Mai rău, devin competitive între ele, riscând formarea unor dominioane ce scindează puterea centrală.
Până de curând, companiile militare private (PMC) erau considerate contractori neguvernamentali care furnizează servicii profesionale de securitate și de gardă de corp.
Sarcinile lor se limitau în principal la paza unităților de producție, escortarea mărfurilor valoroase sau protejarea VIP-urilor împotriva atacurilor.
Însă, în ultimii ani, Rusia a dus aceste servicii la un nou nivel, demonstrând că PMC-urile pot îndeplini misiuni ofensive și chiar pot construi coloana vertebrală a unei armate de ocupație.
Externalizarea războiului
Personalul PMC ridicat la rolul de trupe mercenare agresive oferă multe avantaje unui guvern care încearcă să-și ascundă fața de legile în vigoare, oferind flexibilitate - soldații pot fi dislocați oriunde, un cost scăzut - contractorii PMC primesc între 1.500 și 3.600 USD pe lună în zone de conflict, inclusiv pe pământ străin, permițând Moscovei să pretindă că nu are nimic de-a face cu PMC-uri care se angajează în lupte.
Rusia, ca stat, nu poate fi trasă la răspundere legală pentru ceea ce Kremlinul insistă că sunt acțiunile luptătorilor străini voluntari.
În plus, PMC-urile puteau apărea și puteau fi dizolvate ori de câte ori era nevoie, fără a lăsa posibilitatea de a fi aduse în fața instanței.
Ramzan Kadîrov, notoriu lider cecen, a contribuit cu o armată la războiul prietenului Putin din Ucraina - Foto: Profimedia Images
Dar, după ce a suferit o serie de înfrângeri în văzul întregii lumi, în Ucraina, Vladimir Putin a ales externalizarea războiului către comandanți și armate de mercenari, folosite până atunci în diferite teatre de operații – Ucraina (Donbas), Crimeea, Siria, Africa – dar sub control guvernamental și în slujba intereselor Moscovei.
Tactica de a folosi trupe neregulate în străinătate pentru a ține în umbră beneficiarul final nu este nouă pentru Rusia. În istoria modernă a Rusiei, mercenarii au apărut imediat după prăbușirea Uniunii Sovietice.
Au apărut la începutul anilor 1990 în Iugoslavia și Moldova (Transnistria), ulterior au jucat un rol important în ocuparea Georgiei.
În aprilie 2012, Putin, care era prim-ministrul Rusiei la acea vreme, a susținut ideea de a crea o rețea de PMC-uri ruse care lucrează în străinătate, potrivit unei analize Informnapal.
Această idee a devenit centrală pentru reinventarea PMC de către Moscova, făcând din acestea unul dintre instrumentele de top ale politicii externe ruse și o amenințare care se profilează pentru ordinea mondială.
Acum, PMC-urile rusești participă activ la conflictele armate din întreaga lume, efectuând operațiuni într-o zonă de luptă a unui conflict deja în desfășurare.
PUTERE Președintele rus are o problemă cât se poate de reală și vizibilă: armatele private ce ies de sub controlul Moscovei. Prigojin a avut sprijinul Kremlinului până s-a decis că merită un loc la masa puterii - Foto: Profimedia Images
Una dintre „specializări“ este provocarea și aprinderea unor noi conflicte armate (cum au făcut-o în estul Ucrainei).
PMC-urile își deschid organizații afiliate în străinătate, pregătind luptători ce urmează a fi apoi recrutați pentru conflicte pe plan local sau în alte teatre de operații.
Lista PMC-urilor ruse care au fost raportate că efectuează misiuni ofensive în afara Rusiei cuprinde peste 10 companii, cu cea mai recentă adăugare a PMC Patriot, afiliată actualului ministru rus al
Apărării, Serghei Șoigu. Aceasta acționează în prezent în zona Stepne, pe frontul Vuhledar din Ucraina.
