„Iertați-mă, vă rog, pentru ținuta mea foarte casual. Sunt la universitate, unde am ținut cinci prezentări în ultimele 36 de ore, și mai am de ținut o prelegere astăzi (după intervenția la Newsweek Defence Summit 2023, n.r.), înainte de a pleca spre casă (...)
Când am fost rugat să vorbesc despre acest subiect (lecțiile ce trebuie învățate din războiul pornit de Rusia în Ucraina, n.r.), a picat foarte bine. Tocmai fac parte dintr-un grup mai mare de lucru, care se face în guvernul nostru (al SUA, n.r.) pentru a examina aceste lucruri - Care sunt unele dintre lecțiile pe care ar trebui să le preluăm din Ucraina?”, a explicat generalul american în rezervă Philip M. Breedlove, în începutul intervenției sale prin videotelefon la Newsweek Defence Summit 2023.
Citește și: VIDEO Adrian Zuckerman: Cel mai bun prieten al României nu e la Bejing sau Moscova, e la Casă Albă
SUA, NATO și România trebuie să învețe 4 lecții din Ucraina: Superioritate aeriană, război electronic, logistică și operațiuni multidomeniu
„Am constatat că sunt foarte multe și, dacă încerc să decid care sunt cele mai importante, s-ar putea să nu ajung prea repede la ceea ce vă interesează direct (situația României, n.r.). Așadar, calea pe care am ales-o este să mă uit la patru lecții foarte importante pe care cred că le-am reînvățat în Ucraina. Nu le-am pus în nicio ordine anume, dar cred că toate sunt esențiale pentru națiunea mea, pentru NATO și, în general, pentru toate națiunile occidentale.
Deci, iată care sunt cele patru dintre lecțiile pe care cred că le-am reînvățat.
Prima se referă la capturarea și menținerea superiorității aeriene asupra câmpului de luptă. Este absolut critică. Dacă nu avem superioritate aeriană asupra câmpului de luptă, toate celelalte se schimbă. Cred că în trecutul recent au fost câteva voci care au spus că noi am învățat Ucraina cum să lupte și cum să facă război de manevră. Nu sunt în totalitate de acord cu acest lucru, dar există elemente care sunt adevărate.
Nu se poate face războiul de manevră așa cum îl face Occidentul fără superioritate aeriană. Așadar, am antrenat Ucraina pentru a face ceva, dar nu i-am oferit instrumentele necesare pentru a face acel lucru.
Dacă Ucraina ar fi fost capabilă să stabilească superioritatea aeriană asupra câmpului de luptă, dacă Occidentul i-ar fi oferit instrumentele necesare pentru a putea face acest lucru în timp util pentru a se antrena și a executa misiunea, atunci cred că Ucraina ar fi putut face mult mai mult în privința războiului de manevră așa cum îl gândim noi.
Încă o dată, aș spune că obținerea și menținerea superiorității aeriene pe câmpul de luptă este absolut critică pentru a lupta în modul occidental.
În Ucraina, niciuna dintre părți, nici rușii, nici ucrainenii, nu a stabilit superioritatea aeriană asupra câmpului de luptă și, prin urmare, această luptă este foarte diferită de tot ceea ce am văzut în trecut.
Citește și: Defense Summit 2023: Suntem pregătiți economic și militar pentru a face față provocărilor?
Al doilea concept pe care l-aș aduce în discuție, despre care am mai vorbit în trecut și despre care am văzut că a devenit o parte foarte importantă a acestui câmp de luptă, este cel al războiului electronic.
Cred că, deși îi criticăm pe ruși în multe privințe în legătură cu modul în care au condus acest război, ei ne-au învățat, de fapt, că va trebui să fim mai buni la războiul electronic, deoarece capacitățile lor de război electronic ne-au creat probleme. Am împărțit acest lucru în esență în trei părți ale războiului electronic.
Nu voi insista asupra nici uneia dintre ele, dar haideți să le atingem măcar pe fiecare.
Războiul electronic în modul de atac. Rusia a cauzat o mulțime de probleme în structurile de comandă și control, în operațiunile cu drone și în alte lucruri ale Occidentului sau ale Ucrainei în această bătălie prin războiul electronic cu mentalitate foarte ofensivă. Și cred că în viitor vom vedea mult mai mult acest lucru, în loc să se diminueze. Și îi va afecta mai mult pe cei care nu se gândesc la asta.
Noi, în Occident, trebuie nu doar să dezvoltăm capacități, ci să dezvoltăm tactici, tehnici și proceduri care să ne permită să luptăm în acest mediu. În calitate de pilot de vânătoare, îmi amintesc de acum câteva decenii, când a fost introdus prima dată sistemul <<Have quick radio>>, care acum este prezent în toate forțele aeriene și forțele terestre occidentale. Și asta pentru că inamicul nostru devenise foarte bun la bruierea undelor noastre radio.
