Tragedia de pe Lacul Tei din 1967 pe care comuniștii au „șters-o” din istorie. Într-o vară ce nu anunța nimic rău, mai ales că românii experimentau relativa relaxare politică „dăruită” de Nicolae Ceaușescu, aflat la începuturile „domniei” sale asupra țării, o catastrofă apărută din senin a agitat „apele” autorităților și organelor de Securitate.
Tragedia de pe Lacul Tei din 1967 pe care comuniștii au „șters-o” din istorie. Câți oameni au murit?
Mulți bucureșteni cunosc foarte bine Lacul Tei - lacul ca atare, nu bulevardul aflat în vecinătate - unii frecventând des zona aflată pe ruta tramvaielor 16 și 36, ce duce spre platforma Pipera ori, cu mașina, pe Șoseaua Petricani.
Aici se afla cândva Ștrandul Tei, o adevărată atracție pentru familiile simple de români, încă din perioada interbelică. În comunism, cum nu toată lumea reușea să ajungă la mare, aici era unul dintre punctele de agrement preferate de angajați, care veneau cu familiile pentru a se relaxa.
Existau alei umbroase sălcii, plopi sau corcoduși, iar lumea se înghesuia să se scalde în bazine sau în lac, să pescuiască, să joace șah și table ori să stea la plajă.
De aceea, ștrandul era și foarte aglomerat, mai ales duminicile, singura zile liberă pe care „oamenii muncii” o aveau în acea perioadă.
Ștrandul Tei datează din perioada interbelică, este astăzi o ruină, însă înainte de 1989 era unul dintre cele mai populare și mai aglomerate locuri de agrement din București.
Citește și: FOTO Unul dintre cele mai grave accidente de tren din România: 2 vagoane au explodat, 3 au ars
Tragedia care a lovit aproape din senin a avut loc într-o duminică de 6 august 1967 și s-a derulat cu repeziciune, dar și cu mult dramatism. Ce s-a întâmplat, de fapt?
Bacul „Haiducul”, o mică ambarcațiune cu capacitate de 120 de persoane, făcea traversări zilnice de la debarcaderul Parcului Tei, pe atunci Parcul 8 Mai (ziua înființării PCR, în 1921), până la cel de pe malul Ștrandului Tei.
Ștrandul Tei, în 1968, la un an după tragedie - Foto: Facebook/Caleidoscop
După ora 17.00, surprinși de o furtună puternică, ivită brusc, o mulțime de oameni „îmbrăcați sumar” (cum aveau să fie descriși în raportul autorităților), cu cearșafuri și pături în cap, au dat năvală pe vaporaș ca să ajungă repede în oraș.
Supraîncărcat, cu 200 de oameni la bord, adică aproape dublu față de cât putea duce, „Haiducul” s-a răsturnat în mijlocul Lacului Tei, sub privirile îngrozite ale celor care așteptau următoarea cursă, devenind un fel de mic Titanic, prin ceea ce s-a petrecut cu persoanele de la bord.
În timp ce presa străină, The Bridgeport Post, nr. 185 din 9 august 1967, anunța un număr de circa 100 de persoane înecate, autoritățile statului comunist recunoșteau într-un raport secret doar 24 de decese, scrie b365.ro.
A fost declanșată o mare anchetă, a venit armata, au venit scafandrii și chiar a fost evacuată apa din Lacul Tei „pentru a se verifica dacă se mai găsesc persoane înecate”.
Pe de altă parte, blogul Simply Bucharest citează ziarul The Bridgeport Post, care publica excepționala știre din România pe pagina a șasea, mai notează sursa menționată.
Citește și: Misterul crimei din Orient Express: Un român ar fi comis-o. De ce era inamicul numărul 1 în Europa?
„Viena (AP)- Diplomați occidentali din București au informat că duminică cca 100 de persoane s-ar fi înecat atunci când o ambarcațiune de agrement s-a răsturnat și s-a scufundat în Lacul Tei de la periferia capitalei României.
Sursele contactate prin telefon de la Viena spun că au primit informații neconfirmate de la persoane care au văzut vasul răsturnându-se și de la persoane care aveau rude sau prieteni la bordul acestuia. Autoritățile române nu au comentat relatările”, se scria în știre.
Unul dintre bucureștenii familiarizați cu istoria orașului, dar și cu evenimentul de atunci, inginerul Traian Mihalache, a povestit ce s-a petrecut în acea duminică „neagră”.
„Se traversa cu bacul de la un mal la altul. În ziua aceea a început o furtună puternică, lumea a intrat în panică și s-au îngrămădit pe bacul ăla mai mulți decât putea el duce. Căutând să ajungă pe malul de refugiu, spre oraș, s-a produs un balans.
Bacul s-a înclinat și cei de pe el, săracii de ei, s-au panicat peste măsură și au căzut în apă. Au fost victime, dar nu atât din cauza vremii, apa nu era foarte adâncă. Lacul avea vreo 5 metri adâncime în mijloc iar unde s-a întâmplat tragedia dacă avea 3 metri.
Dacă lumea nu intra în panică, poate că nenorocirea nu ar fi avut dimensiunea aceasta, dar panica a făcut ca omul să se agațe unul de altul, să se ducă după un copil, după un prieten, după o fată. La disperare, oamenii se agățau unii de alții, mai ales cei care nu știau să înoate”, a spus inginerul, potrivit aceleiași surse.