Unii dintre acești actori „non-statali“ nu sunt noi în afacerile cu mercenari. Cea mai veche organizație de mercenari existentă este Cazacii, care s-a mutat dintr-o zonă de război în alta din 1992, când a luat parte pentru prima dată la conflictul armat din Moldova (Transnistria).
Cazacii sunt încă foarte activi. Osetia de Sud, Crimeea și Donbas au fost printre cele mai recente destinații ale lor.
Potrivit Informnapalm, în ultimii câțiva ani, unitățile de infanterie de tip Cazaci au fost înlocuite treptat de trupe de asalt bine echipate, cu o structură clară de comandă și control, care reflectă organizarea armatei ruse. MAR, E.N.O.T. Corp., Wagner Group și Patriot reprezintă o nouă eră în războiul tradițional rusesc prin trupe alternative.
PMC-urile se desprind de interesele Moscovei
Pretinzând că nu sunt conectate la Forțele Armate Ruse, aceste grupuri armate se bucurau de multă libertate într-un stat în care siloviki (cercul intim al președintelui rus) controlează politica și afacerile și în care nicio mișcare pe arena internațională nu se face fără aprobarea lui Putin.
Capacitatea lor de a călători oriunde doreau cu echipamente militare voluminoase, cum ar fi obuziere, IFV și MBT, părea de neînțeles, având în vedere că PMC-urile sunt ilegale în Rusia.
Pe măsură ce acești „lorzi“ ai războiului câștigă putere, se desprind de interesele Moscovei, ba chiar provoacă armata regulată și pe comandanții acesteia, și chiar puterea Kremlinului, pentru a servi intereselor comandanților privați.
Treptat, Moscova alunecă periculos spre o luptă de pe vremea cnezatelor, și asta deoarece armatele private au simțit slăbiciunea liderului „absolut“ de la Kremlin ce duce la erodarea puterii acestuia.
Mercenarii devin competitivi între ei, în folosul comandanților - Foto: Profimedia Images
Forțele neregulate ale Rusiei - cel mai notoriu Grupul Wagner, care reunește aproximativ 50.000 de oameni - nu numai că formează un element cheie al forțelor de invazie ale Rusiei în Ucraina, ci se angajează din ce în ce mai mult și fără precedent în lupte verbale cu statul rus.
Acest lucru semnalează o erodare a ordinii sociale în Rusia, iar consecințele finale sunt neclare.
Primul teren de testare pentru Grupul Wagner a fost Crimeea ucraineană. Construit pe fragmentele companiei private Corpul Slavon, care a avut o experiență dezastruoasă în Al-Shukhnah, Siria, Grupul Wagner, spre deosebire de predecesorul său, a demonstrat încă de la început ambiția de a rămâne în joc.
Potrivit rapoartelor, în 2014, luptătorii Wagner ajutau unitățile militare ruse în timpul ocupației ascunse a Crimeii.
Forțele ruse depuneau mult efort pentru a-și ascunde identitatea și originea, iar Grupul Wagner a făcut față acestei sarcini în Crimeea.
Prigojin, „bucătarul lui Putin“, vrea să stea la masa puterii
Ascensiunea lui Evgheni Prigojin, fondatorul grupului de mercenari, care a fost total aservit lui Putin, fiind și fondatorul armatei de troli care au executat un atac de ingerință în alegerile din SUA, a atras atenția pe scară largă.
Până acum, Prigojin a avut sprijinul lui Putin, dar în ultima vreme, acesta s-a desprins tot mai mult de Kremlin, urmându-și propriile interese, de acaparare a unor resurse bogate în țări africane, pentru a le folosi în câștigarea unui capital politic la Moscova.
Speculațiile despre ambițiile politice finale ale lui Prigojin, numit până nu demult „bucătarul lui Putin“, au determinat serviciile de informații ale Rusiei să fie cu ochii pe el.
