Cum a scăpat Nicolae Ceaușescu din complotul din 1984? Probabil că istoria țării s-ar fi scris cu totul altfel, dacă acțiunea celor implicați în acea conspirație ar fi reușit. Ciudat este că, astăzi, nu mai putem spune cu exactitate dacă ar fi fost mai bine sau, din contră, mai rău pentru România, ținând cont de ceea ce avea să se întâmple în decembrie 1989.
Cum a scăpat Nicolae Ceaușescu din complotul din 1984? Cine a fost în spatele acțiunii?
Spre mijlocul anilor 80, românii trăiau într-un coșmar aproape zilnic. Obsedat să plătească datoria externă a țării, Nicolae Ceaușescu „strânsese cureaua” consumului atât de tare, încât oamenilor de rând le ieșeau ochii din cap în continua alergătură după găsirea celor necesare traiului și încercând să supraviețuiască frigului din case, lipsei curentului electric, a apei calde și a tuturor greutăților pe care le implica acea perioadă.
La toate acestea se adăuga, firește, pericolul permanent al „ascunderii” în vreun beci de miliție din cauza unei glume pe seama „tovarășului” ori a ascultării vreunui post de radio interzis și multe altele.
Citește și: Nicolae Ceaușescu, vinovat de explozia numărului de urși din România? Concluzia presei britanice
La rândul său, Ceaușescu se înconjurase cu un cor de „yesmani”, lingușitori și slugarnici, a căror singură grijă era să asigure cuplul prezidențial de genialitatea sa și să le raporteze permanent că trăim în cea mai bună lume posibilă.
Dar, firește existau oameni în rândul altor demnitari comuniști ori al ofițerilor superiori ai armatei care știau adevărul și se săturaseră de traseul politic și economic impus de Ceaușescu, secondat de consoarta sa, Elena., devenită cea mai influentă persoană în stat.
În plus, cei doi avuseseră grijă să numească în posturi cheie membrii ai propriei familii sau oameni de a căror loialitate deja se convinseseră. În condițiile diabetului de care suferea „cel mai iubit fiu al poporului” planul, din câte se pare, era ca, în cazul eventualei sale morți, puterea să fie preluată de Elena Ceaușescu.
Ulterior, aceasta urma să-l „înscăuneze” pe urmașul „la tron”, Nicu Ceaușescu, într-un caz aproape unic de comunism dinastic, fără a pune la socoteală ce se întâmplă în Coreea de Nord.
Generalul Ion Ioniță, lângă Ceaușescu, în 1967, pe când era ministru al Apărării - Foto: Fototeca online a comunismului românesc - cota 282/1967
În acest context a avut loc o conspirație aparte, care a fost la un pas să schimbe istoria României.
Acest complot a avut loc în anul 1984, dar nu se știe cu certitudine de când a fost programat și de când, propriu-zis, complotiștii au început să ia legătura unul cu celălalt.
Personajul central a fost generalul Ion Ioniță, fostul ministru al Apărării timp de un deceniu, în perioada august 1966 - iunie 1976.
Ulterior, până în 1982, a fost viceprim-ministru al guvernului, fiind pensionat la doar 58 de ani, ceea ce, pe atunci, mai ales pentru cineva cu funcțiile sale, reprezenta în mod clar o trecere „pe linie moartă” și un semn al ieșirii din grațiile „șefului”.
Născut în 1924, Ionița era un om cu „origini sănătoase, născut într-o familie cu 13 copii din Dâmbovița și care cedea cu tăria în idealurile comuniste, înscriindu-se în rândurile partidului și devenind, la 20 de ani, activist comunist.
Fără stagiu militar făcut, Ioniță a fost încadrat în Direcția Superioară Politică a Armatei. A devenit un protejat al lui Ceaușescu și a urcat, cum numai în comunism era posibil, toate treptele ierarhiei militare, în numai șapte ani. Adică, a devenit general.
Citește și: 10 lucruri mai puțin știute despre Nicolae Ceaușescu. Ce record mondial a deținut?
Poate vă mai amintiți de ofițerul care, la orice întâmpinare pe aeroport a vreunui demnitar străin de vază, bătea pasul de defilare în fața lui Ceaușescu și a acestuia, prezentându-le onorul Gărzii de Onoare al cărei comandant era. Cel puțin, până în 1976.
