Mai precis, susține Armand în analiza intitulată ”Ce țări bogate greșesc în privința bugetului UE”, sumele de bani pe care țările occidentale în trimit în Estul Europei sunt mult mai mici decât profiturile companiilor vestice, care au investit în această regiune a Europei.
Europarlamentarul susține că situația macroeconomică ”spune o altă poveste” decât imaginea întreținută de Vestici țărilor mai sărace din Est, potrivit cărora acestea sunt nerecunoscătoare pentru contribuțiile nete pe care le prirmesc și votează lideri eurosceptici precum ungurul Viktor Orbán și Jarosław Kaczyński.
CIRCULAȚIA CAPITALURILOR ÎN INTERIORUL UE (PROCENTE DIN PIB)
Sursa: Thomas Piketty/ POLITICO
Gri: Cirrculația anuală a capitalurilor nete în UE (în medie, 2010-2015)
Roșu: Profiturile anuale și alte venituri din drepturile de proprietate (în medie, 2010- 2016)
---------------------------
”Când țările din Europa de Est au început să adere la Uniunea Europeană, s-a încheiat un acord. Guvernele estice au convenit să înlăture barierele comerciale, astfel încât companiile occidentale să poată accesa un vast grup de consumatori, nerăbdători să profite la maximum de noul lor stil de viață capitalist. În schimb, guvernele occidentale au promis să transfere banii UE la est, astfel încât fostul bloc sovietic să poată construi infrastructura de care avea nevoie disperată”, scrie Clotilde Armand.
Ea a amenționat că acordul a fost salutat ca un succes, iar „politica de coeziune” a UE ”a început să-și exercite magia”. ”Estul a început să recupereze decalajele care îl separau de Vest a început să ia pas cu restul clubului. Însă cei mai mari <<câștigători>> ai acestei dezvoltări au fost țările din vestul Europei, unele dintre acestea întinzând în prezent coarda și insistând că nu mai pot „plăti UE aceleași sume semnificative ca în trecut”.
Între 2010 și 2016, Ungaria, Polonia, Cehia sau Slovacia au primit fonduri europene egale cu două până la patru procente din PIB. Concomitent, circulația capitalurilor din aceste țări a fost de 4-8% din PIB.
De asemenea, companiile vest-europene au profitat de pe urma proiectelor de infrastructură finanțate din bani europeni în Europa de Est. Prima cale ferată de mare viteză ce traversează țările baltice a fost proiectată de companii spaniole, germane și franceze, și construită de o companie belgiană.
”Circulația bogăției dintre Est spre Vest este vizibilă în imigrația creierelor și a muncii calificate cu care această regiune se confruntă. Acest aspect nu se regăsește în graficele celor care negociază Bugetul UE”, scrie Clotilde Armand.
Ea dă drept exemplu sectorul de sănătate din România. ”Niciun ban european nu poate compensa faptul că în fiecare an 10% dintre doctorii români pleacă în Occident. România a pierdut deja jumătate din medicii săi între anii 2009 și 2015. Imediat după aderarea Poloniei, 60% dintre tinerii care studiau medicină au declarat că vor să plece în Occident. În Bulgaria procentul a fost chiar de 90%” , susține Clotilde Armand.
Ea insistă ca, în negocierile pentru următorul buget pe 7 ani al UE (2020- 2027) , liderii europeni ar trebui să vadă tabloul întreg și să renunțe la abordările în termeni de ”contributori” și ”beneficiari”.
”Ideea că există câștigători și pierzători în jocul bugetului european este greșită din punct de vedere economic. Suntem toți beneficiari au pieței unice europene. În plus, este periculos din punct de vedere politic. Brexit ne demonstrează că, atunci când politicienii încep să spună că își vor banii înapoi, populiștii propun ca țările membre să recapete controlul”, a conchis Clotilde Armand.
