Domnitorul ce a unit Moldova și Țara Românească sub conducerea sa a avut neșansa de a trăi cam în aceeași perioadă cu Mihai Viteazul. Totuși, cu toate că a fost „omul turcilor” a reușit să perpetueze, printr-o uniune personală, visul de unitate al acestuia, exceptând Transilvania.
Cine a fost domnitorul ce a unit Moldova și Țara Românească sub conducerea sa? A murit la 40 de ani
Era greu să te lupți cu posteritatea, cu legenda marelui Mihai Viteazul, chiar dacă domneai, la rândul tău, în ambele principate românești, Moldova și Muntenia.
Iar Radu Mihnea a adunat, totuși, aproape 14 ani pe tronurile acestora, în perioada 1601-1626, domnind de patru ori în Țara Românească și de două ori în Moldova.
A fost un bun diplomat, cunoștea limbile greacă, latină și italiană, aprecia fastul și luxul. Totodată era un om chibzuit și înțelept.
Citește și: Ce însemna „Io” din titulatura domnitorilor Țărilor Române? Care voievod a folosit-o primul?
De altfel, marele istoric Nicolae Iorga îi făcea un portret măgulitor în lucrarea „Istoria românilor pentru poporul românesc”, potrivit manastirearaduvoda.ro.
„Între toţi domnii aceştia se ridică la oarecare însemnătate, prin învăţătura, dreptatea şi demnitatea sa, ca şi pentru faptul că el era urmaş adevărat al dinastiei celei vechi, Radu Mihnea. Pe rând el a stăpânit şi în Moldova şi în Ţara Românească.
Nici prin gând nu-i trecea să înalţe situaţia ţării sale faţă de turci prin legături cu străinătatea sau prin răscoale, dar era un om chibzuit, înţelept, care ştia să-şi potrivească lucrurile” scria Iorga.
Biserica Radu Vodă din București, locul unde-și doarme somnul de veci fostul domn al ambelor Țări Române, Radu Mihnea - Foto: manastirearaduvoda.ro
Născut în 1586, la Constantinopol, Radu era fiul domnitorului Munteniei din perioadele 1577-1583 și 1585-1591, Mihnea Turcitul, cel care s-a convertit la islam, venind pe lume în capitala Imperiului Otoman în timp ce tatăl său încă ocupa tronul Țării Românești.
A fost susținut de Poartă pentru domnie încă din ianuarie 1596, în plină cruciadă antiotomană a lui Mihai Viteazul, dar a ajuns domnitor pentru prima dată în Țara Românească în noiembrie 1601.
Domnitorul Țărilor Române e înmormântat în Biserica Radu-Vodă din București
Între timp, tatăl său, care fusesei mazilit și exilat la Tripoli, murise departe de casă, lăsându-l pe tânărul Radu să se descurce singur. Prima venire pe tron a fost scurtă, de doar patru luni, până în martie 1602.
A urmat o retragere de aproape un deceniu, timp în care Muntenia a fost condusă, în principal, de Radu Șerban.
Citește și: Care fiică de domnitor a ajuns sultană? A fost soția nepotului lui Suleyman Magnificul
După încă o scurtă ocupare a tronului de doar două luni, aprilie-mai 1611, Radu Mihnea se instalează mult mai temeinic pe el din septembrie 1611, sprijinit de o mare armată turco-tătarească.
De data aceasta domnit cinci ani, dar fără să iasă în evidență cu acțiuni ori inițiative deosebite, mai mult războindu-se cu boierii care complotau pentru readucerea în fruntea țării a lui Radu Șerban.
În 1616. pe fondul nemulțumirii otomanilor că pe tronul Moldovei ajunsese, cu ajutorul polonezilor, Alexandru Movilă, Radu Mihnea e mutat la Iași.
După ce a învins oastea opozanților Movilești, în lupta de la Drăcșani, pe 24 iulie 1616, și-a început prima domnie în acest principat românesc.
Aici a întreținut la Curtea Domnească un fast „bizantin”, cerîndu-le boierilor - hiar și celor de rang mic - să se înfățișeze în fața sa îmbrăcați doar în veșminte lucitoare.
Acest lux deosebit era întreținut pe seama unei fiscalități excesive, a cărei povară s-a adunat, firește, tot pe umerii poporului, aceasta fiind una dintre „bilele negre” ale domniilor lui Radu Mihnea.
