Preluarea ilegală a Crimeei și invadarea Ucrainei au însemnat puncte de cotitură. Și acum? Oare chiar ar îndrăzni Kremlinul să atace un membru al
Alianței, într-un moment în care războiul său împotriva Ucrainei – un adversar cu mult mai slab – a intrat în impas?
Ar fi împotriva oricărei logici.
Problema este că Rusia a sfidat deja logica și atunci când a decis invadarea Crimeei, fără a lua în seamă fie și posibilitatea ca Occidentul să reacționeze unitar. Rusia și-a pierdut piețele energetice din Europa și a devenit un vasal economic al Chinei.
Foto: Profimedia Images
Economia Rusiei a intrat în logica de război, cu cheltuieli imense și venituri minime. De asemenea, se află într-un blocaj politic – după ce nu a reușit să obțină căderea rapidă a guvernului de la Kiev îi este greu să mai formuleze termenii unei eventuale victorii.
În plus, s-a dovedit că discursurile belicoase ale Kremlinului nu reprezintă doar retorică, eventual de uz intern. Invadarea Crimeei a fost pregătită încă de la Revoluția Maidanului ( noiembrie 2013 - februarie 2014). Vladimir Putin și propagandiștii săi au negat însăși existența națiunii ucrainene și au reinterpretat istoria celui de-Al Doilea Război Mondial. S-a văzut că nu erau simple vorbe.
Occidentul mizează pe descurajare. Va funcționa?
Și atunci, de ce ultimatumul din decembrie 2021, în care Moscova a cerut retragerea NATO din Europa Centrală și de Est, să fie doar retorică? Și dacă discursurile lui Medvedev referitoare la misiunea sacră a Rusiei de a aduce la ordine Occidentul degenerat nu sunt doar simple fabulații, ci reprezintă rodul unei convingeri ferme nutrite de elitele ruse?
În plus, Vladimir Putin poate miza pe dezangajarea unei Americi conduse de Donald Trump.
Vehicule ale Bundeswehr-ului se deplasează pe autostrada A2 din Germania - Foto: Profimedia Images
În fața unei asemenea perspective, europenii au început să strângă rândurile și să-și revizuiască planurile, mergând până la crearea unei componente europene a NATO. Un prim pas îl reprezintă planul comisarului pentru piață internă, Thierry Breton privind crearea unui fond de 100 de miliarde de euro destinat unor investiții masive în apărarea europeană.
De asemenea, la ultimul Consiliu European din 1 februarie, liderii UE au înfrânt opoziția Ungariei lui Viktor Orban și au aprobat planul multianual de 50 de miliarde de euro de finanțare a statului ucrainean.
Aceste fapte se alătură șirului de declarații ale unor importanți oficiali europeni, civili și militari care atrag atenția asupra posibilității ca Rusia să extindă conflictul. Într-un anumit sens, acestea seamănă cu avertismentele repetate ale Occidentului din perioada premergătoare invaziei.
Atunci, planurile Rusiei deveniseră cunoscute responsabililor occidentali, deși Kremlinul continua să nege vehement că ar pregăti o acțiune militară la scară largă.
Mesajul Vestului a fost atunci clar: știm ce aveți de gând să faceți și asta va avea consecințe.
Acum, democrațiile transmit Kremlinului că iau în mod serios în considerare amenințarea, că nu vor fi luate prin surprindere și că sunt gata să riposteze. Aceasta se numește descurajare.
