Cu doar o săptămână înainte de alegerile europarlamentare și locale, George Simion apasă adânc pedala naționalistă, cartea pe care a mizat de când a înființat AUR.
Cum instigă George Simion la revizionsim cu 7 zile înainte de alegeri. „Harta României mari, frumos”
El a publicat pe pagina sa de FB o hartă a României Mari cu ținuturi care aparțin, azi, de Republica Moldova, Bulgaria și Ucraina, dintre care a doua e și țară membră NATO.
„Ceva frumos pentru ultima săptămână de campanie! Rog toți prietenii să fie foarte activi în zilele(10) care au mai rămas!”, scrie el într-o postare în care apare harta României Mari.
Ne amintim câtă indignare a fost la București atunci când Viktor Orban a distribuit o hartă cu Ungaria Mare în anul 2020.
Citește și: Provocare de la Budapesta. Orban distribuie o hartă a Ungariei Mari, cu Transilvania
Pentru că, mergând pe aceeași logică, dacă România ar ridica pretenții teritoriale față de Ucraina, și Ungaria ar putea avea pretenții teritoriale față de Transilvania.
Postarea lui Simion a devenit virală, ea adunând în câteva ore 800 de distribuiri.
Și Târziu a vrut o bucată din Ucraina
Nu e prima oară când liderii AUR poftesc la o bucată din Ucraina. Claudiu Tîrziu declara, în ianuarie, într-un discurs: „Nu vom fi cu adevărat suverani decât după ce vom restabili statul român în granițele sale naturale”.
El a spus că acestea ar include regiunile din vestul Ucrainei: Basarabia, Bucovina de Nord și Transcarpatia.
Citește și: Oficiali ucraineni pentru Newsweek, după revendicările teritoriale ale lui Târziu: „Asta vrea Putin”
O eventuală pretenție teritorială a României față de Ucraina ar încălca tratatele internaționale. Reamintim că în 1997 a fost semnat Tratatul de Prietenie dintre România și Ucraina ale cărui prevederi împiedică orice tendințe revizioniste și pretenții asupra teritoriilor celor două state.
O istorie a Ucrainei și a relațiilor acesteia cu România
Cu o istorie zbuciumată și complicată, plină de schimbări ale granițelor ori de „ping-pong” teritorial între Marile Puteri, zona Ucrainei de azi, dar și cele învecinate ei dinspre România, a cunoscut o „stabilitate” forțată în perioada URSS.
Regimul comunist de la Moscova a dominat regiunea și, de altfel, tot blocul estic al țărilor comuniste, vreme de aproape o jumătate de secol, până la destrămarea acestuia, în decembrie 1991
Istoria Ucrainei, pe de altă parte, cel puțin a unor porțiuni însemnate din ea, se întinde temporal de la crearea Rusiei kievene, în anul 882, trecând prin stăpânirea Marelui Ducat al Lituaniei, apoi a Hatmanatului Căzăcesc.
După Marele Război al Nordului, desfășurat între 1700-1721, Petru cel Mare avea s-o încorporeze Imperiului Țarist.
Ucraina a existat sub forma Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, până în 24 august 1991 - cu o scurtă întrerupere, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial - momentul Declarației de independență față de un URSS aflat în pragul destrămării, lucru ce avea să se întâmple doar câteva luni mai târziu, la 26 decembrie 1991.
Dar, în componența Ucrainei de astăzi se află și mai multe teritorii care, istoric, au aparținut Principatului Moldovei și voievozilor acesteia, iar, ulterior, României.
Pe de altă parte, în 1997 a fost semnat Tratatul de Prietenie dintre România și Ucraina ale cărui prevederi împiedică orice tendințe revizioniste și pretenții asupra teritoriilor celor două state.
Există trei zone, trei regiuni care au avut o însemnătate aparte pentru români, care, la ora actuală, sunt în componența țării vecine.
Basarabia de Nord
Acest teritoriu a aparținut inițial Țării Moldovei, de la întemeierea sa, aproximativ 1346, până în 1774, când a trecut sub autoritatea Imperiului Habsburgic, apoi, din 1867, a Imperiului Austro-Ungar.
Între 1918 - 1940, nordul Basarabiei, ca și întreaga provincie, a făcut parte, din nou, din România.
