Războiul secolului XXI a început. SUA, China și Rusia „atacă” Arctica cu submarine nucleare. Propunerile președintelui ales Donald Trump de a dobândi Canada ca cel de-al 51-lea stat și de a recâștiga controlul asupra Canalului Panama pot părea comice probabil.
Dar oferta sa, de a cumpăra Groenlanda, pe care a făcut-o pentru prima dată în timpul primului său mandat prezidențial, în 2019, are o istorie serioasă în spate.
Războiul secolului XXI a început. SUA, China și Rusia „atacă” Arctica cu submarine nucleare
După cum explică Andreas Østhagen, un bursier Fulbright la Inițiativa Arctică de la Universitatea Harvard și Institutul Polar de la Centrul Wilson, există trei moduri prin care se poate analiza importanța strategică tot mai mare a Groenlandei, pentru Statele Unite.
În primul rând, Groenlanda este importantă pentru securitatea părții americane a Arcticii, adică Alaska, cel mai mare stat al SUA. Granița comună cu Rusia peste strâmtoarea și Marea Bering implică apropierea de forțele strategice ruse din Orientul Îndepărtat al Rusiei.
Astfel, cu cât relațiile dintre Rusia și SUA sunt mai tensionate, cu atât este mai mare nevoia ca Forțele Aeriene să poată controla și să răspundă activității aeriene ruse din strâmtoarea Bering.
Citeşte şi: De ce vrea Trump Groenlanda. SUA au vrut să plaseze 600 de rachete nucleare Iceman împotriva Rusiei
Mai mult, Rusia vizează din ce în ce mai mult întreaga coastă arctică – care se întinde de la Norvegia, în vestul Europei, până la țărmurile Insulelor Aleutine, din Orientul Îndepărtat – ca un teritoriu strategic continuu la îndemâna rachetelor sale balistice.
Odată cu topirea gheții din ce în ce mai mult, la nord de Strâmtoarea Bering, și odată cu așteptările privind creșterea traficului civil și militar în zonă, Rusia a intensificat și exercițiile militare în zonă.
Topirea gheței din Arctica a deschis oportunități pentru Rusia, care ar putea modifica semnificativ dinamica comerțului global.
După cum explicase EurAsian Times, Ruta Mării Nordului (NSR), de-a lungul coastei Rusiei și prin strâmtoarea Bering, ar putea reduce timpul de tranzit între Asia și Europa cu până la 40%, ocolind rutele tradiționale prin Canalele Panama și Suez.
Citeşte şi: Zona arctică, la un pas de război. Rusia trimite bombardiere Tu-95MS, SUA răspunde cu avioane F-22
Rusia definește Ruta Mării Nordului ca o linie de transport de la Marea Kara, până la Oceanul Pacific, în special de-a lungul coastei arctice rusești, de la strâmtoarea Kara, între Marea Barents și Marea Kara, de-a lungul Siberiei, până la Strâmtoarea Bering.
Se așteaptă ca NSR să ofere Rusiei beneficii strategice și comerciale enorme.
De exemplu, în comparație cu ruta Canalului Suez, transportul estimat prin NSR va reduce distanța dintre Shanghai și Rotterdam (cel mai mare port comercial al Europei din Țările de Jos) cu aproape 2.800 de mile marine sau 22%.
Această rută va reduce probabil costurile de transport cu 30% - 40%.
Citeşte şi: Bombardiere strategice B-52 și F-35 lansează muniție reală asupra Arcticii. Rusia, vizată
În mod similar, în timp ce o navă-container, de la Tokyo la Hamburg (cel mai mare oraș-port al Germaniei) navighează timp de aproximativ 48 de zile, prin Canalul Suez, poate parcurge aceeași distanță în aproximativ 35 de zile, prin NSR.
Nu e de mirare că NSR este acum pilonul de bază al noii strategii energetice a Moscovei.
