Acum, pe agendă este confruntarea cu Rusia, dar ar putea fi doar o prefață pentru provocarea chineză. Plus că extinderea strategică a UE către est influențează politica internă a României.
NATO și UE se pregătesc pentru noua lume. Una mai puțin previzibilă și mai periculoasă. Iar mesajul din noul Concept Strategic adoptat de Alianța Atlantică este fără echivoc: Rusia este definită drept „cea mai semnificativă și directă amenințare“ la adresa securității aliaților.
În timp ce China devine o „provocare serioasă“, alianța occidentală a decis extinderea cooperării cu partenerii săi din zona indo-pacifică. Australia, Japonia, Noua Zeelandă și Coreea de Sud au participat pentru prima dată, în calitate de invitați, la un summit NATO. Nu a fost însă prezentă India, principalul client al Rusiei în materie de armament.
Citește și: Republica Moldova: „Unirea“ se face prin Europa
În primul rând, aliații au decis o consolidare puternică a flancului estic. Forța de răspuns rapid va crește de la 40.000 la peste 300.000 de militari și actualele batalioane desfășurate în opt țări est-europene ar putea fi mărite la nivel de brigăzi.
O altă decizie majoră a fost extinderea cu Finlanda și Suedia, o mișcare pusă mult timp sub semnul întrebării de amenințările Turciei că va uza de dreptul de veto.
Aliații au decis un plan substanțial de ajutorare a Ucrainei, precum și intensificarea sprijinului pentru state terțe „supuse unui risc de agresiune rusă“, cum ar fi Bosnia-Herțegovina, Moldova și Georgia.
Europa avansează spre est - și acesta este un pas strategic
Deciziile Alianței Atlantice au venit la scurt timp după ce Consiliul European a luat, de asemenea, opțiunile maximale în privința cererilor de aderare ale Ucrainei, Moldovei și Georgiei. Primele două au primit undă verde pentru deschiderea negocierilor, iar UE și-a arătat deschiderea și în privința Georgiei.
„Putin își dorea finlandizarea Europei și, în schimb, obține NATO-izarea“, a comentat președintele american Joe Biden.
La fel de bine, Vladimir Putin poate să constate că, după ce a răspuns aspirațiilor europene ale Ucrainei, în 2014, prin anexarea Crimeei și susținerea separatismului în Donbas, acum, prin războiul la scară largă, „a obținut“ promisiunea de aderare pentru Ucraina și Moldova. Adică o deschidere foarte puțin probabilă înainte de 24 februarie.
Și este remarcabil, câtă vreme statele membre UE aveau în față mai multe opțiuni pentru Ucraina și Republica Moldova.
În unele capitale se ridicau semne de întrebare cu privire la credibilitatea procesului de extindere, având în vedere întârzierile și blocajele în cazul Balcanilor de Vest, regiune a cărei vocație europeană fusese demult recunoscută.
Existau, de asemenea, opinii potrivit cărora deschiderea negocierilor ar fi urmat să vizeze doar Ucraina, țara care a capitalizat atâta simpatie după invadarea de către Rusia.
Având în vedere abordările diferite ale dosarului ucrainean, Cei 27 ar fi putut cădea la nivelul minim de consens, ca de atâtea ori în istoria Uniunii. De pildă, ar fi putut lansa un mesaj de susținere pe mai departe a eforturilor Ucrainei, Moldovei și Georgiei de apropiere de Uniunea Europeană. Dar nimic mai mult.
Liderul de la Kremlin avea, așadar, destule motive să mizeze pe o lipsă de coeziune și coordonare a aliaților și a partenerilor din UE în privința dosarelor importante.
Președintele turc Recep Tayip Erdogan amenințase că va bloca dosarul aderării Finlandei și Suediei la NATO. Iar prietenul Rusiei de la Budapesta, Viktor Orban, se arătase gata să blocheze deschiderea negocierilor UE cu Ucraina și Moldova, punând condiția imposibil de îndeplinit ca aceste dosare să fie aprobate concomitent cu cele ale Georgiei și Bosniei și Herțegovina.
Iată însă că „rebelii“ au fost puși la punct și aliații din cadrul NATO și partenerii din Uniunea Europeană au atins niveluri maxime de ambiție.
Ceea ce arată că ceva important s-a schimbat în abordarea europenilor. Dacă „europenizarea“ Balcanilor înseamnă ordonarea „curții din spate“, extinderea spre est, către fostul spațiu sovietic, considerat de Rusia drept„vecinătate apropiată“, este o opțiune strategică.