Serghei Markov, un analist politic pro-Putin, a declarat pentru The New York Times că oficialii i-au instruit pe propagandiștii Kremlinului „să nu-l mai promoveze pe Prigojin“ și „cuceririle“ mercenarilor Wagner pe câmpul de luptă.
La 21 februarie, Prigojin a declarat că refuzul ministerului Apărării de a-i înarma mercenarii care luptă în Ucraina a echivalat cu o trădare.
„Există pur și simplu o opoziție directă ce nu este altceva decât o încercare de a distruge Wagner. Acest lucru poate echivala cu înalta trădare acum, când Wagner luptă pentru Bahmut“, a spus Prigojin, care nu a făcut referire și la miile de mercenari pe care i-a pierdut pe front, deși a postat o fotografie cu oamenii săi uciși în masă.
Unui reprezentant al șefului grupului Wagner i s-a refuzat, la 6 martie, accesul la comanda militară a Rusiei în Ucraina, cel mai recent semn că Moscova nu mai acordă importanță grupului de mercenari ai lui Prigojin.
Dar Prigojin se pregătește de viitor. Grupul Wagner a deschis o organizație de tineret, „Micii Wagner“, la Sankt Petersburg.
Organizația a fost înființată la începutul anului 2023, iar prima întâlnire a membrilor a avut loc la 29 ianuarie.
Tinerii au avut ocazia să se joace pe un simulator militar pentru manevrarea de drone. Clubul este susținut de deputați ai Dumei de Stat, printre care Vasili Vlasov și Maria Butina.
Un alt susținător, Viktor Șmarkovski, militar al Forțelor Speciale, a fost prezentat tinerilor ca șef al fundației KUOS-Vimpel pentru veteranii forțelor speciale de securitate de stat. Această organizație se consideră un succesor al unui departament al KGB.
Șmarkovski le-a spus copiilor că a „radiat undele delta“ ale creierului, iar acum este capabil să supraviețuiască oricărei lovituri psihotronice.
Alexander Tronin, un organizator al proiectului, a declarat că, în prezent, aproximativ 60 de tineri sunt membri ai clubului.
Ministerul Apărării rus naște companii private
Un alt conducător de război, Ramzan Kadîrov, notoriu lider cecen, a contribuit, de asemenea, cu un număr impresionant de soldați la războiul din Ucraina.
Ambițiile sale nu se termină aici. El a declarat la 19 februarie că plănuiește să urmeze exemplul lui Wagner.
„Când serviciul meu pentru stat se va termina, plănuiesc serios să concurez cu dragul nostru frate Evgheni Prigojin și să creez o companie militară privată. Cred că totul se va rezolva“.
Totuși, Kadîrov și-a declarat de prea multe ori prietenia pentru Putin, care l-a menținut la putere în Cecenia, astfel că declarația lui părea mai degrabă o amenințare la adresa ambițiilor lui Prigojin.
Dar, dacă Putin nu va mai fi la Kremlin, Kadîrov trebuie să-și găsească aliați pentru a-și menține „dominionul“.
Direcția de Informații a Ministerului Apărării al Ucrainei, citând un decret semnat de premierul rus Mihail Mișustin, a raportat că gigantul petrolier rus Gazprom intenționează și el să lanseze o armată de mercenari.
Deși o astfel de mișcare este ilegală în conformitate cu Constituția Rusiei, aceasta e acceptată pentru a reduce și eventual anihila influența extinsă dincolo de Rusia a Wagner Group, care vizează, printre alte obiective, și sectorul energetic.
Oleksi Hromov, șef adjunct al Statului Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei, a raportat că Ministerul rus al Apărării înființează companii militare „private“, în contrapondere pentru Wagner.
„Ministerul rus al Apărării încearcă să-l alunge definitiv pe Prigojin din spațiul informațional. Acest lucru i-a împins să înființeze alte companii militare private. Cea nouă, compania militară privată Iastreb [«Șoimii»], este strâns afiliată Serviciului Federal de Securitate al Rusiei“.