În schimb, bun diplomat, a intermediat pacea între polonezi și turci. “Și la turci credinţă şi la creştini laudă avea”, scria Miron Costin despre aprecierea de care se bucura domnitorul în ambele tabere.
Domnitorul a mutat capitala Moldovei de la Iași la Hârlău
Totuși, situația politică fiind una foarte complicată, Radu Mihnea este nevoit să ia măsuri de precauție, mai ales că la Constantinopol apăruse un aventurier croat, Gaspar Graziani, care dorea să ajungă pe tronul Moldovei.
În acest context, Radu și-a trimis soția și fiul ca zălog la Poartă, apoi, sub pretextul unei boli la ochi, părăsește tronul, în februarie 1618, îndreptîndu-se spre Istanbul. Astfel se încheia prima domnie a lui Radu Mihnea în Moldova.
A doua lui domnie în Moldova o va începe în 1623, înlocuindu-l pe Ștefan Tomșa. Iar aceasta prezintă particularitatea cea mai interesantă.
Ideea unei apropieri între Țările Române a încolțit și în mintea lui Radu Mihnea, mai ales după ce domnise succesiv, atât în Muntenia, cât și în Moldova, iar modelul lăsat de Mihai Viteazul era încă viu în mintea contemporanilor.
Citește și: Cine a fost marea iubire a lui Vlad Țepeș? A vrut să incendieze Brașovul pentru ea
Un moment semnificativ în acest sens l-a constituit perioada 1623-1626 când, domnind din nou în Moldova, Radu Mihnea a reușit să obțină tronul Munteniei pentru fiul său Alexandru Coconul (1623-1627).
Dar acesta avea vârsta de doar 12 ani, astfel că adevăratul conducător și în Țara Românească a fost, pentru 3 ani, tot Radu Mihnea.
Unele izvoare contemporane cu domnitorul consemnează această uniune politică moldo-munteană.
Astfel, reprezentantul Veneției la Istanbul, într-un raport datat 11 aprilie 1625, precizează că va trimite o scrisoare „către numitul principe Radulo (n.r. - Radu Mihnea) care e acum principe în Moldova și fiul său în Valahia, care e foarte tânăr și condus de tată”.
Alte mărturii îl menționează pe „Radulo voievod, principe al Valahiei și Moldovei", iar pe piatra lui funerară sunt asociate stemele celor două țări surori.
La rândul său, Nicolae Iorga vorbește despre un fel de uniune personală între cele două Țări Române, sub stăpânirea unui singur om, dat fiind că Radu Mihnea era, de fapt, cel care conducea lucrurile și în Muntenia.
„Pe atunci, în 1626, domnul muntean era Alexandru, fiul tânăr - de aceea i s-a zis şi Coconul (nr. - fiu, fecior) - al lui Radu, pe care acesta-l lăsase în Bucureşti cu voia turcilor, atunci când el trecuse în Moldova, aşa încât se poate zice că între 1623 şi 1626 ţările noastre erau unite supt stăpânirea aceluiaşi om, căci de fapt Radu Vodă era tot aşa de ascultat în Moldova lui ca şi în Ţara Românească, a fiului său”, scria Iorga în lucrarea menționată.
Un alt eveniment petrecut în timpul ultiei domnii a lui Radu Mihnea este legat de motivul pentru care a fost nevoit să mute capitala Moldovei de la Iași, la Hârlău.
Când și-a însurat fiul, Alexandru Coconul, cu fiica unui mare boier, Scarlat Geleb, din Constantinopol, nunta a avut loc în Moldova, la Tecuci și a durat.... două săptămâni.
Citește și: Cine a fost domnitorul care a făcut ravagii în haremul sultanului? Purta un cercel în ureche
Spre sfârșitul ei, a venit vestea că a luat foc și a ars Curtea Domnească din Iași, astfel că Radu s-a văzut obligat să se mute la Hârlău, într-o veche reședință a lui Ștefan ce Mare, pe care a și renovat-o.
De altfel, tot în Hârlău avea să-și găsească sfârșitul, la doar 40 de ani, în ianuarie 1526, trupul său fiind, totuși, înmormântat în Biserica Radu-Vodă din București, pe care a construit-o.
Deși a murit încă tânăr, a fost unul dintre puținii domnitori care au murit din cauze naturale și nu uciși de turci sau chiar de boieri.