Putin a reușit (aproape) imposibilul: să trezească și să remodeleze Occidentul
Deciziile luate în ultimele săptămâni schimbă modul în care Occidentul – un concept în care se includ acum și partenerii din Asia-Pacific - va aborda lumea în următoarele decenii. O transformare fundamentală este conștientizarea de către Occident a pericolului cooperării cu puteri autoritare revizioniste.
Ideea potrivit căreia comerțul și investițiile vor menține aceste puteri la un nivel de cooperare rezonabil s-a dovedit a fi o imensă greșeală.
Această politică nu a făcut decât să vulnerabilizeze Occidentul și să-l pună acum în fața unor crize multiple, cum este cea energetică sau foametea din țările
„lumii a treia“.
„Să nu ofensăm Rusia“ – era o formulă des întrebuințată în cancelariile occidentale. Este însă tot mai mult abandonată și aceasta tocmai din cauza Rusiei, care a declanșat atacul nesăbuit și sângeros împotriva Ucrainei.
O altă schimbare importantă este transformarea tot mai evidentă a Uniunii Europene dintr-un proiect economic și comercial într-unul strategic – o alianță de securitate care își extinde puternic influența asupra statelor membre și a regiunilor învecinate.
Războiul din Ucraina face tot mai mult din Uniunea Europeană echivalentul economic al NATO, pentru a descuraja autocrații agresivi. Când Kievul, Chișinăul și Tbilisi au semnat cererile de aderare, au avut în vedere, de bună seamă, avantajele economice care decurg din apartenența la Uniune dar și ceva în plus: stabilitatea și securitatea conferite de marele proiect european. Este posibil?
Uniunea Europeană nu are o armată demnă de acest nume, dar este cel mai mare comerciant al lumii și cea mai mare piață integrată. Aceasta îi conferă instrumente strategice excepționale în lumea de azi.
Prin poziția sa în comerțul global, Uniunea Europeană își permite să fixeze standarde universale – cum a fost cazul normelor de poluare pentru motoarele cu ardere internă, de exemplu. Sau cu sistemul de protecție a datelor personale GDPR. Sau cu taxa-carbon la frontieră.
Vrând-nevrând, lumea se aliniază standardelor europene, pentru a putea avea acces la această imensă piață. Poziția de mare jucător global a Uniunii Europene este întărită de marile acorduri comerciale pe care economii de pe tot cuprinsul planetei sunt interesate să le încheie cu europenii: de la Canada la Mercosur, de la Australia la Japonia și Coreea de Sud.
Acum, această formidabilă putere de negociere comercială se dovedește o armă eficientă în ce privește sancțiunile economice împotriva Rusiei.
Uniunea Europeană
se transformă
dintr-un proiect
comercial
într-unul strategic
Un răspuns militar direct din partea Vestului la agresarea Ucrainei ar fi fost de neimaginat, pentru că ar fi dus la un război generalizat, cu consecințe catastrofale pentru întreaga omenire. Europa și-a pus, așadar, la bătaie, pârghiile economice și financiare.
UE a adoptat șase pachete de
sancțiuni , a înghețat bunurile a peste 1.100 de apropiați ai președintelui rus Vladimir Putin și a 30 de oligarhi. Majoritatea băncilor rusești au fost scoase de pe piețele financiare europene. Bunuri comerciale în valoare de aproape o sută de miliarde de euro sunt blocate.
Desigur, felul în care Rusia a reușit până acum să facă față sancțiunilor a fost pentru mulți o surpriză.
Pe de o parte, pentru că Moscova continuă să încaseze sume încă importante de pe urma vânzării resurselor energetice.
Pe de altă parte, aliații pot constata acum că rușii s-au pregătit de mult timp pentru invazie și se așteptau la măsuri de retorsiune în plan comercial, economic și financiar, poate nu la această dimensiune, este adevărat.
Astfel că au încercat să se protejeze pe cât posibil. Reducerea livrărilor de gaz către Europa și declanșarea crizei energetice, care a urcat la cer prețurile la petrol și gaz metan au fost măsuri anume gândite de strategii Kremlinului, pentru a crește prețurile globale.
Dar rușii nu vor putea menține stabilitatea economică și nu vor putea alimenta la infinit mașinăria de război, în contextul sancțiunilor. Într-o lume bazată, totuși, pe dolar, excluderea sectorului bancar este o imensă vulnerabilitate.
Rusia va pierde, de asemenea, enorm în sectoarele tehnologice, odată ce sancțiunile îi interzic acesul la materiale inovative și tehnologii de vârf. Motiv pentru care industria auto s-a prăbușit deja, urmată cu pași repezi de cea aeronautică. Și va veni la rând industria militară.
Rusia, „teren de încercare“ pentru China
În privința sancțiunilor, agresiunea rusă a determinat o coordonare între SUA și UE greu de anticipat cu ceva timp înainte, date fiind numeroasele diferende comerciale.
