Mădălin Hodor, cercetător acreditat al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și angajat al instituției încă de la înființarea ei, este supus unei duble anchete – administrative și disciplinare - fiindu-i suspendată acreditarea de cercetător.
Motivul? Tânărul istoric a publicat în Revista 22 o listă a „colaboratorilor aflați în legătura UM 0225”, unitate care se ocupa, înainte de ‘89, de emigrația românească. Lista cuprinde aproape 200 de nume ale unor personalități postdecembriste care au colaborat cu serviciul secret al regimului comunist.
Între acestea, proaspăt alesul președinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop, academicianul Dan Berindei, ziariștii Cornel Nistorescu, Mihai Pelin și Radu Țeposu, scriitorul Ion Coja, criticul literar Ștefan Cazimir, sociologul Dorel Abraham, istoricii Ioan Chiper și Ioan Caproșu, filosoful Gheorghe Vlăduțescu, consilierul BNR Adrian Vasilescu sau actualul ambasador al României Anca Diana Radu.
Reacțiile nu au întârziat să apară. Mădălin Hodor a devenit imediat ținta unei campanii de linșaj, declanșată de Evenimentul zilei. Într-un interviu acordat Newsweek România, tânărul istoric spune că atacurile nu sunt întâmplătoare. Mădălin Hodor susține că fondatorul cotidianului, Ion Cristoiu, s-a numărat de asemenea printre sursele fostei Securități și că va publica în curând documentul care demonstrează acest lucru.
Newsweek România: Domnule Hodor, după ce ați publicat articolul „Lista celor 200. Elitele colaboraționiste cu Securitatea”, CNSAS a demarat două cercetări împotriva dumneavoastră. Despre ce este vorba?
Mădălin Hodor: După ce am publicat, în revista „22” acea listă, au început diverse comentarii în presă. Imediat, Colegiul CNSAS a hotărât, într-o ședință din 17 aprilie, suspendarea acreditării mele de cercetător și demararea unei anchete împotriva mea, în fapt o cercetare administrativă și una disciplinară. Acest lucru a fost anunțat de Colegiu printr-un comunicat de presă.
Ce vi se impută?
Mi se reproșează mai multe lucruri. În primul rând, hotărârea de a demara ancheta este rezultatul unor plângeri, sesizări, autosesizări și din presă, și din interiorul instituției. Din presă, din zona „Evenimentul zilei”, care, imediat după ce am făcut publică lista, a început o campanie împotriva mea și a ceea ce am publicat.
În primă fază, s-a încercat acreditarea ideii că documentele sunt false. Erau articole zilnice în acest ziar, făcute fie în baza postărilor de pe Facebook ale domnului Dan Andronic (directorul Evenimentul zilei – n.r.), fie erau articole scrise de ziariști ai publicației, în care erau inserate opiniile altor istorici, precum Marius Oprea sau Florin Abraham.
A fost o întreagă campanie media. În zilele „bune”, erau trei articole pe zi, în cele proaste, era unul singur care îmi era dedicat. Asta începând cu data de 12 aprilie. Ciudat este că, pe 16 aprilie, Dan Andronic scria deja în Evenimentul zilei faptul că sunt anchetat. La ora aceea, oficial, nu exista niciun fel de anchetă și nici nu fusese dat niciun comunicat de presă, pentru că ședința Colegiului CNSAS în care s-a discutat problema mea a fost în data de 17 aprilie, deci a doua zi.
Deci domnul Andronic a anticipat că voi fi cercetat disciplinar și administrativ, dar nu a anticipat absolut întâmplător. Asta pentru că, în ziua de 16 aprilie, după-amiază, au apărut două sesizări la Comisia de disciplină a instituției pentru care lucrez, formulate de doi angajați ai Direcției de Cercetare din cadrul CNSAS. Este vorba despre Florian Banu și Raluca Spiridon, ambii istorici. Dumnealor au făcut sesizările către Colegiul CNSAS și către Comisia de disciplină a instituției.
Concret, ce era specificat în acele sesizări?
Doar sesizarea domnului Banu a fost luată în calcul. Cealaltă a fost respinsă, pentru că nu îndeplinea condițiile minime ale unei sesizări, respectiva persoană nu se iscălise. Ceea ce sesiza domnul Banu ca abatere disciplinară se referea la prejudicierea imaginii instituției și a dumnealui personal, dar referindu-se nu la articolul acesta cu lista celor 200, ci la un articol anterior, legat de posibila numire a lui Marius Oprea în Colegiul CNSAS. Un articol intitulat „Tu ești Marius Oprea?” și pe care-l publicasem cu o lună înainte în revista „22”.
De ce era deranjant acest articol și ce legătură avea cu Florian Banu, colegul dumneavoastră?
În acest articol argumentam că numirea lui Marius Oprea în Colegiul CNSAS este o chestiune greșită, având în vedere că Marius Oprea tocmai ce apărase, în instanță, un securist. Fusese martor de partea unui fost ofițer de Securitate, Paraschiv Nicolae, într-un proces pe care acesta îl avea cu CNSAS. Deci domnul Oprea a venit în instanță ca martor al apărării acelui securist. Și am spus că nu ar trebui, totuși, ca cineva care, public, apără ofițeri din fosta Securitate să fie numit în Colegiul CNSAS, instanța care-i trimite pe acești ofițeri în justiție.
În articolul respectiv am făcut referire și la poziția din ultimul timp al lui Marius Oprea, una care a basculat din postura de vânător de securiști în prietenul securiștilor și la faptul că și în CNSAS există istorici care susțin teza existenței unei Securități bune versus o Securitate rea. Am mai scris că există cerectători ai CNSAS care l-au plâns pe Iulian Vlad când a murit sau care scriu în revista „Vitralii. Lumini și umbre”, revista oficială a unor cadre în rezervă și în retragere, de fapt, este revista foștilor securiști.