Potrivit lui Hromov, pentru a stabili controlul asupra companiilor militare private și a altor formațiuni paramilitare, armata rusă încearcă să preia controlul asupra aprovizionării cu arme, echipamente militare și alimente către formațiunile de „voluntari“.
Același lucru este valabil și pentru asistența medicală.
După Putin, potopul
Visul lui Putin de a recrea imperiul rus și de a domina Europa este acum un dezastru. El a descris odată prăbușirea Uniunii Sovietice drept „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului“.
Apoi a încercat să reconstruiască Imperiul Rus invadând Georgia în 2008, anexând Crimeea și ocupând părți din estul Ucrainei în 2014, susținând regimul lui Alexandru Lukașenko din Belarus, amenințat de protestatarii pro-democrație în 2020 și a condus operațiuni în întreaga Europă cu scopul de a menține țările care făceau parte anterior din Uniunea Sovietică în sfera de influență a Rusiei.
O confruntare militară prelungită și acută este unul dintre cele mai rele scenarii pentru stabilitatea regimului. Cu cât războiul este mai lung, cu atât este mai necesar un alt val de mobilizare – mai ales dacă Putin dorește o ofensivă militară eficientă.
În acest caz, Kremlinul va trebui să facă față disidenței produse de numărul tot mai mare de victime. Soldații mobilizați și rudele lor vor continua, de asemenea, să bombardeze autoritățile cu plângeri privind echipamentul prost, pregătirea slabă, comandanți incompetenți și tacticile acestora suicidare.
Toate acestea vor alimenta o mișcare anti-război.
În acest timp, PMC-urile ruse continuă să-și dubleze trupele, adevărata lor amenințare rămânând în mare măsură subestimată de Occident.
Geografia conflictelor se extinde. Grupurile de mercenari ruși sunt depistate acum în Republica Centrafricană, Sudan, Yemen și Libia. Pentru a da un exemplu, PMC RSB-Group este în prezent foarte activ în Libia. Unele rapoarte indică faptul că PMC-urile rusești sunt active și în Brunei și Burundi.
Și țările europene sunt în pericol. Nu numai Ucraina care a văzut întreg caleidoscopul forțelor hibride rusești - Grupul Wagner, E.N.O.T. Corp., MAR, Cazacii.
Potrivit mai multor rapoarte, președintele sârb Aleksander Vucic cerea asistența lui Putin pentru a activa în Kosovo noul PMC Patriot, afiliat Ministerului Apărării Rusiei.
În Patriot, toți luptătorii sunt profesioniști militari care, aparent, încă servesc în Forțele de Operații Speciale sau în Direcția Principală a Statului Major General al Forțelor Armate ale Federației Ruse (fostul GRU).
Membrii Patriot primesc salarii mai mari ce pot ajunge până la 6.100 - 15.200 USD pe lună. Rusia dorește să mărească miza în planul de expansiune hibridă masivă.
Scopul acestei expansiuni nu este prosperitatea Rusiei, ci este un câștig imediat pentru un număr limitat de oameni menținuți la putere în pseudostate proruse. Este exact ceea ce a făcut și face Rusia în Abhazia, Transnistria, Osetia de Sud, Donbas.
În prezent, trupelor mercenare rusești le lipsesc doar nave de război, submarine, avioane de război și rachete balistice, dar cu ritmul actual ar putea fi doar o chestiune de timp când le vor obține.
Iar cu invalidarea decretului din 2012 privind măsurile de politică externă a Rusiei, „în scopul asigurării intereselor naționale ale Rusiei în urma schimbărilor profunde care au loc în relațiile internaționale“, Putin urmărește să încheie politica bazată pe principiile „egalității, neamestecului în treburile interne și respectului pentru interesele reciproce“ și să semene haos.
Cu riscul de a semăna haos și în Rusia, cu el la putere sau fără.
„După mine, potopul“, pare să-și fi propus Vladimir Putin, ca și împăratul roman Caligula.