Să nu uităm că, la sfârșitul anului 2020, la puțin timp de la victoria lui Joe Biden împotriva lui Donald Trump, când încă democratul nu-și preluase mandatul la Casa Albă, Consiliul UE stabilea un controversat acord de investiții cu China. Un acord pe care instituțiile europene nu l-au mai ratificat, în cele din urmă.
Dar episodul a arătat lipsa de încredere pe cele două maluri ale Atlanticului ce părea să persiste chiar după mult dorita – cel puțin de către europeni – plecare de la putere a lui Donald Trump.
De data aceasta, sancțiunile s-au stabilit de comun acord între
Washington și Bruxelles Și așa ar trebui să funcționeze lucrurile pentru viitoarele conflicte, inclusiv pentru confruntarea cu China, adevărata provocare a anilor ce vin. Din acest punct de vedere, criza declanșată de Rusia pare a servi doar pentru reglarea tirului.
Dincolo de război: competiția pentru câștigarea păcii
Poate câștiga Ucraina pacea? Iată o întrebare care își face loc tot mai mult pe agenda internațională, chiar dacă războiul continuă cu mare intensitate.
Dar chiar și așa, urgența este evidentă: circa 3,5 milioane de ucraineni își văd casele avariate sau distruse, aproape jumătate din țară este înțesată cu explozibili, infrastructura este în mare parte făcută praf.
La 4 și 5 iulie a avut loc în orașul elvețian Lugano prima conferință pentru reconstrucția Ucrainei, cu participarea a opt șefi de guverne, 15 miniștri, 14 organizații internaționale, 350 de reprezentanți ai sectorului privat și 210 ai societății civile.
Conferința fusese planificată cu mult înainte de război, pentru a discuta despre reforme și lupta împotriva corupției în Ucraina.
Vladimir Putin a reușit mobilizarea Occidentului - Foto: Profimedia Images
Dar, dat fiind contextual actual, participanții și-au propus trasarea unei foi de parcurs pentru reedificarea țării, chiar dacă în acest moment nu este clar momentul în care procesul de reconstrucție va putea fi început efectiv.
Ideea este de a strânge 100 de miliarde de euro în prima rundă de finanțare și de a completa suma în anii următori. Printre contributori: guvernele occidentale și marile instituții financiare internaționale cum ar fi FMI, Banca Europerană de Investiții.
De exemplu, Banca Europeană de Investiții (BEI) s-ar implica în special prin crearea unui „fond fiduciar UE-Ucraina“, care va canaliza banii.
Fondul Monetar Internațional s-a angajat deja să verse 1,2 miliarde de dolari,iar Banca Mondială se va număra, la rândul ei, printre participanți.
Acest proiect de mari proporții este denumit iese deja „Planul Marshall pentru Ucraina“ – o referire la ajutorul pe care Statele Unite l-au oferit Europei de Vest după cel de-al Doilea Război Mondial.
Joe Biden (foto sus) a sprijinit financiar riposta Ucrainei. Xi Jinping, liderul Chinei, următoarea „provocare” a Occidentului (jos) - Foto: Profimedia Images
Ceea ce trebuie să aibă o sonoritate extrem de deranjantă al Kremlin: dacă ideea de Plan Marshall este resuscitată, înseamnă că Rusia joacă rolul Germaniei naziste.
Dincolo de simboluri, însă, miza politică și strategică este uriașă.
Ucraina a suferit mari pagube. De cealaltă parte, Rusia a reușit să obțină controlul asupra unor regiuni din Donbas și sudul Ucrainei în urma unor bombardamente sistematice, care au șters de pe fața pământului orașe întregi, precum Mariupol.
Nu se știe unde se va stabili linia de demarcație la sfârșitul conflictului – ucrainenii și-au pus în gând să o ducă la limitele teritoriale din 1991.
Maia Sandu, alături de președintele Macron - viitorul Moldovei e european - Foto: Profimedia Images
Dar un lucru este clar: în timp ce teritoriile ucrainene se vor reface cu sprijin occidental, Rusiei îi va reveni misiunea imposibilă de a face același lucru în contiții de sancțiuni severe și izolare economică și financiară.
O competiție pe timp de pace, în care șansele Moscovei sunt minime - și rămâne de văzut ce va zice despre asta chiar populația Rusiei.
Președintele Zelenski a adus Ucraina în anticamera UE - Foto: Profimedia Images
În deschiderea conferinței de la Lugano, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a afirmat că reconstrucția Ucrainei este o sarcină a lumii civilizate. Mai mult decât atât: este un obiectiv strategic.