Ei bine, acum, într-un sens mult mai larg, inamicul nostru folosește războiul electronic pentru a ne ataca și a ne diminua capacitatea înainte de ajunge pe câmpul de luptă. Iar noi trebuie să fim capabili să ne apărăm de acest lucru.
Vedem că inamicul (Rusia, n.r.) a devenit destul de bun în utilizarea bruiajului GPS pentru a ne neutraliza anumite arme în anumite situații.
După cum știm cu toții, în ultima săptămână sau 10 zile, Ucraina a distrus unul dintre cele mai puternice sisteme de bruiaj GPS al rușilor cu o bombă GPS.
Deci, inamicul nostru nu este perfect în acest domeniu, dar cu siguranță afectează modul în care livrăm arme cu ajutorul bruiajului GPS omniprezent. Și trebuie să fim mai buni în această privință. Trebuie să fim mai buni la livrarea de arme care își pot actualizat sistemele în timp ce semnalul GPS-ul este bun și apoi să zboare pe baza datelor GPS interne spre țintă.
Acestea sunt lucruri pe care nu am depus mari eforturi în baza noastră tehnologică. Și cred că trebuie să ne gândim la acest lucru, deoarece inamicul va deveni din ce în ce mai bun la bruierea sistemelor GPS.
Apoi, războiul nostru electronic în apărare. Una dintre modalitățile de a zădărnici o mulțime de atacuri cu drone pe care le-am văzut asupra forțelor noastre și, cu siguranță, le-am folosit asupra forțelor lor, este prin acea bruiere a legăturilor de comandă și control și a altor legături de control pentru drone, în special drone mai mici la nivel tactic.
Așadar, aș spune că a doua lecție pe care am reînvățat-o este importanța războiului electronic în modurile de atac, de negare și de apărare.
Următoarea lecție ar trebui să fie atât de evidentă, încât să râdem cu toții. Logistică, logistică, logistică.
Amatorii vorbesc de tactică, profesioniștii vorbesc de logistică. Am avut probleme de logistică pe tot parcursul acestui război. Națiunile care încearcă să ajute Ucraina să câștige sunt nevoite să se uite cu atenție la baza lor industrială, deoarece bazele noastre industriale nu sunt pregătite să preia cererea crescută a luptei din Ucraina și acum, de asemenea, lupta din Gaza. Astfel, logistica nu e esențială numai la nivel operațional și pe câmpul de luptă, ci și modul în care ne abilităm forțele este important.
Apropo, credeți că rușii din teren sunt pregătiți pentru o nouă iarnă pe câmpul de luptă?
Cred că logistica este o problemă pentru ambele părți, dar trebuie să nu permitem ca aceasta să afecteze negativ trupele noastre în lupta lor și trebuie să privim în interiorul națiunilor noastre pentru a dezvolta acea capacitate de creștere pe care am pierdut-o cu toții în ceceniile de pace după căderea Zidului Berlinului.
A patra lecție sunt operațiunile multidomeniu. V-aș spune că m-am alăturat altor gânditori în a spune că operațiunile multidomeniu nu sunt noi. De fapt, v-aș spune că, în țara mea, operațiunile multidomeniu au început atunci când Congresul ne-a forțat să devenim o forță comună, când Armata, Marina, Forțele Aeriene și Infanteria Marină au trebuit să învețe să lupte împreună după oribila problemă pe care am avut-o la salvarea Iranului, când liderii națiunilor noastre ne-au forțat să învățăm să luptăm în comun.
Aceasta a fost prima etapă în operațiunile multidomeniu, cum am putea aduce sinergii din partea forței comune la o luptă, mai degrabă decât seturi de soluții independente oferite de servicii.
Așadar, prima etapă a MDO, cred, a început atunci când națiunea mea s-a forțat să devină cu adevărat comună în luptă.
Faza a doua a ceea ce cred eu că sunt operațiunile multidomeniu a început să se întâmple în Irak și apoi pe deplin în Afganistan (...)
Acum, în faza a treia, trebuie să realizăm că există un set complet nou de instrumente, instrumente hibride, instrumente spațiale, instrumente cibernetice, instrumente noi care nu au fost încorporate în sistemele noastre actuale și pe care acum trebuie să le reunim în această fază în care aducem pe câmpul de luptă toate efectele fuzionate ale diverselor capacități noi de luptă. Aceasta va fi cu adevărat ceea ce aș numi faza a treia a operațiunilor multidomeniu.
Așadar, încă o dată, am fi putut vorbi despre multe lucruri. Nu că nu sunt importante, dar am ales doar să mă uit la patru dintre lecțiile care cred că au fost învățate din nou în Ucraina”, a explicat generalul american în rezervă Philip M. Breedlove, la Newsweek Defence Summit 2023.
