Multe întrebări plutesc încă în aer. Mai ales aceea dacă și în ce măsură președintele Donald Trump va pune în aplicare întocmai promisiunile candidatului Donald Trump. Dar cel puțin trei efecte pot fi deja vizibile pentru România și regiunea învecinată.

O nouă eră a incertitudinii regionale

Donald Trump a promis că va pune capăt războiului din Ucraina într-o singură zi. O exagerare de campanie, desigur, dar așteptările sunt mari. În timp ce ucrainenii se pregătesc pentru o nouă iarnă de coșmar iar soldații lor dau tributul de sânge pe câmpul de luptă, lumea liberă a obosit și începe să fie deranjată de zecimile de procente din PIB dirijate pentru stăvilirea tăvălugului rusesc.

Pentru mulți, Donald Trump a devenit speranța păcii, dar puțini au remarcat că imediat după stabilirea câștigătorului în cursa prezidențială americană, Moscova a transmis, sec, că pacea nu este ceva care va veni rapid și de la sine.

Problema este că, odată ce a declanșat invazia, la 24 februarie 2022, Vladimir Putin a intrat într-o logică a războiului din care cu greu mai poate ieși. A crescut controlul asupra propriei populații și îi va fi greu să revină asupra unor măsuri represive motivate de starea de război. Pardon, operațiune specială. Orice relaxare a șurubului, odată strâns, este periculoasă pentru regimurile tiranice. Oamenii vor dori mai mult.

Economia Rusiei a fost pusă pe modul de război. Ce va mai produce aceasta, dacă nu obuze, tunuri și tancuri? Mulți ruși de rând câștigă bine astăzi, angajați în industria de război. Și alte variante nu se întrevăd. Revenirea la statutul de benzinărie și rezervor de gaz al Europei este de domeniul fanteziei. Europenii și-au găsit alte surse, nu le e ușor, dar nici nu mai vor să se întoarcă la dependență. Și-au învățat lecția.

Așadar: Donald Trump este presat de propriile promisiuni și de așteptările întregii lumi. Putin, nu. Și magnatul american este cel care trebuie să dea ceva, în aceste condiții. Ce anume? Aceasta este întrebarea care sună atât de dureros pentru regiunea noastră.

Pe seama Ucrainei, Donald Trump ar putea flutura în fața lumii o hârtie iscălită de el și de Vladimir Putin pe care să scrie „pace“. Poate că bursele vor exploda în acea zi și dolarul se va aprecia. Dar, aici, vom ști că aceasta este doar o procură pentru un nou război al Rusiei.

Donald Trump este adeptul unei dezangajări americane din Europa și a dovedit că nu înțelege virtuțile alianței transatlantice. Europa gâfâie din greu în încercarea de a-și întări apărarea spre a face față singură amenințării Rusiei. Care nu va înceta după o discuție între Donald Trump și Vladimir Putin. Kremlinul nu a abdicat niciodată de la ultimatumul adresat lumii libere în decembrie 2021 și în care a cerut retragerea NATO pe aliniamentele din 1997.

Zona Mării Negre și Europa Centrală și de Est vor intra astfel într-o eră a incertitudinii. Iar incertitudinea costă scump.

Încurajarea agendei conservatoare

Alegerile americane au găsit România în plină febră electorală. Și în plin avans al dreptei radicale. Există o înțelegere subterană pentru accederea în turul doi a liderului AUR, George Simion, spre a netezi drumul spre victorie al candidatului PSD, Marcel Ciolacu? Și, dacă da, care este prețul?

PSD și AUR dezmint, PNL și USR acuză, bazându-se pe eliminarea din cursă a candidatei extremiste Diana Șoșoacă de către Curtea Constituțională, o mișcare controversată.

Calendarul alegerilor românești pune la rândul lui probleme. Legislativele se țin între tururile prezidențiale și se presupune că partidele celor calificați în finală vor beneficia de un fel de primă populară la parlamentare. Cu și fără acest scenariu - accederea în finală a lu Simion ar transforma AUR în al doilea partid al țării – un lucru este clar. Viitorul parlament va deține o majoritate puternic conservatoare.

Și nu este vorba numai despre extrema dreaptă. Există facțiuni ultraconservatoare în PSD și PNL, gata să vibreze la agenda AUR.

Venirea la putere a lui Donald Trump și intrarea Americii într-o nouă eră a conservatorismului vor inspira, de bună seamă, politicienii din România. Vor merge pe această linie din convingere sau din pragmatism, gândindu-se că astfel vor câștiga capital politic. 

De la limitarea avortului, la restrângerea drepturilor minorităților etnice sau sexuale, creșterea presiunii ideologice conservatoare în educație, protecționism economic, suprataxarea companiilor cu capital străin după modelul Ungariei lui Orban... totul este posibil în noua lume.

Când Rusia vine prin America

Uitați-vă la cine s-a bucurat cel mai mult de victoria lui Donald Trump. În primul și în primul rând, cei care până acum au promovat narațiunile rusești pe scena politică românească.

În ce o privește pe Diana Șoșoacă și partidul ei, SOS, lucrurile sunt deja clare. Ei se asumă drept prietenii Rusiei în România. Nu se feresc, ba chiar își fac un titlu de glorie din aceasta.

AUR face un joc mai subtil. Liderii săi resping orice legătură cu Rusia, dar îi împrumută narațiunile, atunci când cer, de exemplu, încetarea sprijinului financiar pentru Ucraina.

În decembrie 2022,în plină criză energetică în Republica Moldova, cu forțele pro-ruse manifestând zgomotos în stradă, AUR a cerut ca guvernul Maiei Sandu de la Chișinău să nu mai fie finanțat cu niciun leu.

AUR preia, de asemenea, narațiunile rusești cu privire la UE ca spațiu al depravării și decăderii morale, pierderea suveranității naționale odată cu aderarea la UE sau sărăcirea acestora.

De la conspiraționiști, adepți ai teoriei pământului plat, la antivacciniști și dacologi, cu toții au celebrat victoria lui Donald Trump.

Pro-ruși asumați sau doar promotori ai unor narațiuni rusești, ei s-au înfășurat acum în drapelul Americii lui Donald Trump.

Și încearcă să vândă acum propaganda Kremlinului frumos împachetată în hârtie creponată cu dungi și stele.