Invazia celui de-al doilea oraș ca mărime din Irak nu numai că a dezrădăcinat rudele mele, asirieni indigeni, dar a dus și la genocidul asirienilor/ caldeilor/ sirienilor (creștini), precum și al musulmanilor șiiți și al yazidiților.
Au trecut zece ani de când militanții islamici radicali au invadat Mosul, cunoscut sub numele biblic de Ninive, cândva capitala vechiului imperiu asirian, distrugând totul și ucigând pe oricine nu se supunea versiunii lor deranjate a islamului. S-au îmbunătățit lucrurile pentru asirienii indigeni din Irak după înfrângerea ISIS?
În 2014, eram studentă la jurnalism în Chicago, alarmată de știrile care veneau de la o jumătate de lume distanță - unde rudele mele, pe care nu le întâlnisem până în acel moment, se confruntau direct cu persecuția religioasă.
Îmi amintesc că le-am spus colegilor mei de clasă că invazia Mosulului va duce la distrugeri pe scară largă în regiune și la genocidul celor care nu se supun obiceiurilor lor radicale.
Am fost întâmpinată cu râsete și ridicări din umeri - nu prea le păsa și nu credeau că ISIS se va transforma în ceea ce a devenit în mod infam - o mașină de ucis neîntreruptă, dornică să controleze mai mult teritoriu în detrimentul comunităților indigene, a căror artă o distrugeau și o vindeau pe piața neagră în „divizia lor de antichități” lucrativă.
Reacția colegilor mei nu ar fi trebuit să mă surprindă atunci, deoarece situația dificilă a populațiilor indigene este adesea trecută cu vederea, de foarte multe ori, în întreaga lume.
Pe măsură ce apăreau rapoarte îngrozitoare, colegii mei au realizat mai târziu propriile lor rapoarte cu privire la modul în care locuitorii din Chicago erau afectați de evenimentele care aveau loc în Orientul Mijlociu.
Mănăstirea Saint Odisho din nordul Irakului este ilustrată. Mănăstirea a fost anterior bombardată și distrusă atât de Saddam Hussein, cât și de forțele kurde. Foto: Ramsen Shamon
Lăsând la o parte distrugerea artei milenare, mulți au suferit enorm în mâinile ISIS. Iar unele familii încă suferă. Multe femei și fete rămân dispărute. Luate ca sclave sexuale de militanții ISIS, cei din comunitatea Yazidi și unii asirieni au fost răpiți cu forța din familiile lor și li s-a spus să se convertească și să se supună.
Aproximativ 2 700 de fete sunt date dispărute în prezent. Lumea a trecut cu vederea suferința lor și a celor care au supraviețuit genocidului efectuat de teroriștii islamici radicali.
Cu titluri care se actualizează la fiecare 24 de ore, celor care au trăit sub furia ISIS li se acordă puțină sau chiar deloc atenție. Această atenție a fost oricum minimă în timp ce evenimentele se petreceau în timp real.
Asirienii, la fel ca și concetățenii lor din Irak, nu au fost despăgubiți pentru distrugerea caselor și a lăcașurilor lor de cult de către teroriști și nici pentru faptul că au fost nevoiți să își înceapă viața de la zero - fie în Irak, fie în afara țării.
Deși există legi irakiene nefondate care „asigură” compensarea greutăților și onorarea drepturilor diverselor grupuri din țară, corupția și privarea de drepturi încă sunt la putere și reprezintă simboluri ale politicii irakiene. Ce dreptate poate fi acordată supraviețuitorilor atunci când justiția nu există în Irak?
O mare parte din reconstrucția clădirilor distruse cade pe umerii asirienilor din diaspora, care strâng fonduri pentru reconstruirea bisericilor, sprijină întreprinderile locale și încearcă să protejeze numărul tot mai mic de membri ai comunității indigene, în ciuda șanselor care le sunt potrivnice.
Organizații precum Assyrian Aid Society, A Demand For Action, Shlama Foundation, Iraqi Christian Relief Council, Nineveh Rising și Yazda lucrează neobosit și intervin pentru a oferi ajutor și a finanța proiecte economice și de reconstrucție esențiale în Irak, unde guvernul este practic inexistent.
Înainte de 2003, numărul creștinilor din Irak depășea 1,5 milioane de persoane. Acest număr este estimat acum la 100 000-200 000.
Cifra sumbră evidențiază exodul popoarelor indigene din Irak din cauza războiului și a persecuțiilor din ultimii ani, precum și lipsa de sprijin atât din partea comunității internaționale în general, cât și din partea guvernului federal irakian în abordarea persecuției și discriminării în societatea irakiană.
În timp ce călătoria Papei Francisc în Irak din 2021 a fost întâmpinată cu mult optimism de fanfară, în cele din urmă foarte puține lucruri s-au schimbat pentru creștinii locali după această vizită istorică.
Această fotografie realizată la 19 noiembrie 2021 arată molozul și pietrele funerare rupte, deteriorate de luptătorii grupării Statul Islamic în timpul ocupației lor din nordul Irakului, la Mănăstirea Chaldeană Foto: Profimedia Images
Un ONG contribuie ocazional la remodelarea unei biserici distruse. Recent, UNESCO a ajutat la reconstrucția unei biserici din Mosul, la 10 ani după ce aceasta a fost distrusă.
Dar se ridică întrebarea: care este rostul reconstrucției și remodelării bisericilor dacă nu există credincioși care să se roage în casa lui Dumnezeu? O mare parte din Mosul nu mai are astăzi nici pe departe creștinii pe care i-a avut cândva și este greu de prevăzut dacă aceștia se vor mai întoarce vreodată.
Rudele mele nu s-au întors la casa lor din Mosul și s-au refugiat într-un oraș irakian vecin. Alții care au trăit sub conducerea ISIS au părăsit complet Irakul.
Dacă realitatea te forțează să îți părăsești propria casă pentru siguranță, asta nu se poate constitui într-o baza pentru a trăi liber și cu respect. Sigur, luptele din cauza ISIS au încetat relativ și nu perturbă viața asirienilor din Irak. Dar luptele în general nu au încetat.
Turcia continuă să invadeze treptat nordul Irakului împotriva militanților kurzi aparținând Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), pe care Statele Unite l-au clasificat drept terorist.
Asirienii și pământurile lor strămoșești, în special în Valea Nahla, se află din nou sub focul încrucișat, iar o astfel de realitate pare greu de schimbat fără practic niciun sprijin din afara comunității. Existența asirienilor și a yazidiților pe pământurile lor indigene rămâne în cel mai bun caz precară.
Ramsen Shamon este editor adjunct Opinii la Newsweek USA. Contul său de Twitter/X este @Ramsen_.
Opiniile exprimate în acest articol aparțin autorului.