Pnesionarea abuptă și tragerea „pe linie moartă” l-au nemulțumit profund pe Ioniță, care, din susținător fervent al ui Ceaușescu, a trecut rapid în tabăra opozanților acestuia. În jurul său s-au adunat și alte persoane importante, fiecare mânată de propriile nemulțumiri și interese.
Printre aceștia se numărau generalul Nicolae Militaru, comandorul Radu Nicolae, Virgil Măgureanu, lector la ”Ștefan Gheorghiu”, generalul Ștefan Kostyal, generalul Hortopan și - ați ghicit - Ion Iliescu, prim-secretar la Iași.
Din primăvara lui 1984, casa generalului Ioniță a devenit loc conspirativ, unde aceștia se întâlneau pentru a pune la punct un plan de înlăturre a lui Ceaușescu.
Discuțiile de la aceste întâlniri pentru a fi evitate orice microfoane plantate prin casă, se făceau prin bilețele, pe care soția lui Ioniță le ardea ulterior.
Ion Iliescu, admirând distracția soților Ceaușescu, în vara lui 1976 - Foto: Fototeca online a comunismului românesc
„Primea acasă vizitatori cu care se întreținea prin bilețele, soției revenindu-i sarcina să le ardă, după mărturia ei. I-a numit printre aceștia pe generalul Nicolae Militaru,pe comandorul Radu Nicolae și pe Virgil Măgureanu, lector la Academia „Ștefan Ghiorghiu”. Uneori Ioniță pleca la întâlniri conspirative în afara Bucureștiului”, preciza Lavinia Betea în lucrarea „Ceaușescu și epoca sa”, conform romania-misterioasa.ro.
Se știu puține despre planul concret de acțiune al grupului de conspiratori. Cert este că totul ar fi început, de fapt din 1983, atunci când Iliescu intrase în contact cu generalul Militaru.
„Încă din 1983 ,Militaru intrase în contact cu Iliescu , după ce acesta l-a vizitat la spital pe Valter Roman. Apoi cu Virgil Măgureanu. Iliescu va confirma conspirația, amintind și de arestarea comandorului Radu Nicolae și de imprudența lui Militaru”, adăuga Lavinia Betea în cartea menționată.
Citește și: Ce salarii aveau Nicolae și Elena Ceaușescu. Sumele de bani pe care le primeau dictatorii lunar
Însuși Ion Iliescu a dezvăluit, după 1990, cum s-a închegat complotul. Generalii Ioniță și Militaru ar fi atras în această poveste ofițerii superiori alături de care lucraseră, Măgureanu pe ofițerii de la Securitatea și Interne, unii dintre ei foști sau actuali elevi, iar Iliescu s-ar fi ocupat de complotiștii din cercurile politice.
Generalul Ștefan Kostyal, implicat de asemenea în complot, discutase și-l atrăsese în acțiune și pe generalul Ion Hortopan, comandant al unei divizii de tancuri.
Acțiunea ar fi fost planificată pentru anul 1985, atunci când Ceaușescu avea programată o vizită în Canada. Practic, Hortopan trebuia să ocupe sediul Comitetului Central, iar ceilalți efectiv să pună mâna pe putere, înlăturând pe toți cei care mai rămăseseră fideli cuplului prezidențial și familiei lor.
Se presupune că întregul complot a fost fie sprijinit, fie chiar comandat din URSS. Și asta în condițiile în care atât Militaru cât și Kostyal au fost la studii militare în URSS, aveau neveste rusoaice și pe deasupra, mai ales Militaru, un trecut de colaboraționism cu serviciile secrete sovietice. T
Complotul părea unul solid, cu mulți oameni grei din Armată, Securitate și partid implicați. Ba chiar și cu sprijin extern. Dar acțiunea a eșuat înainte să înceapă.
Nu se știe cu exactitate cum, dar Ceaușescu a aflat de complot. Unii bănuiesc că generalul Militaru a trădat, speriat de ce s-ar putea întâmpla.
„Să fi fost Militaru, la un moment dat, mai aproape de Ceaușești decât de conspiratori?”, se întreabă și Lavinia Betea în lucrarea menționată. Și asta în condițiile în care Militaru solicita în 1983, o întâlnire personală cu Ceaușescu.
Varianta lui Ion Iliescu despre eșecul complotului vine să întărească, de fapt, această ipoteză, a unei „defectări” a lui Militaru, când a relatat, în maniera-i binecunoscută - cele întâmplate atunci.
