Atrofia oaselor cauzată de absenţa gravitaţiei, asemănătoare cu osteoporoza, a fost mult timp studiată la bordul staţiilor spaţiale. Plutirea acolo este plăcută, dar astronauţii sunt obligaţi la câteva ore de exerciţiu fizic pe zi pentru a limita deteriorarea sistemului musculo-scheletic din cauza acestei inactivităţi.
Citește și: VIDEO Doi șoferi s-au șicanat în trafic, apoi s-au luat la bătaie în drum. Unul a scos un topor
Ceea ce se ştie mai puţin este timpul necesar pentru recuperare după revenirea pe Pământ.
Datorită noilor tehnici de imagistică 3D, un studiu realizat pe 17 astronauţi de la Staţia Spaţială Internaţională (ISS), publicat în revista Scientific Reports, arată că recuperarea rămâne incompletă, chiar şi după un an.
Citește și: VIDEO Festivalul de manele de la Cluj, un eșec. Guță și Jador și-au chemat degeaba fanii
Lucrările au început în 2015 la iniţiativa lui Steven Boyd, director al Institutului McCaig pentru Sănătatea Osoasă de la Universitatea din Calgary, Canada. Împreună cu colegii săi, ei au fotografiat scheletele a 14 bărbaţi şi trei femei înainte de zborul lor spaţial, la întoarcerea lor pe Pământ, apoi la şase luni şi la 12 luni după aterizare.
În special, au efectuat scanări osoase ale tibiei (care suportă aproape toată greutatea corpului) şi ale osului radius (antebraţului) pentru a le evalua densitatea şi rezistenţa la fractură. În acelaşi timp au luat în calcul efectele exerciţiilor fizice practicate în imponderabilitate şi înapoi pe Pământ.
Rezultatul a fost că la un an de la zbor, 16 astronauţi au prezentat o resorbţie incompletă a tibiei, care îşi pierduse până la 2% din densitatea osoasă faţă de perioada premergătoare zborului. Cu cât staţionarea pe orbită a fost mai lungă (6 până la 7 luni), cu atât sistemul osos a fost mai deteriorat.
După 12 luni, nouă dintre astronauţi nu îşi reveniseră complet. Daune sunt comparabile cu un deceniu de pierderi osoase pe Pământ sau mai mult, scrie news.ro.
