Civilii sunt ființe pe care militarii ruși au ales să le ucidă, la întâmplare, deși ar fi putut să le cruțe. Invadatorii trag însă spre zonele civile în mod programatic. Unde se nimerește să cadă bombele pot fi clădiri, parcuri, mașini, simpli trecători pe străzi ori oameni în casele lor. Trupuri, emoții, teamă, durere, moarte. O lovitură de rachetă sau de artilerie nu poate fi anticipată cu exactitate. Dacă te afli în acel moment acolo, nu te mai poți feri în clipa de dinaintea exploziei.
În Harkov, teroarea lovește din cer constant, devenind o rutină aproape zilnică. Armata lui Putin nu a mai avansat pe front semnificativ de mult timp, dar își consumă muniția încercând să frângă prin astfel de bombardamente spiritul dârz al ucrainenilor. Răspunsul rușilor la rezistența extraordinară a poporului vecin este uciderea constantă a civililor prin atacuri asupra unor zone lipsite de obiective militare.
Din această perspectivă, bombardamentele zilnice asupra orașului Harkov și a altor localități atacate des în acest mod, pot fi asemuite cu bombardamentele sârbilor asupra capitalei bosniace Sarajevo din perioada aprilie 1992 - februarie 1996.
Este frapantă aceeași încercare de a ucide la întâmplare civili pentru a ține orașul sub teroare constantă. Respectul pentru viață și pentru demnitatea umană sunt inexistente la rușii care comit astfel de acte. Iar indiferența pentru suferința incomensurabilă pe care au generat-o condamnă, moral și istoric, regimul lui Putin. De aceea, va fi importantă aducerea în fața unui tribunal internațional a tuturor celor care se fac vinovați de crime de război în Ucraina. Pentru că o astfel de ucidere a civililor din Harkov pe străzi și în locuințele lor reprezintă, în mod evident, crime de război pentru care cineva trebuie făcut responsabil și moral, dar și legal.
Atacul rușilor a lovit, de data asta, un bloc de locuințe din apropierea Bulevardului Culturii din Harkov. Cine s-a întâmplat să se afle în acel moment acolo, a fost spulberat, sângele său împroșcând mașina albă din imagini. A fost greu să privesc spre locul crimei, însă datoria unui corespondent de război este să prezinte faptele așa cum s-au întâmplat, oricât de dure ar fi. Nu trebuie să ne mutăm privirea de la aceste orori! Ci să fim perfect lucizi și conștienți de dramatismul situației și să ajutăm cât de mult putem ca Ucraina să îi respingă pe invadatorii ruși. Ziua s-a încheiat cu un bilanț oficial de 4 morți și 11 răniți ca urmare a bombardamentelor asupra orașului Harkov.
Dar, ce credeți? Se descurajează cumva ucrainenii? Îi doresc pe ruși drept ‘eliberatori’? Îl așteaptă pe Putin să îl întâmpine cu flori? Nicidecum. Absolut toți oamenii cu care am vorbit timp de o lună și jumătate în Ucraina au spus că vor să reziste și că nu se vor lăsa învinși!
Este oare atât de dificil de înțeles că aceste crime ale rușilor nu fac decât să crească îndârjirea ucrainenilor de a se apăra contra unei armatei barbare? Memoria acestor atrocități va dăinui pentru secole de acum înainte. Falia creată de Putin între Rusia și Ucraina este atât de adâncă și de dureroasă încât vor trece probabil decenii, în cel mai bun scenariu, până ce va putea fi pansată și tămăduită. Indiferent ce ne va rezerva viitorul, aceste imagini și mărturii despre crimele comise este necesar să fie înglobate în memoria colectivă pentru a servi la configurarea unui viitor mai înțelept, lipsit de tiranii și de conflicte militare.
Remus Cernea este corespondentul Newsweek în Ucraina