„Printre aceştia (n.r. - conspiratori) se numărau fostul ministru al Apărării, generalul Ion Ioniţă, de care mă lega o veche prietenie, şi Virgil Măgureanu, pe care-l cunoscusem cu ocazia elaborării, împreună, a unor lucrări de politologie.
Toţi trei analizam modalităţile politice de a grăbi răsturnarea unui regim a cărui soartă ni se părea, oricum, pecetluită. Am redactat împreună un program minimal – care a stat la baza celor zece puncte ale Apelului-program al Revoluţiei din decembrie 1989...
Din păcate, generalul Militaru, pe care-l contactasem, a comis anume imprudenţe şi o anchetă a fost deschisă în ceea ce-l priveşte. Mai mult decât atât, după ce ne-am întâlnit şi am discutat toate aceste probleme, căpitanul de rangul întâi Radu Nicolae a fost arestat...
Supravegherea a fost întărită, domiciliul generalului Militaru a fost percheziţionat, generalul Ioniţă şi eu însumi am primit avertismente clare şi, la începutul anului 1989, Virgil Măgureanu a fost mutat intempestiv din Bucureşti la Focşani...”, afirma Iliescu, citat de jurnalul.ro.
Generalul Nicolae Militaru, personaj-cheie, dar la modul dubios, și în evenimentele din decembrie 1989 - Foto: Arhiva
Deși era o persoană răzbunătoare, dictatorul român a fost nevoit să acționeze cu diplomație, pentru a nu strica aparențele și așa fragile. În plus, avea de-a face și cu oameni care aveau relații sus-puse la Moscova.
Primul ”agățat” a fost generalul Kostyal, care a primit diferite condamnări de drept comun, inventate. A fost acuzat, de exemplu, că și-a modificat contorul pentru a „fura curent”, apoi pentru că deținea valută. Astfel, Kostyal a făcut doi ani și șase luni de închisoare.
Vasile Patilineț, un alt conspirator, fost apropiat al Ceaușeștilor și ambasador la Ankara, a murit într-un misterios accident de mașină în 1986. Familia nu a avut voie să-i desigileze sicriul, iar înmormântarea s-a făcut în secret.
La rândul său, generalul Ion Ioniță a murit la numai câteva luni, din cauza unui cancer galopant de stomac, care ducea cu gândul la cancerul pulmonar al lui Dej după vizita la Moscova.
Boala s-a produs, în mod misterios după ce a fost lovit în abdomen foarte puternic, în timpul unei călătorii cu autobuzul. Mijlocul de transport era atât de aglomerat că nu s-a putut stabili cine i-a aplicat lovitura.
Ion Iliescu a fost exclus și marginalizat, iar generalul Militaru care a fost deconspirat ca agent GRU (n.r. - echivalentul sovietic al CIA-ului american) a fost doar plasat sub observație.
Citește și: Dosarul Mineriadei: Fostul premier Petre Roman susține și după 34 de ani că nu e vinovat de nimic
Se poate specula mult despre direcția în care ar fi îndreptat țara cei care, probabil, ar fi preluat puterea prin acea „lovitură de stat”, dar ce este sigur, e faptul că sistemul politic nu s-ar fi schimbat, dată fiind idologia politică a tuturor mebilor conspirației, în frunte cu Iliescu.
Cinci ani mai târziu, Ceaușescu și întreg eșafodajul regimului său au fost „măturate” de o revoluție sângeroasă, „mânuită” abil din culise, din câte se pare, chiar de unii din membrii complotului din 1984, în frunte cu același Iliescu.
Același care, spre uimirea și oroarea multor ofițeri, l-a numit pe Nicolae Militaru ministru al Apărării, imediat după răsturnarea lui Ceaușescu, în ciuda trecutului său total dubios în ceea ce privește legăturile cu sovieticii.
Dar, cel mai probabil, în condițiile anului 1984, mulți români ar fi preferat un comunism „cu față umană”, în locul terorii patronate de familia Ceaușescu și „instrumentele” puterii lor.
Însă, într-un fel, tot răul - adică, eșecul conspirației - a fost spre bine, pentru că evenimentele din 1989, indiferent de imperfecțiunea și manipularea lor, au dat la o parte, cu totul un între sistem politic ce domina țara de 45 de ani.
