În primul rând, era greu de crezut că un chinoamerican din Hong Kong avea să răvăşească într-un asemenea hal minţile puştilor din întreaga lume, cu mişcările sale spectaculoase prin aer.
Este mai mult o versiune filmică a stilului de karate shotokan, caracterizat prin poziții de luptă profunde și lungi, care asigură stabilitate, permit mișcări puternice și întăresc picioarele.
După Bruce Lee, a apărut o extensie de brand bazată pe kyokushin, care a dus la un mare film al lui Van Damme, "Sportul Sângeros", care combina stilurile şi se baza în mai mare măsură pe forţă.
De ce a murit Bruce Lee
Mai apoi, cu Bruce Lee, probabil că producătorii săi şi-au pus problema cum să facă pentru ca artele marţiale, un ingredient al culturii sportive asiatice, să vândă bine pe sticlă. Şi au reuşit, pentru că, spre deosebire de kyokushin, care este bazat mai mult pe forţă, shotokan are momente în care seamănă cu un balet graţios prin aer.
Evident, lucrurile nu stau chiar astfel în realitate. Singura soluţie filmică era ca fiecare kata, mawashi geri sau yoko tobi geri să fie un spectacol în sine, reluat uneori cu încetinitorul, ca să accentueze plutirea, baletul, şi mai puţin contactul fizic.
Iar omul potrivit pentru asta era Bruce Lee, un chino-american născut cu numele Lee Jun-fan, pe 27 noiembrie 1940, în San Francisco.
Campion de cha-cha
Bruce Lee este cunoscut pentru mișcările sale impresionante: loviturile înalte, cu plutire, devastatoare și mişcarea rapidă, ca un dans, a picioarelor. Nu-i aşa că par mişcările unui dansator?
Ei bine, în 1958, Bruce Lee a devenit campionul de dans al Coloniei Coroanei Cha Cha, din Hong Kong. Da, cha-cha. Poate că avea această pregătire timpurie în dansul acesta latin, pentru grația și echilibrul stilului său de arte marțiale.
Care în principiu trebui să fie shotokan, dar a spune despre Bruce Lee că era un luptător de shotokan este ca şi cum ai spune că Pink Floyd făcea muzică rock. Lucrurile erau mult mai complexe.
Din Long Beach, la Hollywood
Bruce Lee a dat lovitura cumva la Hollywood, în anul 1964, când a fost descoperit de celebrul stilist Jay Sebring, la Campionatele de Karate din Long Beach.
Sebring i-a spus unuia dintre clienții săi, producătorul și actorul William Dozier, despre tânărul și talentatul luptător de arte marţiale, iar Dozier l-a contactat imediat pe Lee. Restul este istorie.
Lentile de contact
În ciuda reacțiilor sale rapide și a preciziei sale, Bruce Lee avea de fapt o vedere slabă. A purtat ochelari cu dioptrii mari toată viața și a fost chiar unul dintre primii oameni care a încercat vreodată lentilele de contact.
Bruce Lee nu a intenționat niciodată să devină actor și a visat să deschidă școli de arte marțiale, în SUA. Prima locație a ceea ce ar putea fi numită „școala” lui Bruce, Institutul Jun Fan Gung-Fu, a fost de fapt situată într-o parcare din zona First Hill din Seattle.
De acolo s-a mutat într-un subsol din Chinatown. Dar din aceste începuturi umile a apărut o nouă filozofie a artelor marțiale, Jeet Kune Do, iar școala lui Lee funcționează și astăzi, în Seattle.
Nonconformist
Bruce Lee a răvășit unele norme, în comunitatea luptătorilor de arte marțiale, cu practicile sale neortodoxe. În timpul demonstrațiilor sale, a spus adesea care erau în opinia sa metodele ineficiente ale artelor marţiale clasice.
A militat activ pentru a scoate artele marțiale din școlile selecte și secrete și pentru a le aduce tuturor. Practic, aşa a fost posibil ca noi, în România, în plină eră comunistă, să avem sensei de arte marţiale. Devenise un slot de sporturi populare, specializate.
Bruce a fost unul dintre pionierii incluziunii în artele marțiale și a predat în mod deschis pentru toate categoriile sociale, indiferent de rasă, vârstă sau sex. Lucru care i-a deranjat pe mulţi din branşă.
Căsătorie interrasială
În vara anului 1963, o tânără, pe nume Linda Emery, a început să ia lecții de kung Fu, de la Lee, în Seattle. După o zi de curs, Bruce a rugat-o pe Linda să iasă la întâlnire cu el.
A dus-o la Seattle Space Needle. Un an mai târziu, Bruce și Linda s-au căsătorit, deși știau că părinții lor și societatea, în general, nu ar fi de acord cu căsătoria lor interrasială.
