Să amintim că el a fost folosit mai întâi în campania din primăvara 2016, pentru a descrie ieșirea Regatului Unit din UE. Puțini credeau că se va întâmpla așa ceva. Cu doi-trei ani înainte se vorbise despre Grexit, dar, deși criza datoriei grecești a fost serioasă, Atena a rămas în Uniune. Mai toată lumea părea să zică „trece și criza asta“, mai cu seamă că UK scăpase în 2014 de o altă consultare stranie, cea care privea secesiunea Scoției.
Acum trei ani, în seara de 23 iunie, primele rezultate anunțau victoria taberei care voia rămânerea în UE. După câteva ore, întreaga lume a paralizat, aflând că 51.9% dintre votanții ajunși la urne susținuseră totuși divorțul. Din acea clipă, Brexit a ajuns să însemne nu „ieșire“, ci „derută“. Și pentru britanici, dar și pentru ceilalți europeni.
Într-adevăr, viața politică de la Londra a intrat în criză. Adevărul e că nici măcar Nigel Farage, cel care a vorbit primul despre separare, nu se aștepta ca rezultatul să-i fie favorabil și, în consecință, nu avea în minte cum va avea loc ieșirea. Tabăra conservatoare a fost atât de șocată încât a decis să-l schimbe pe David Cameron cu Theresa May, deși aceasta votase împotriva Brexit.
Laburiștii, în trecut mai degrabă pro-europeni, au intrat și ei în impas, ezitând între reveria unui nou referendum și gestionarea – din opoziție – a unei ieșiri inevitabile. Așa se face că în ziua fixată pentru ieșirea din UE – 29 martie – n-a existat majoritate pentru vreo soluție: deputații au refuzat și divorțul fără acord, și acordul negociat de Theresa May cu ceilalți 27, și uniunea vamală, și organizarea unei noi consultări populare etc..
Dar Brexit a sădit deruta și-n restul UE. Singurul lucru în privința căruia europenii au căzut de acord a fost ca UK să plece în mod ordonat. Ușor s-o spui, mai greu s-o faci. Mai ales dacă descoperi că principala problemă de rezolvat privește un stat-membru, și anume Irlanda. Rămâne un mister cum anume se face că nimeni n-a vorbit, înainte de referendumul din iunie 2016, despre criza pe care ar provoca-o reinventarea unei frontiere între Irlanda și Irlanda de Nord. Problemă încă nerezolvată...
Scriu aceste rânduri la câteva ore după ce Consiliul European a decis o prelungire cu șase luni a datei-limită pentru divorț. Parlamentul este pus din nou să voteze un acord refuzat deja de patru ori, în caz contrar britanicii fiind obligați să organizeze alegeri pentru PE. Asta ar pune capac la toate: poporul ar urma să aleagă deputați europeni la trei ani după ce tot el a votat ieșirea țării din UE.
Ar însemna asta imposibilitatea Brexit? Sau ar fi o nouă dovadă de derută?
