Înalta Curte regională din Koblenz l-a găsit vinovat pe sirianul Eyad al-Gharib, în vârstă de 44 de ani, de participare la arestarea, în septembrie sau octombrie 2011, a cel puţin 30 de manifestanţi la Douma, în apropiere de Damasc, şi la transferarea lor într-un centru de detenţie al serviciilor de informaţii.
Parchetul german ceruse o sentinţă de 5 ani şi 6 luni de închisoare.
La citirea verdictului, inculpatul şi-a ascuns faţa cu un dosar în faţa camerelor TV şi a ascultat cu braţele încrucişate, cu privirea fixă şi cu mască medicală pe figură.
La aproape 10 ani de la declanşarea revoltei populare în Siria la 15 martie 2011, este pentru prima dată când un tribunal se pronunţă într-un dosar legat de represiunea brutală şi sângeroasă cu care a răspuns regimul de la Damasc manifestaţiilor pentru libertate din timpul Primăverii arabe.
Eyad al-Gharib a fost acuzat că a participat la arestarea şi încarcerarea într-un centru de detenţie secret al regimului, 'aripa 251' sau Al-Khatib, a cel puţin 30 de manifestanţi cu prilejul unei adunări la Douma, capitala provinciei Ghouta de Est, în septembrie sau octombrie 2011.
El a fost primul din cei doi inculpaţi care au compărut din 23 aprilie 2020 în faţa Înaltei Curţi din Koblenz care şi-a primit sentinţa, judecătorii alegând să disjungă procedura.
Cel de-al doilea acuzat, Anwar Raslan, 58 de ani, considerat ca având un rol mult mai important în vastul aparat de securitate sirian, este judecat pentru crime împotriva umanităţii în legătură cu moartea a 58 de persoane şi torturarea a 4.000 de deţinuţi.
Procesul fostului colonel este aşteptat să dureze cel puţin până la sfârşitul lui octombrie
Pentru a-i judeca pe cei doi sirieni, Germania aplică principiul competenţei universale, care permite aducerea în faţa justiţiei a autorilor celor mai grave crime, indiferent de naţionalitatea acestor persoane şi de locul unde au fost comise crimele.
Recursurile în faţa jurisdicţiilor naţionale din Germania, Suedia sau Franţa se înmulţesc la iniţiativa importantei diasporei siriene refugiate în Europa. Dată fiind paralizia justiţiei internaţionale, ele sunt la ora actuală singura posibilitate de a judeca atrocităţile petrecute în Siria.
Eyad al-Gharib era încadrat în eşaloanele inferioare ale serviciilor de informaţii, înainte de a dezerta în 2012 şi a fugi apoi din Siria în februarie 2013.
Ajuns la 25 aprilie 2018 în Germania după o lungă odisee în Turcia şi Grecia, el nu şi-a ascuns niciodată trecutul.
Justiţia germană l-a luat în vizor după ce sirianul şi-a povestit parcursul sinuos autorităţilor responsabile cu examinarea cererii sale de azil. A fost arestat în februarie 2019.
Acuzarea a susţinut că sirianul era o rotiţă într-un sistem în care tortura se practica la 'o scară aproape industrială'.
În timpul audierilor, care au durat 10 luni, Eyad al-Gharib a păstrat tăcerea şi şi-a ascuns faţa de camere. El a scris totuşi o scrisoare în care îşi exprima regretul pentru victime.
Mai mult de zece sirieni şi siriene au depus mărturie la proces despre supliciile îngrozitoare pe care le-au îndurat în închisoarea Al-Khatib. Unii martori au fost audiaţi în anonimitate, cu faţa acoperită sau purtând o perucă, de teama represaliilor la care ar putea fi supuşi apropiaţii lor aflaţi încă în Siria, potrivit Agerpres.
