Medicii Fără Frontiere avertizează că se confruntă cu o sarcină imposibilă de a împiedica răspândirea coronavirusului în taberele de refugiați.
Pericolul este cu atât mai mare în zonele în care refugiații nu sunt integrați oficial în sistem și, prin urmare, nu au dreptul la nicio asistență medicală. Se estimează că Libanul are peste un milion de refugiați sirieni în tabere nerecunoscute oficial. Sistemul de sănătate a fost în mare parte privatizat, iar bolnavii ar trebui să plătească pentru orice tratament. De unde să plătească refugiații? Condițiile de viață ale majorității sirienilor din Liban sunt precare. Peste 70% trăiesc cu mai puțin de patru dolari pe zi.
Condițiile igienice aici sunt catastrofale, neexistând servicii elementare. Gunoiul zace neridicat, iar duhoarea este insuportabilă. Familii întregi ocupă spații nu mai mari de câțiva metri pătrați, iar adăposturile sunt improvizații de cele mai multe ori din plastice și pături.
Momentan, cei mai vulnerabili sunt cei care încă locuiesc în regiunea Idlib din Siria. Nu există practic nicio infrastructură medicală acolo, fiind distrusă de bombardamentele regimului de la Damasc și ale Rusiei și dacă virusul ar fi răspândit în Idlib, oamenii ar fi lăsați să se apere singuri. ONU a tot cerut culoare libere pentru ajutor umanitar, dar negocierile erau în curs când a izbucnit pandemia și totul a înghețat.
Situația devine din ce în ce mai critică și la granița turco-greacă, mii de migranți fiind complet expuși. Nu numai boala în sine îi îngrijorează pe voluntarii organizațiilor umanitare.
În multe țări, refugiații sunt deja tratați ca oaspeți nedoriți pe care guvernele ar dori să-i vadă plecați. Un focar ar putea intensifica ostilitatea împotriva acelor persoane care deja s-au confruntat cu lipsuri majore ;i opresiuni de tot felul.
„Panica și discriminarea nu au rezolvat niciodată o criză”, avertizează comisarul ONU pentru refugiați, Filippo Grandi. El solicită „empatie pentru cei care sunt în aceste momente cei mai vulnerabili”.
Pe insula greacă Lesbos, Medicii Fără Frontiere solicită evacuarea taberei Moria „înainte să fie prea târziu”. Guvernul elen are alte planuri. Oamenii sunt acum lăsați să părăsească tabăra o dată pe zi, între 7 și 19 p.m., în autobuze speciale ale poliției.
În curând, Guvernul grec va ridica un gard în jurul lagărului. Dacă există un focar COVID-19, intenționează să sigileze tabăra două săptămâni.
Înghesuiala din aceste tabere constituie mediul perfect pentru răspândirea coronavirusului. „Dacă ar exista un focar de virus SARS-CoV-2 într-unul din lagărele de refugiați din Grecia, ar fi imposibil să-l controlăm”, avertizează Medicii Fără Frontiere.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a distribuit termometre cu infraroșu, în timp ce în interiorul taberelor au fost afișate semne de avertizare cu privire la COVID-19, instruind oamenii cum să se spele corect pe mâini. Cu ce? Nu există apă curentă, săpun sau detergenți. Distanțarea socială este absolut imposibilă.
Comisia Europeană a suspendat temporar punerea în aplicare a programelor de relocare a migranților din lagărele din Grecia și Italia din cauza pandemiei, hotărând să reia acest proces imediat ce „situația o va permite”.
„În condițiile actuale, suntem obligați să suspendăm procesul de relocare - în special, relocarea minorilor neînsoțiți - din cauza înăspririi semnificative a cerințelor sanitare ale statelor membre cu privire la pandemia coronavirus. Cu toate acestea, efectuăm consultări intense cu statele membre pentru a relua acest lucru proces imediat ce situația o permite ”, se arată într-un comunicat al CE.
Până atunci, Ankara a fost de acord să-și închidă frontierele pentru migranți și refugiați. Iar cei existenți deja la granițe sunt lăsați fără niciun ajutor, din nicio parte, o bombă cu ceas pentru COVID-19.