Interoperabilitatea dotărilor armatei este o necesitate
„Pe măsură ce România avansează în procesul de integrare a mai multor tehnologii noi occidentale, prima decizie care trebuie luată este interoperabilitatea.
Când vorbeam despre un avion pentru Ucraina, de exemplu, am încetat să mai spun F-16, pentru că, deși credeam că F-16 este un răspuns magnific, oamenii știau că am zburat cu F-16 timp de 24 de ani. Literalmente, și-ar fi spus: Aha, acesta este generalul american care vinde kitul. Prin urmare, am decis să folosesc în conversațiile mele pentru majoritatea audiențelor termenul de tehnologie de generația a patra plus.
Ideea este că interoperabilitatea este o necesitate. Nu este o opțiune. Și apoi, următorul pas, dincolo de interoperabilitate, este interschimbarea echipamentelor și pieselor.
În curând, atât de mulți vor zbura cu F-16 și F-35 încât interschimbarea echipamentelor și pieselor, precum și reparațiile, vor fi ușor de făcut. Poți ateriza la baza altcuiva, avem acorduri foarte bune în acest sens, astfel încât să poți să lucrezi rapid pentru a-ți relansa avionul, în loc să trebuiască să-ți trimiți echipa de întreținere acolo, etc.
Așadar, interoperabilitatea este o necesitate. Iar interschimbarea echipamentelor și pieselor este următorul pas bun, dacă vă puteți permite și doriți să faceți acest lucru. Dar construirea unor relații durabile prin interoperabilitate în afara produselor americane este încă o parte viabilă și importantă. De asemenea, atunci când realizăm această interoperabilitate și poate chiar interschimbarea echipamentelor și pieselor, la fel de importante ca și capacitatea fizică sunt relațiile pe care le construim unii cu alții.
Dacă cumpărați un produs NATO care este interoperabil, ați stabilit o relație de 30 sau 40 de ani cu acea națiune. În unele cazuri, aveți de-a face cu Statele Unite. Este o relație de 30 sau 40 de ani, dacă cumpărați un tanc american sau un radar american pentru nava dumneavoastră de război sau un avion american. Aceste relații sunt importante.
Mai important chiar în cadrul relațiilor este faptul că, pe măsură ce avem această interoperabilitate și această interschimbare a echipamentelor și pieselor, construim, învățăm și folosim tactici, tehnici și proceduri standardizate, care se întind peste aceste punți de interoperabilitate și interschimbare a echipamentelor și pieselor, pentru a cimenta forțele noastre împreună, precum și modul în care ele luptă”, a mai explicat Philip M. Breedlove.
România are nevoie de o capacitate letală pe linia de plutire în Marea Neagră
„Nu am de gând să spun României cum să își facă afacerile. România are niște lideri buni. Și întotdeauna îl menționez pe bunul meu prieten care m-a eclipsat și a trecut la lucruri mai mari și mai bune, generalul Nicolae Ciuca, cu care am petrecut mult timp vorbind despre unele dintre aceste probleme. Dar, voi oferi câteva gânduri.
Unul este că eu cred că preocupările dumneavoastră sunt absolut adecvate. Nu putem permite ca Marea Neagră să fie un lac rusesc. Iar noi (SUA, n.r.) și NATO trebuie să avem capacități în Marea Neagră.
Cred că putem lua câteva lecții de la Ucraina, în sensul că au reușit destul de bine în Marea Neagră fără nave. Ei fac totul de pe țărm.
Așadar, orice soluție pe care o vom avea în viitor pentru NATO, cred că trebuie să aibă atât o componentă navală, cât și o componentă terestră puternică, care să o ajute să aibă acea prezență permanentă 24-7, o rază de acțiune permanentă, o viziune permanentă pentru o procedură operațională comună pe apă, etc. Așadar, un amestec din ambele este foarte important.
România este o națiune foarte capabilă din punct de vedere tehnic. Cred că un echipament foarte bun pe navele, corvetele și fregatele dumneavoastră este important. Iar acel kit trebuie să fie complet compatibil cu ceea ce face NATO, pentru a obține informații de la NATO și pentru a furniza informații către NATO pe măsură ce construim procedura de operare comună.
Și chiar cred că o mare națiune ca România are nevoie de o capacitate letală pe linia de plutire, o capacitate letală pe linia de plutire pentru a proiecta puterea în Marea Neagră, spre deosebire de a se retrage de la putere.
Trebuie să aibă o componentă terestră și trebuie să aibă o componentă maritimă. Și, dacă alegeți sub apă (submarine, n.r.), eu nu aș recomanda asta. Dar, aveți clar nevoie de o modalitate letală de a proiecta puterea în Marea Neagră”, a conchis generalul american în rezervă Philip M. Breedlove, la Newsweek Defence Summit 2023.