Student. Scria poeme
După ce a absolvit Edison Technical School, din Seattle, în anul 1961, Bruce Lee s-a înscris la Universitatea din Washington, cu specializare în Filosofie. Lee a fost şi un artist, căruia îi plăcea să scrie poezie, nu doar un student harnic.
Lee și-a folosit studiile în viața de zi cu zi. În dezvoltarea artei sale, numite Jeet Kune Do, Lee a studiat nu numai artele marțiale, ci și biomecanica, boxul, scrima, nutriția, cărțile de autoajutorare și filosofia. Era un om cu multe talente, conform artsandculture.
Antrenor de vedete
Bruce a organizat lecții private de arte marțiale şi a perceput taxe exorbitante, pentru a determina oamenii să creadă că artele marțiale sunt rapide sau ușoare.
Unii dintre studenții celebri ai lui Bruce Lee au fost Steve McQueen, James Coburn, Stirling Silliphant, Roman Polanski, Sharon Tate și Kareem Abdul-Jabbar.
Apoi, marii actori Steve McQueen și James Coburn au fost purtătorii sicriului, la înmormântarea lui Bruce Lee.
De ce a murit?
Moartea actorului a fost o chestiune de interes timp de mulți ani, deoarece Lee a murit în circumstanțe rămase misterioase.
Cu toate acestea, aproape 50 de ani mai târziu, oamenii de știință au analizat acum dovezile privind moartea lui Lee și au ajuns la concluzia că actorul a murit cel mai probabil din cauza hiponatremiei.
Hiponatremia este o condiţie ce rezultă din nivelurile anormal de scăzute ale sodiului din sânge. Sodiul este un electrolit şi ajută la reglarea cantităţii de apă care există în celule şi în jurul lor.
Diferiţi factori, inclusiv condiţiile medicale care îi stau la bază sau consumul prea mare de apă în timpul sporturilor, pot cauza diluarea sodiului. Când se întâmplă aceasta, nivelurile de apă din organism cresc, ceea ce face ca celulele să se umfle. Umflarea poate cauza numeroase probleme de inimă.
Tratamentul hiponatremiei se concentrează pe rezolvarea acestei condiţii. În legătură cu cauza hiponatremiei, tratamentul poate include consumul redus de apă sau IV lichide şi medicamente.
Raportul autopsiei de la momentul morții actorului în 1973 arătase că Lee fusese ucis din cauza edemului cerebral. În cuvinte simple, i se umflase creierul. Doctorul spusese că umflarea creierului a apărut după ce a consumat un analgezic.
Citeşte şi: Alec Baldwin, neglijență de platou ce amintește de moartea lui Brandon Lee. Incidente fatale
Cu toate acestea, noul studiu sugerează acum că edemul a fost provocat de hiponatremie. În studiul publicat în Clinical Kidney Journal, un grup de cercetători a afirmat că artistul a murit brusc, deoarece rinichii lui nu au putut elimina apa în plus.
Hiponatremia apare atunci când nivelul de sodiu din sânge, de care oamenii au nevoie pentru echilibrul lichidelor, este anormal de scăzut.
Citeşte şi: Binecunoscutul actor Jackie Chan vrea să se înscrie în Partidul Comunist Chinez. Membrii nu-l vor
Cu toate acestea, actorul luase anterior medicamentul și în ziua morții sale Lee luase analgezicul după ce s-a simțit neliniștit și prezenta simptome care ar putea fi cele ale unui edem cerebral, conform economictimes.
Ziua morţii lui Bruce Lee
În ziua morții sale, el și producătorul filmelor sale, Raymond Chow, s-au dus cu mașina la casa lui Betty Ting Pei, despre care se credea că era amanta lui Lee.
Lee a petrecut câteva ore singur cu Ting Pei și a fumat marijuana, înainte de a conduce spre casă. Aici, Bruce Lee a jucat câteva scene ale unui film viitor. A avut dureri de cap și amețeli în jurul orei 19:30, după ce a băut apă.
Ting Pei i-a dat o pastilă „Equagesic” (o combinație de meprobamat și aspirină, pe care o luase înainte) și Lee a mers în dormitor, să se odihnească.
Raymond Chow a plecat în acel moment. La 21:30, Ting Pei l-a găsit pe Lee inconștient. L-a sunat pe Chow, care a venit și a încercat să-l trezească pe Bruce Lee, fără succes.
Au chemat un medic, care a petrecut încă 10 minute fără succes, făcându-i resuscitare cardiopulmonară. Lee a fost trimis apoi la cel mai apropiat spital, unde a fost declarat mort, conform National Library of Medicine.
