Cine a fost domnitorul pentru care Polonia era să anexeze Moldova? Spre jumătatea secolului al XV-lea urmașii lui Alexandru cel Bun au dus o înverșunată luptă fratricidă pentru tron care a fost stopată doar după un sfert de secol odată cu ridicarea în scaundul domniei a ui Ștefan ce Mare.
Dar unul dintre domnii moldoveni din acea perioadă era să determine regatul Poloniei să alipească definitiv țara.
Cine a fost domnitorul pentru care Polonia era să anexeze Moldova? Mama sa era prințesă lituaniană
Moartea lui Alexandru cel Bun în 1432, după 32 de ani de domnie, a deschis lard poarta unor conflcite sângeroase între urmașii săi la tronul Moldovei.
Acestea aveau să dureze timp de un sfert de secol, până la ridicarea în scaunul domnesc a lui Ștefan cel Mare.
Dar, în perioada de până la marele voievod s-au purtat multe lupte inclusiv între membrii aceleiași familii, pentru accesul la putere.
Acesta este și motivul pentru care majoritatea domnilor moldoveni din acest interval de timp au avut mai multe domnii, ele fiind în schimb, scurte, în funcție de rezultatul unor bătălii ori de înclinarea balanței de către una dintre marile puteri din zonă, Ungaria și, mai ales, Polonia.
Imperiul Otoman era, de asemenea, în plină ascensiune sub conducerea lui Soliman Magnificul, dar încă nu ajunsese să impună domni pe tronurile celor două țări române.
Citește și: Cine a fost domnul Moldovei care muta singur un tun? Episodul unic petrecut la teribila sa moarte
În acst context ajunge pe tron Alexandru al II-lea al Moldovei, numit și Alexăndrel (în poloneză „Olehno”), care a domnit de trei ori a fost domnul Moldovei de trei ori.
Prima domnie: decembrie, anul 1448 - octombrie 1449, a doua, ceva mai lungă, între februarie 1452 - august 1454, iar a treia, cea mai scurtă, cuprinzând doar cîteva zile pe parcursul lunii martie 1455.
Alexăndrel era fiul lui Iliaș I al Moldovei și nepot al ui Alexandru cel Bun, fiind frate cu Roman al II-lea al Moldovei și, prin urmare, membru al dinastiei Mușatinilor.
În schimb, prin mama lor, prințesa Mariei Holszańska a Lituaniei, ambii frați erau veri cu Cazimir al IV-lea, marele rege al Poloniei care a domnit între 1447 - 1492.
În perioada în care Alexăndrel apare pe scena istoriei, fratele său, Roman, fusese înlăturat de la tron de către Petru al III-lea, un alt fiu al lui Alexandru cel Bun, deci rudă cu cei doi.
Regele Cazimir al IV-lea al Poloniei a domnit vreme de 45 de ani - Foto: Arhiva
Acesta, în schimb, era căsătorit cu o soră a lui Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, primind sprijin de la acesta.
După moartea neașteptată a lui Petru al III-lea, în toamna lui 1448, timp de două luni va domni personajujl numit Ciubăr Vodă, numele dat de popor nobilului maghiar Csupor de Monoszló, comandant în oștirea lui Iancu de Hunedoara.
Spre finalul lui 1448, acesta preferă să se dea la o parte și e urmat la tron de Alexăndrel.
Nu s-a bucurat prea mult de acest statut, pentru că un alt unchi de-ai săi, tot un fiu al lui Alexandru cel Bun, Bogdan al II-lea îl învinge în lupta de la Tămășeni, lângă râul Siret.
Aceasta a avut loc pe 12 octombrie 1449, Bogdan al II-lea fiind ajutat - de cine altul? - de Iancu de Hunedoara.
Citește și: Care domnitor a vrut să unească cele trei Țări Române înaintea lui Mihai Viteazul? De ce a eșuat?
Alexîndrel și familia sa se refugiază în orașul Szambor de pe teritoriul polonez. În schimb, Cetatea Hotinului rămâne sub conducerea lui Alexăndrel, până în vara anului 1450.
