia a invadat insulele Aleutine Attu și Kiska din apropiere.
Bătălia cu japonezii
Fortificată împotriva avansurilor japoneze și ulterior reutilizată în timpul Războiului Rece, Adak a servit ca un nod crucial în urmărirea submarinelor sovietice care cutreierau adâncurile înghețate ale Pacificului de Nord. În perioada sa de vârf, insula a găzduit o bază a Marinei SUA și o populație de aproximativ 6.000 de locuitori.
Cu toate acestea, după căderea Uniunii Sovietice, semnificația militară a orașului Adak a scăzut. Baza a fost închisă în 1993, iar operațiunile au încetat complet până în 1997, arată eurasiantimes.com.
Populația, cândva aglomerată de familii, școlari și chiar un McDonald's, a scăzut. Până în 2023, mai rămăseseră doar aproximativ 154 de locuitori – mulți lucrând în industria prelucrării peștelui – înconjurați de relicve ale unei epoci trecute, inclusiv locuințe abandonate.
În ciuda pustiirii sale, Adak încă deține o valoare strategică.
Citește și: SUA și Iranul au început în Oman discuţiile cu privire la programul nuclear iranian
Așa cum a declarat recent comandantul american din Indo-Pacific, amiralul Samuel Paparo, în fața Comisiei pentru Forțe Armate din Senat, locația Adak oferă SUA „timp și distanță” împotriva potențialelor amenințări care încearcă să încalce apărarea americană din Arctica.
De ce Adak, de ce acum?
Pe măsură ce încălzirea globală topește gheața arctică, regiunea se deschide rapid către noi rute comerciale și acces la resurse naturale râvnite – petrol, gaze și minerale rare.
Această schimbare de mediu a declanșat o nouă cursă geopolitică pentru controlul nordului îndepărtat. În timp ce o mare parte din atenție s-a concentrat pe Marea Chinei de Sud și Taiwan, planificatorii militari americani privesc acum spre nord, iar Adak este din nou “pe radar”.
Dotarile
Deși a stat inactivă timp de peste două decenii, baza a rămas remarcabil de întreținută: două piste de 2.400 de metri, capabile să administreze orice aeronavă din arsenalul SUA (inclusiv B-52), trei debarcadere, un hangar masiv și 75 de milioane de litri de stoc de combustibil. Cartiere întregi de locuințe abandonate, dar în picioare, încă mărginesc insula, arătând straniu de conservate.
Marina evaluează în prezent două opțiuni pentru reactivarea bazei Adak: de la modernizări minime pentru utilizare în situații de urgență, până la restabilirea la scară largă a unei prezențe navale permanente. În timp ce oficialii militari păstrează detaliile secrete, potențialul insulei atrage atenția serioasă a Pentagonului.
Un avanpost al Războiului Rece, înghețat în timp, ar putea deveni în curând o fortăreață a secolului XXI. Și, încă o dată, insula Adak, bătută de vânturi, s-ar putea afla în prima linie a unei lupte foarte moderne pentru controlul asupra “vârfului lumii”.