Singura imagine existentă, probabil, cu bacul Haiducul care s-a scufundat în 1967 - Foto: Libertatea
În presa comunistă nu s-a suflat niciun cuvânt despre catatrofa care secerase în câteva minute 100 de vieți. Într-un stat comunist știrile negative nu puteau exista, mai ales cele de acest tip, când liderii țării vorbeau doar despre cea mai bună societate dintre cele posibile.
S-a descoperit la Arhivele Naționale de către C. D Mocanu și publicată sub titlul „Jurnalul Realității-Ștrandul Tei”, pe blogul Simply Bucharest, o „Notă-Raport” semnată e procurorul șef al orașului București, de șeful Direcției Miliției Capitalei și de șeful Direcției Anchete din Departamentul Securității Statului și înaintată tovarășului Petre Blajovici, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri.
În aceasta sunt prezentate evenimentele care au cauzat tragedia, se menționează supraîncărcarea bacului, în schimb, numărul de victime este redus la doar 24.
Alte 21 de persoane au fost internate la Spitalul de Urgență, iar 23 au fost lăsate să plece acasă, după primirea de îngrijiri medicale, se mai nota în raportul respectiv.
O diferență enormă față de bilanțul mult mai mare publicat în presa britanică, bazat pe informațiile oferite de ambasadorii occidentali de la București.
Citește și: Câți prim-miniștri au fost asasinați în România? Un rege și doi premieri au scăpat cu viață
„Majoritatea pasagerilor erau îmbrăcați într-o ținută sumară. Din cele 24 de persoane decedate, au fost identificate 17, restul rămânând neidentificate până în prezent
Între orele 7.30-17.00 transportarea pasagerilor a decurs normal.
În jurul orelor 17.00 începând să plouă și să bată un vânt puternic, cetățenii aflați pe Ștrandul I.C.A.B Tei au început să părăsească ștrandul aglomerând debarcaderul. Din primele cercetări a rezultat că pe bacul nr. 473, care este prevăzut cu o capacitate maximă de 120 de persoane, s-a îmbarcat un număr mult mai mare de cetățeni (cca. 200 de persoane).
Sub greutatea încărcăturii, platforma bacului s-a lăsat sub nivelul normal de plutire și valurile formate de vânt au împins apa pe platforma, care, fiind construită din scânduri cu spații între ele, a permis pătrunderea apei în flotoare, ceea ce a determinat în ultimă instanța scufundarea bacului”, se mai scrie în informarea respectivă.
Știrea apărută în ziarul britanic The Bridgeport Post din 9 august 1967, care a relatat despe tragedie și menționa un bilanț de circa 100 de morți - Foto: b365.ro/C. D. Mocanu, Simply Bucharest.
Firește, era indicat și „vinovatul de serviciu” pentru accidentul respctiv, mecanicul care conducea bacul „Haiducul”, care a permis urcarea la bord a unui număr prea mare de persoane.
„Bacul era deservit de O.C, mecanic, conducătorul bacului, B. N și M. G, marinari. Comandantului bacului îi revenea atribuțiunea de serviciu de a supraveghea încărcarea cu pasageri numai în limita capacității admise-120 de persoane.
Contrar acestei îndatoriri, O. C, la insistențele pasagerilor, a pornit în cursă cu bacul supraîncărcat. În afară de aceasta până la desprinderea bacului de debarcader un alt număr însemnat de persoane a trecut pe bac sporind greutatea încărcăturii și contribuind la instabilitatea și nesiguranța bacului”, mai preciează informarea menționată.
Culmea, căpitanul navei, care nu ştia să înoate, a supravieţuit. Alte surse spun că acesta ar fi fost amenințat cu cuțitul de un grup de rromi pentru a permite îmbarcarea unui număr mai mre de persoane.
„Lumea era foarte fericită la ştrandul Tei, se distra şi se simţea bine. Deodată, cerul a fost acoperit de nori mari şi negri. A fost momentul care a speriat mulţimea.
Toţi au dat năvală să se urce pe „Haiducul”. Căpitanul a fost ameninţat cu un cuţit de un grup de ţigani, care voia să ajungă pe celălalt mal. S-a terminat rău, cu 3-4 metri înainte de mal.
A pornit furtuna, oamenii au început să se agite pe punte şi, din cauza supraîncărcării, „Haiducul” s-a răsturnat în apă”, a povestit și Ștefan Trifulescu, ofiţer de punte pe una din navele de agrement de pe Lacul Herăstrău, dar care a știut ce s-a întâmplat pe Lacul Tei, citat de mediaflux.ro.
Citește și: Cum a scăpat Nicolae Ceaușescu din complotul din 1984? Cine a fost în spatele acțiunii?
Firește, marea majoritate a bucureștenilor și a populației țării n-a aflat nimic despre tragedia de la popularul ștrand, aceasta rămânând un „secet de stat”.
Dar amintirea acelor clipe teribile și a vieților pierdute a rămas în memoria supraviețuitorilor și a familiilor celor decedați, chiar dacă a devenit una tot mai îndepărtată și acoperită de timp.