La începutul acelui an, polonezii și oamenii lui Alexăndrel au desfășurat o campanie militară de recucerire a Moldovei care, însă, dă greș.
Voievodul Bogdan al II-lea semnează, la 11 februarie 1450, o alianță cu Iancu de Hunedoara, recunoscându-l pe acesta ca unic protector al său.
Acest act forțează Polonia să acționeze pentru a-și restabili sfera de influență în Moldova.
Acum are loc un moment ce ar fi putut schimba radical soarta Moldovei și a întregii regiuni.
În cadrul consiluilui de coroană de la data de 9 martie 1450, mai mulți nobili polonezi propun anexarea definitivă a Moldovei, pentru rezolvarea problemei influenței maghiare în zonă, conform ro.wikipedia.org.
Însă, regele Cazimir respinge propunerea și, ca un bun strateg, optează pentru altă variantă: readucerea pe tron a lui Alexăndrel.
Nu era doar un gest de bunăvoină față de vărul său, ci un calcul politic: dorea menținerea Moldovei ca stat-tampon între Polonia și Imperiul Otoman pentru evitarea posibilelor complicații ce ar fi apărut în cazul învecinării celor două puteri.
De această dată, invadarea Moldovei se termină cu un succes, Bogdan al II-lea fiind nevoit să accepte, în septembrie 1450 termenii unei păci cu Polonia.
Prevederile erau interesante: domnia lui Bogdan avea să dureze până în 1453; trebuia să-i plătească lui Alexăndrel 50.000 de florini anual, pentru întreținerea acestuia; Moldova trebuia să plătească Poloniei anual un tribut de 7000 de galbeni.
Dar Bogdan n-avea de gând să dea curs acestor condiții. Astfel, chiar a doua zi de dimineață, în condițiile în care oastea poloneză deja începuse retragerea, o atacă pe la spate, pe câmpia Crasnei, situată la confluența râului Crasna cu râul Bârlad, decimând-o.
Citește și: Cine a fost singurul domnitor român care s-a înecat cu tot cu calul? Avea doar 24 de ani
Trupele moldovenești ale lui Alexăndrel, care nu luaseră parte la bătălie, au permis retragerea în siguranță a puținelor trupe poloneze rămase în viață.
Dar, în „buna” tradiție a acelei epoci, Bogdan a fost ucis în 15 octombrie 1451 de către fratele său vitreg, Petru Aron.
Ați ghicit: acesta era un alt fiu de-ai lui Alexandru cel Bun, dar cu o altă mamă.
Petru Aron negociase cu tutorii lui Alexăndrel reînscăunarea lui și împărțirea Moldovei între sine și Alexandru, dar apoi - dar nu ne mai mirăm - nu mai ține înțelegerea.
În acele condiții, majoritatea boierilor Moldovei trece de partea lui Alexăndrel și îl ridică din nou ca domnitor, exilându-l pe Petru Aron.
Pentru a se împrieteni cu Iancu de Hunedoara, în februarie 1453, Alexăndrel i-a trimis o scrisoare în care îl înștiința că va porni la război cu otomanii, împreună cu el, în semn de „unitate creștină”.
În paralel, în schimb, a redepus jurământul de credință în fața regelui Poloniei.
Cu toate acestea, peste doi ani, unii dintre boieri, dezamăgiți de comportamentul „stricat” al domnitorului, care începuse „a-și face dușmani din cei mai buni apărători al lui”, au trecut de partea lui Petru Aron. Firește, Alexândrel a fost nevoit din nou să abandoneze tronul, pe când Petru s-a înscăunat a doua oară.
Ultima domnie a lui Alexăndrel a fost foarte scurtă, aceasta durând doar câteva zile, ea terminându-se odată cu înfrângerea sa de către Petru Aron, la Moghilău, pe data de 25 martie.
Citește și: Ce a fost pe locul Palatului Victoria, sediul guvernului? Construcția n-a rezistat decât 40 de ani
Fostul domnitor se retrage apoi la Cetatea Albă, unde, după trei luni, pe 25 mai 1455, a murit otrăvit.
Cel mai probabil, Petru Aron a vrut să-l elimine definitiv de pe lista veșnicilor pretendenți la tron.