A construit porturi, terminale și flote de spărgătoare de gheață, pentru a valorifica noile rute de transport maritim, pentru a exporta petrol, GNL și alte resurse din regiunile arctice, către piețele globale.
În consecință, și-a extins și prezența militară în regiune, mult pentru ce pot suporta Statele Unite.
Ruta GIUK
Al doilea mod de a privi Groenlanda este că se află pe ceea ce a fost una dintre rutele strategice de tranzit maritim cele mai critice ale Războiului Rece: așa-numita Gap Groenlanda-Islanda-Regatul Unit (GIUK).
După o perioadă lungă de neglijare post-Război Rece, Gap-ul GIUK a revenit ca una dintre preocupările maritime strategice majore ale NATO, după invazia rusă a Ucrainei.
Dacă un conflict direct între o țară NATO și Rusia izbucnește în regiunea Ţărilor Baltice sau Finlandei, este probabil că acel conflict se va răspândi rapid în Arctica europeană, din cauza prezenței submarinelor nucleare rusești în Peninsula Kola.
Tot mai presant
„Misiunea de a descuraja Rusia în Atlanticul de Nord și în Europa Arctică a devenit mai presantă, după invazia rusă a Ucrainei. Dar aceasta este o sarcină constantă și continuă, care va necesita atenție, atâta timp cât Rusia este o țară beligerantă față de Occident.”
Al treilea mod de a privi Groenlanda este pornind de la provocările tot mai mari care vin de la China, spre SUA, în Arctica. Deși nu este un stat arctic și se află la mii de kilometri distanță, în 2018, China s-a autodenumit „stat aproape arctic”, în prima sa iterație a unui document de politică arctic.
China a arătat un interes pentru Arctica, investind în diverse proiecte de resurse naturale în statele arctice și angajându-se în dezvoltarea NSR, ca parte a inițiativei sale Belt and Road (numită popular „Ruta Mătăsii Polare”).
Investiţii
De fapt, China a încercat sistematic să-și sporească investițiile în Groenlanda. În anul 2016, o companie chineză a apărut ca unul dintre puținii cumpărători ai unei vechi stații navale din Groenlanda. Pentru a împiedica chinezii să o cumpere, premierul danez de atunci, Lars Lokke Rasmussen, ar fi lucrat la redeschiderea fostei stații militare.
În 2018, Lokke Rasmussen s-a grăbit în Groenlanda, pentru a oferi investiții, necesare pentru a ajuta la modernizarea aeroporturilor, după ce o companie de stat chineză a fost preaprobată pentru construcție. Potrivit lui Peter Viggo Jakobsen, profesor asociat la Institutul pentru Strategie de la Colegiul Regal de Apărare Daneză, scopul Chinei, cu aceste investiții, a fost de a câștiga un punct de sprijin în Arctica.
Beijingul vede Groenlanda ca o potențială poartă de influență în regiune – în special dacă Groenlanda va obţine la un moment dat independenţa. „Ei cred că, deoarece aproape 20% din populația lumii trăiește acolo, ar trebui să aibă acces la Arctica și la 20% dintre resursele potențiale de acolo”, argumentează el.
Unul dintre marile jocuri
Pentru Eyck Freymann, autorul cărții „One Belt One Road: Chinese Power Meets the World”, interesul SUA pentru Groenlanda este de a împiedica China să capete influență. La urma urmei, când Trump a propus în anul 2019 să cumpere Groenlanda, oficialii săi au citat factorul chinez pentru decizie.
Privite astfel, opiniile lui Trump despre Groenlanda reflectă hotărârea Washingtonului, indiferent de regimurile de acolo, de a-și consolida punctul de sprijin în zona arctică, pentru a contracara prezența invadatoare a Rusiei și Chinei.
Lupta pentru Arctica, așa cum spune analistul strategic Thomas Fazi, este unul dintre noile „Mari Jocuri” ale Secolului 21. Unul care se desfășoară deja.
