Postarea referitoare la Andrei Marga este intitulată „Cui aparţine domnul Marga”.
<<După declaraţia preluată din manualul de istorie scris de Vladimir Putin pentru a justifica agresiunea asupra Ucrainei, domnul Marga a primit numeroase acuzaţii.
Una dintre acestea, cea mai uzitată, a fost cea legată de trecutul său sulfuros din perioada comunistă.
Mai precis, cea legată de colaborarea cu anumită instituţie numită Securitate. Cu o superioritate care se vrea zdrobitoare şi mimând indiferenţa, domnul Marga le-a fluturat prin faţă detractorilor săi o adeverinţă a CNSAS din anul 2012 (Nr. 2914/6.11.2012), citând aproximativ concluzia acesteia: „nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii”.
În spusele dânsului „nu a fost colaborator al Securităţii şi nu i-a aparţinut”.
„Nu i-a aparţinut”. Ei, aici am o obiecţie. I-a cam aparţinut. Mă gândesc cât de irezistibilă trebuie să fi fost pentru domnul Marga continuarea frazei, încât s-a aventurat stilistic pe un teren minat.
Sau poate a simţit nevoia să pluseze, ca să-şi sublinieze inocenţa. Sau a făcut cum fac toţi foştii turnători ai Securităţii în situaţia dânsului: profită de ambiguitate, de lipsa probelor de arhivă (probe ţinute încă în anumite cazuri la SN, căci normal că un ministru de externe cu dosar de reţea la Securitate este un caz evident de SN) şi mai ales de confuzia publică.
Citește și: VIDEO Rusia, mesaj către SUA: Exerciții de război cu submarine nucleare lângă coasta americană
Confuzie la care de regulă turnătorii sunt principalii contributori. Rodica Stănoiu s-a chinuit să îşi falsifice scrisul ca să nu poată fi comparată proba olografă, Băsescu nu a ştiut că toarnă la Securitate, Roşca Stănescu credea că apără ţara, Voiculescu a dat „note de relaţii ca toată lumea”, Isărescu se face că plouă cu euro.
Apoi sunt mantrele obişnuite: securiştii inventau dosare, recrutau colaboratori aiurea după cartea de telefon, mi-au scris alţii notele, dar de ce nu vă luaţi de securişti şi vorbiţi doar despre colaboratori, am fost şi urmărit (da, normal, Securitatea îi verifica pe turnători dacă sunt sinceri prin alţi turnători), totuşi a făcut şi bine, nu putem judeca aşa o personalitate doar prin prisma asta. Le-am citit pe toate, le-am auzit pe toate.
Nu o să reiau aici întreaga discuţie legată despre natura legală a deciziilor CNSAS. În foarte multe cazuri ele reflectă o situaţie la un moment dat, o situaţie condiţionată de lipsa unui inventar exhaustiv al arhivei predate, o situaţia constrânsă de definiţia legală (este necesar un cumul de elemente pentru a se ajunge la definiţia de „colaborator conform legii”) şi nu în ultimul rând de ceea ce serviciile încă deţinătoare a anumitor dosare (cele care sunt clasificate, de servicii, la Siguranţă Naţională) sunt dispuse să comunice.
Nu reiau şi nici măcar nu încep discuţia, pentru că ea este atât de complicată încât sunt slabe şanse spre zero să înţeleagă cineva ce vorbesc. M-am obişnuit ca aspectele tehnice ale deconspirării, de fapt cele mai importante, să plictisească lumea bună, care îşi maschează căscatul, dă ochii peste cap şi trece cu eleganţă peste. Aşa că mă conformez. Trec peste.
Bun. Deci domnul Marga a spus că el nu a aparţinut Securităţii. Curios totuşi este că exact documentul din care citează doar concluzia, sperând probabil că nu va avea nimeni curiozitatea să citească mai mult, spune altceva. Să vedem.
Spune de exemplu aşa: „În perioada 1977-1978 domnia sa a redactat note informative pe care le-a semnat cu numele conspirativ HORIA”. Note informative şi nume conspirativ care aparţineau… Securităţii.
Mai departe sunt menţionate notele informative scrise de domnul HORIA. Una despre o echipă de televiziune germană (ZDF), una despre un doctorand de la Cluj (care a divorţat de nevastă) alta despre un student. Notele se găsesc în dosarele de urmărire deschise respectivilor aparţinând… Securităţii.
Citește și: România, în top 10 țări din UE la creșteri de prețuri. Cu cât s-a scumpit pâine față de anul trecut
Tot aparţinând Securităţii a fost şi acţiunea de urmărire a Katherinei Verdery, care venită în România a fost „încadrată informativ” (adică urmărită prin turnători inclusiv) cu ajutorul lui „Marga Andrei - lector universitar la catedra de filozofie. Este sursă a Serviciului III Cluj, folosită în caz.” Sursă. Folosită în caz. Cazul aparţinând Securităţii.
Da. Domnul Marga poate spune că nu este colaborator al Securităţii în sensul legii. Nu s-a găsit (încă) dosarul lui de reţea, angajamentul şi celelalte note date. Pe baza a ceea ce s-a găsit nu i se poate atribui această calitate oficială. Deocamdată.
Dar domnul Marga nu poate spune că nu a aparţinut Securităţii. Nu. Nu poate spune asta, pentru că a aparţinut Securităţii.
Mai mult, domnia sa a aparţinut Securităţii chiar şi după ce Securitatea s-a desfiinţat. Ceea ce cumva este chiar mai rău.
Şi mai este ceva. Securitatea nu lucra doar cu oameni care tehnic o puteau ajuta să afle lucruri despre ţintele ei.
Ca să aparţii Securităţii era nevoie să împărtăşeşeti valorile, ideile şi viziunea ei despre lume. Să gândeşti aşa cum gândea ea. Accentul pe educarea turnătorilor în „spirit”, în formarea lor era foarte importantă. Cred că la domnul Marga a mers natural. Ca şi cum le-ar fi aparţinut.”>> , a scris istoricul Mădălin Hodor pe Facebook.
