Sute de mii de contracte și licitații publice, dar și contracte private, aflate în desfășurare și garantate de agenți economici cu scrisori de garanție bancară vor fi blocate în urma acestei decizii.
Până în prezent, scrisorile de garanței bancară puteau fi executate irevocabil și necondiționat dacă agentul economic nu își îndeplinea obligațiile contractuale. Acum, agenții economici vor fi obligați să caute alte alternative pentru a garanta contractele de achiziție publică.
Soluția pe scurt a ÎCCJ
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a decis în cursul zilei de luni, 7 iunie 2021, că „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2279 şi a art. 2321 din Codul civil, coroborate cu art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, scrisoarea de garanţie emisă de o instituţie de credit constituie titlu executoriu numai dacă aceasta este emisă în garantarea unui contract de credit. Obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 519 alin. (3) din Codul de procedură civilă”.
Citește și: VIDEO Podul suspendat peste Dunăre de la Brăila, 39% finalizat. Se montează cabluri. Inaugurat, 2023
Decizia a fost luată după ce Tribunalul București a sesizat ÎCCJ pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, respectiv dacă scrisoarea de garanție bancară este sau nu titlu executoriu, având în vedere practica neunitară a instanțelor de judecată românești cu privire la caracterul executoriu al scrisorii de garanție bancară.
Ghinea și Nazare nu au susținut cauza
Pentru a dezlega această chestiune de drept, judecătorii de la ÎCCJ au cerut opinia Curților de Apel din țară și a Faculăților de Drept de la Universitățile din București, Timișoara, Cluj și Iași. Toate aceste instituții publice, cu excepția Curții de Apel Cluj, au susținut că scrisoarea de garanție bancară reprezintă un instrument de garantare care are caracter de titlu executoriu.
Citește și: STUDIU Oamenii posedă codul genetic de a-și regenera părți ale corpului ca salamandrele
În afară de magistrați și mediul academic, mai multe instituții publice (printre care Agenția Națională pentru Achiziții Publice, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale) au transmis opinii sub forma unui „amicus curiae” prin care au oferit informații cu privire la faptul că scrisorile de garanție bancară sunt instrumente folosite în activitățile curente pe care le consideră titluri executorii.
Intervenția acestor instituții a fost generată de faptul că efectul juridic generat de hotărârea ÎCCJ nu depinde doar de părțile din dosar pentru că are un impact național.
„Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, condus de Cristian Ghinea, și Ministerul Finanțelor, condus de Alexandru Nazare, nu au considerat că este necesară intervenția acestor instituții în cauză, deși este afectat tot mediul de afaceri, inclusiv statul român”, susțin surse judiciare.
Ce este scrisoarea de garanție bancară?
Până la decizia ÎCCJ, scrisoarea de garanție bancară reprezenta o obligație fermă și necondiționată a băncii de a plăti o anumită sumă unui terț beneficiar în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către clientul băncii, se menționează pe site-ul Librabank, una din băncile care activează în România.
Conform Noului Cod Civil, articolul 2321, scrisoarea de garanţie este angajamentul irevocabil şi necondiţionat prin care o persoană, denumită emitent, se obligă, la solicitarea unei persoane denumite ordonator, în considerarea unui raport obligaţional preexistent, dar independent de acesta, să plătească o sumă de bani unei terţe persoane‚ denumită beneficiar, în conformitate cu termenii angajamentului asumat. Totodată se mai specifică că „angajamentul astfel asumat se execută la prima şi simpla cerere a beneficiarului, dacă prin textul scrisorii de garanţie nu se prevede altfel”.
Avocatele Anca Liana Caraiola Buftea și Anca Ștefania Manolache menționează, într-un text publicat pe juridice.ro, că scrisoarea de garanție bancară este un instrument de garantare foarte des întâlnit în practică. „Activitatea comercială internă și internațională nu poate fi concepută în absența garanțiilor de executare a obligațiilor contractuale sau de acoperire a riscurilor. Realitatea economică impune un principiu ferm: <mai întâi plătești, apoi se stabilește cine are dreptate>, principiu menit să crească atât încrederea și disciplina profesioniștilor, cât și rapiditatea fluxului comercial, datorită garantării plății, îndeosebi atunci când vorbim de activități de import-export, dar nu numai”, susțin cele două avocate.
ICC Paris: Scrisorile de garanție bancară sunt irevocabile și necondiționate
Camera Internațională de Comerț de la Paris (ICC) a încercat să standardizeze procedurile și practicile bancare, făcând un prim pas pentru codificarea selectiva a uzanțelor comerciale internaționale, existente în domeniul bancar pentru garantarea obligațiilor, obiectivul principal fiind armonizarea lor, susține profesorul universitar doctor în drept Vlad Barbu, în revista Universul Juridic.
În acest sens Camera Internațională de Comerț de la Paris a emis succesiv publicații care au încercat să uniformizeze practica bancară, și să rezolve problemele legate de executarea frauduloasă și abuzivă a obligațiilor. Prima a fost în anul 1978, în Publicația 325 – în care au fost publicate Regulile uniforme privind garanțiile contractuale. A urmat Publicația 458 din 1992 și Publicația 758 din anul 2010. Ultima a fost intitulată "Reguli uniforme privind garanțiile la cerere", document care nu le abrogă pe cele anterioare, însă le actualizează adaptându-le prezentelor condiții ale comerțului internațional. Conform acestor reguli, scrisorile de garanție bancară sunt irevocabile și necondiționate.
România a aderat la aceste convenții, motiv pentru care dispozițiile acestora se aplică în situația în care părțile hotărăsc ca acestea să guverneze asupra raportului lor juridic.
