Vineri, 22 martie, presa a relatat că procurorul special Robert Mueller a trimis raportul privind imixtiunile rusești în alegerile din 2016 și despre campania lui Trump către recent numitul procuror general William Barr.
Depunerea raportului a lăsat presa extrem de nedumerită timp de două zile.
Asta însemna că nu va exista nicio punere sub acuzare colaterală, nicio citare a președintelui Trump sau a familiei sale și mai însemna că scandalul care a fost în centrul dezbaterilor publicului american timp de doi ani probabil nu e adevărat: conspirația între Trump și Rusia.
Deși raportul nu a fost încă publicat (acest lucru va dura cel puțin săptămâni, dacă nu chiar luni), procurorul general Barr a publicat un raport propriu de patru pagini, în care a încercat să rezume concluziile centrale ale anchetei lui Mueller.
Vladimir Putin s-a implicat în alegerile din SUA, iar un rol important l-a avut ambasadorul Serghei Kislyac
Dar, în lipsa raportului complet al acestuia din urmă, oricine altcineva în afară de procurorul special, de procurorul general Barr și de adjunctul procurorului general Rod Rosenstein nu țin cont decât parțial de scrisoarea lui Barr.
Nu sunt dovezi nici pro, nici contra
William Barr dezvăluie câteva concluzii cheie din raportul care a fost separat în două părți. Prima secțiune se concentrează pe „imixtiunea Rusiei în alegerile prezidențiale din 2016“, iar Barr citează direct din raportul lui
Mueller un pasaj cheie: „Ancheta nu a stabilit că membrii campaniei Trump au conspirat sau au coordonat cu guvernul rus activitățile sale de imixtiune electorală“.
Cea de-a doua parte a raportului se referă la „obstrucționarea justiției“. Spre deosebire de prima secțiune despre imixtiunile rusești, în care Mueller recunoaște că nu a fost găsită o complicitate între campania lui Trump și Rusia, în această a doua secțiune, procurorul special arată că, „deși acest raport nu a ajuns la concluzia că președintele a comis o infracțiune, nici nu îl exonerează“.
Dar Barr folosește restul scrisorii pentru a-l exonera pe Trump de obstrucționarea justiției prin propriile sale atribuții de procuror general, așa cum mulți s-au și așteptat că va face după memorandumul pe care l-a scris în iunie 2018, în care se arăta foarte sceptic față de investigația lui Mueller și față de acuzație.
Acesta este singurul aspect pe care liberalii ar trebui să îl ia în considerare atunci când se gândesc la acuzația de obstrucționare, faptul că Barr nu este în mod evident obiectiv în decizia sa de a nu accepta situația, atât timp cât a scris o întreagă scrisoare în care afirmă că o astfel de ipoteză este imposibilă.
__________________
Citește și
Cronologia scandalului Trump-Rusia: oameni, fapte, acuzații
Ce urmează după ce Trump a scăpat de dosarul „Rusia“
__________________
Un dosar de neconceput
Dosarul de complicitate directă între campania Trump și guvernul rus a fost întotdeauna un vis deșart al democraților, al membrilor mass-media și pur și simplu al celor care îl urăsc pe Trump. Este pur și simplu de neconceput că cineva atât de realizat și de respectat în comunitatea de informații ca Mueller ar lăsa un agent rus compromis să trăiască în Casa Albă și să controleze țara timp de doi ani, sub supravegherea sa. Nu a avut niciodată sens o astfel de prezumție.
Relația și conexiunile dintre Trump și Rusia (sau Putin) sunt marcate de tone de stegulețe roșii, din cauza tuturor întâlnirilor raportate dintre reprezentanții campaniei Trump și ruși, dar liderul american nu este nici suficient de inteligent pentru a le ascunde, nici Putin nu este destul de naiv să se bazeze pe Trump pentru a ascunde un acord secret de colaborare.
Totuși, mass-media din SUA și mulți democrați l-au prezentat pe Mueller ca salvatorul mulțimii anti-Trump (care se întâmplă să fie majoritatea țării). Dar Mueller nu a fost niciodată așa. Este funcționar public, fost director al FBI și patriot. Atât.
Acum, raportul a fost depus și mulți membri ai mass-media și democrații încurajează publicul să aștepte până când acesta (și nu scrisoarea lui Barr) devine public.
Deși documentul complet trebuie publicat, astfel încât americanii să tragă propriile concluzii, ideea că Mueller i-ar fi transmis raportul său lui Barr și l-ar fi lăsat să-l interpreteze greșit în scrisoarea sa este un alt vis deșart al liberalilor și al mass-media, care nu vor să recunoască faptul că povestea de complicitate a fost un eșec.
Este posibil ca Trump să fi obstrucționat justiția în calitate de președinte și acest lucru ar trebui să îl decidă Congresul american, nu procurorul general numit chiar de Trump (așa cum încearcă să facă acum).
Dar Mueller a dorit să urmeze protocolul și să transmită rezultatele sale procurorului general, precum și Congresului, ceea ce fostul director FBI James Comey a fost criticat că nu a făcut cu investigația sa privind serverul de e-mail al lui Hillary Clinton.
Mueller a administrat această investigație cu onoare. După cum afirmă Barr, „a angajat 19 avocați care au fost asistați de o echipă de aproximativ 40 de agenți FBI, de contabili de informații legale și de alți profesioniști.
Consiliul Special a emis peste 2.800 de citații, a executat aproape 500 de mandate de percheziție, a obținut mai mult de 230 de ordine pentru înregistrările de comunicații, a emis aproape 50 de ordine de autorizare a utilizării registrelor, a făcut 13 cereri către guverne străine pentru probe și a intervievat aproximativ 500 de martori“.
După doi ani și jumătate în care s-a indus teama de Trump și de Rusia, uneori justificată, dar în mod clar de multe ori inexactă, mass-media și democrații trebuie să accepte realitatea.
__________________
Citește și
Cronologia scandalului Trump-Rusia: oameni, fapte, acuzații
Ce urmează după ce Trump a scăpat de dosarul „Rusia“
__________________
Combustibil pentru campanie
Trump a scris duminică pe Twitter, după raportul lui Barr: „Nu există nicio înțelegere, nicio obstrucție, EXONERARE totală. PĂSTRAȚI AMERICA MARE!“. În timp ce proclamările
„Nicio obstrucție“ și „Exonerare“ sunt premature, Trump a avut dreptate în ceea ce privește „Nicio complicitate“.
Cei care au alimentat această narațiune timp de doi ani trebuie să schimbe direcția și să treacă mai departe dacă vor să-l învingă pe Trump în 2020, pentru că acesta tocmai a obținut mai mult decât suficient combustibil pentru campanie.