La 26 iunie 1940, Uniunea Sovietică a pus în aplicare clauza din Protocolul adiţional secret al Pactului sovieto-german de neagresiune (Pactul Ribbentrop - Molotov) din 23 august 1939 și a înaintat României o notă ultimativă, prin care o obliga să-i cedeze Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța.
Fără mai aștepta termenul limită al ultimatumului, trupele sovietice intră și ocupă acest teritoriu la 28 iunie.
Acesta reprezenta aproximativ 18% din suprafața României de atunci, teritorii locuite de 4 milioane de oameni, majoritatea etnici români.
Între 1941 - 1944, toate teritoriile ocupate de sovietici în 1940 au reintrat în componența României, fiind luate de URSS, din nou, la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Basarabia de Nord a făcut parte, în perioada URSS, din RSS Ucraineană și se află în prezent pe teritoriul regiunii Cernăuți din statul independent Ucraina.
Pe cuprinsul său se află orașe precum Cernăuți, Storojineț, Adâncata, Crasna, Cozmeni, Văscăuți, Vijnița etc.
Ținutul Herța
A fost ultima unitate teritorial-administrativă formată în Principatul Moldovei, după anul 1775, din partea rămasă neanexată de către Imperiul Habsburgic a ținutului Cernăuți.
Avea dimensiuni reduse, în anul 1803 cuprinzând un număr de doar 23 de sate la care se adaugă și târgul Herța.
În 1834 ținutul Herța a fost desființat și înglobat în ținutul Dorohoi. Între 1918 - 1940 a făcut parte din Regatul Român, județul Dorohoi, plasa Herței, având o suprafață de 304 km pătrați și fiind format din 9 comune cu 32 sate.
Herța a fost ocupată de sovietici tot în urma ultimatumului din 26 iunie 1940, la ora actuală făcând parte din Ucraina.
Conform tratatului de prietenie dintre România și Ucraina din 1997, țara noastră a renunțat la acest teritoriu.
Basarabia de Sud
Este vorba, mai precis de cele trei județe - Cahul, Bolgrad și Ismail - dar și de zona Bugeacului din Barasabia istorică, zonă ce a făcut parțial parte din componența celor trei județe.
Cahul, Bolgrad și Ismail este denumirea dată teritoriului din sud-vestul Basarabiei care, în urma Tratatului de la Paris din 1856, ce încheia Războiul Crimeii (1853-1856), a fost retrocedat Moldovei de către Rusia.
În urma unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, această zonă (organizată administrativ în trei județe: Cahul, Bolgrad și Ismail) a intrat în componența noului stat, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, ulterior România.
În urma Tratatului de Pace de la Berlin, din 1878, ce a urmat războiului ruso-româno-turc - numit de noi „Războiul de Independență”, România a fost nevoită să cedeze Rusiei acest teritoriu de 8,694 km pătrați, primind în schimb Dobrogea, cu o suprafață de 15.536 km pătrați.
Bugeacul, la rândul său, a fost sub stăpânirea voievozilor Moldovei, aici fiind renumitele cetăți Izmail, Chilia, Cetatea Albă, ulterior și Tighina.
Acestea au fost cedate de Ștefan cel Mare, în 1484, către Imperiul Otoman, care le-a deținut până în 1812, ele intrând în componența pașalâcului de Silistra.
În 1812, teritoriul este cedat Imperiului Țarist, în urma Păcii de la București, din 1812, împreună cu Moldova de la est de Prut.
După Tratatul de la Paris, semnat la 30 martie 1856, ce a pus capăt, în mod oficial, Războiului Crimeii, o bună parte a Bugeacului, ca parte a județelor Cahul, Bolgrad și Ismail, a intrat sub stăpânirea Moldovei, respectiv a României, după 1859.
În 1878, după același tratat de la Berlin ce a urmat Războiului de Independență, teritoriul a fost reocupat de Imperiul Țarist, pentru ca în 1918 să revină în componența României.
A fost pierdut din nou, în urma aceluiași ultimatum sovietic din iunie 1940, fiind, ulterior, încorporat în Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, în defavoarea RSS Moldovenești.
Bugeacul a fost constituit într-o regiune administrativă de sine-stătătoare a RSS Ucrainene: regiunea Ismail, dar, la 15 februarie 1954, a fost anexat regiunii Odessa.
După destrămarea URSS, în decembrie 1991, a intrat în componența noului stat independent, Ucraina.
