„Când liderii UE se vor întâlni săptămâna viitoare pentru a discuta despre bugetul pe următorii șapte ani ai blocului, vor încerca să rezolve o ghicitoare de 1 triliard de euro pe baza unei serii de concepții greșite.
Discuțiile bugetare au fost adesea puse în scenă eronat ca o confruntare între plângăcioasele țări din Europa de Est și Europa Centrală, care cer mai mulți bani, și nordicii economi, care insistă că generozitatea lor are limite. Țările mai bogate se prezintă ca niște suflete caritabile și critică alegătorii din Europa de Est pentru că votează autocrați eurocepticilor care pun în buzunare cecuri mari ale UE în timp militează împotriva Bruxelles-ului”, a scris Clotilde Armand în Financial Times.
Europarlamentul afirmă că, dacă privim imaginea de ansamblu, vom descoperi o altă poveste.
„O mare parte din bogăția Europei curge dinspre țările mai sărace spre cele mai bogate - nu invers. De exemplu, migrația creierelor. Periferia Europei pierde tineri muncitori foarte buni, a căror educație a fost plătită de contribuabilii din țările lor de origine.
Între 2009 și 2015, România și-a pierdut jumătate din medici. În fiecare an, aproximativ 10 la sută dintre cei care rămân sunt recrutați permanent de agenții de resurse umane care caută practicieni care să trateze țările din vestul Europei tot mai îmbătrânite.
Aceasta nu este doar o problemă românească. Polonia a pierdut cel puțin 7% dintre asistentele sanitate și medicii săi, într-un deceniu. Sondajele printre studenții polonezi la Medicină arată că mai mult de jumătate intenționează să plece după absolvire. În Bulgaria, cifra este de 90%. Croația, care a aderat la UE în 2013, a pierdut deja 5% din practicienii săi din domeniul sănătății”, a scris politiciana.
Clotilde Armand afimră că acest exod este un transfer de facto de avere - și unul mare.
„Educația unui singur medic costă în bugetul public românesc aproximativ 100.000 de euro. Aceste cheltuieli nu apar în foile de calcul ale negociatorilor din bugetul UE, dar ar trebui. Numai hemoragia anuală de medici reprezintă mai mult de un sfert din finanțarea pe care UE o acordă în fiecare an pentru a ajuta România să ajungă din urmă restul clubului.
Țările bogate care doresc să reducă fondurile UE pentru regiuni sărace scot, de asemenea, din ecuația bugetară și alți factori importanți, cum ar fi transferurile de bani privați. Profiturile pe care companiile din vestul Europei le realizează în Europa Centrală și de Est depășesc cu mult finanțarea publică care este transferată către est.
În perioada 2010 - 2016, Ungaria, Polonia, Republica Cehă și Slovacia au primit fonduri UE aproximativ echivalente cu 2 până la 4% din produsele lor interne brute. Dar ieșirea de profituri și venituri din proprietăți către vest din aceste țări în aceeași perioadă variază între 4 și 8% din PIB”, menționează Clotilde Armand (Articolul complet aici)