Revista este editată și condusă de Filip Teodorescu (colonel în cadrul fostei Securități, locțiitor al șefului Direcției de contraspionaj din cadrul DSS - n.r.). E o revistă care apare de opt-zece ani, editată de foștii securiști, sub egida SRI, așa cum spun ei.
Periodic, în revistă, apar mesaje din partea șefilor SRI, care îi felicită pentru activitate, chestiuni standard, dar pe care ei le prezintă ca un fel de gir pe care SRI îl dă demersurilor lor. Sunt acolo co-autori mai mulți foști securiști, printre care Vasile Mălureanu, dar și Cristian Troncotă a făcut parte, la un moment dat, din comitetul director. Este o revistă asumată de propaganda securiștilor, care dedică articole negative CNSAS, în care se spune că este o instituție inutilă, că trebuie desființată, că arhivele trebuie închise, că facem poliție politică.
Domnul Florian Banu, cel care a semnat plângerea împotriva dumneavoastră și a sesizat Comisia de disciplină și Colegiul CNSAS, este printre istoricii, cercetătorii la care faceți referire, care ar susține ipoteza unei „Securități bune”?
Domnul Florian Banu scrie în această revistă, fără ca această chestiune să fie urmată de vreo consecință. Foarte mulți foști ofițeri de Securitate folosesc articole publicate în această revistă pentru a se apăra în instanță în procesele pe care le au cu CNSAS, spunând: „Vedeți, dacă și un cercetător CNSAS spune că nu suntem vinovați de acuzațiile pe care ni le aduce această instituție...”
Vă dați seama că aici vorbim despre un conflict flagrant, însă acest domn Banu mă acuză pe mine că aduc prejudicii instituției.
Ce alte lucruri au mai fost semnalate în plângerea care vi s-a făcut?
O altă acuzație, pe care o consider odioasă, este că, împreună cu Andrei Ursu, fiul dizidentului Gheorghe Ursu, și cu încă doi istorici de la CNSAS, colegi de-ai mei, Oana și Mihai Demetriade, am trimis, anul trecut, o scrisoare deschisă președintelui Klaus Iohannis și am organizat o conferință de presă la GDS, în care semnalam niște probleme legate de procesul de predare a dosarelor către CNSAS.
Ceream desecretizarea și trimiterea unor dosare către CNSAS pentru cauze foarte importante: cazul Gheorghe Ursu, Brașov 1987, Revoluția din 1989. Noi am identificat documente în arhiva CNSAS care trimit la alte acte sau probe, pe care SRI ar trebui să le dețină. Am solicitat ca aceste documente să fie predate către CNSAS, pentru ca ele să poată fi folosite de Parchetul Militar, instituție cu care CNSAS are un protocol de colaborare pe tema procesului comunismului. Am adresat această scrisoare președintelui Iohannis, care ne-a răspuns.
Ce v-a răspuns președintele?
Ne-a răspuns că demersul nostru este bine-venit, că-l sprijină și că va face demersurile necesare pentru ca această problemă să fie rezolvată. Și le-a făcut. Șeful SRI, domnul Eduard Hellvig, a dat, anul trecut, un comunicat de presă și a spus că SRI se distanțează de trecut, că a format o comisie de experți la nivelul instituției, care să identifice eventualele documente pe care noi le-am semnalat și care să fie predate către CNSAS.
O chestiune asumată, despre care și eu, și ceilalți istorici implicați în acest demers credem că poate produce efecte. Domnul Banu consideră că toate demersurile noastre sunt ilegale și că sunt de natură să prejudicieze imaginea instituției. A face demersuri pentru chestiunea asta inițiată de noi, în cazuri precum Gheorghe Ursu sau Revoluția din 1989, aduce prejudicii CNSAS, dar a scrie în revista „Vitralii”, nu. Sau a te afișa la lansarea celebrului volum de memorii al lui Iulian Vlad împreună cu restul securiștilor și să-l elogiezi este o chestiune bună, așa se consideră.
Să revenim la plângerile care v-au fost făcute la CNSAS. Ce a urmat după ce Colegiul a fost sesizat?
Un detaliu important este că toată această anchetă, și cea disciplinară, și cea administrativă, declanșată de Colegiu pornește de la o prezumție falsă. Anume că eu am prezentat aceste documente, din lista celor 200, în calitate de angajat al CNSAS, deci ca funcționar public. Ceea ce este complet fals. Eu le-am publicat în calitate de cercetător acreditat.
Le-am obținut în mod legal, le-am plătit și am primit chitanță și le-am publicat ca orice alt cercetător acreditat, care vine la CNSAS, obține copii după documente și le publică. Fără nicio diferență. Vorbim despre o inducere voită în eroare a opiniei publice, încercând să se atașeze problematica asta de calitatea mea de angajat și, în acest fel, să se inducă ideea că eu am acționat încălcând prevederile legale referitoare la calitatea de funcționar public și de angajat al CNSAS, ceea ce este fals.
Dar în calitate de angajat al CNSAS și de funcționar public, care ar fi fost restricția, ilegalitatea, dacă le publicați?
Din ceea ce invocă ei, am încălcat regulamente interne, am întors ierarhiile și m-am pronunțat referitor la calitatea unor persoane, fără ca CNSAS să se pronunțe oficial. Însă, repet, eu am obținut acele documente ca orice alt cercetător. Am făcut o cerere de acreditare pe tema „Istoria spionajului” și am solicitat respectivele copii. Aici este o parte interesantă.
Eu am solicitat mai multe dosare, patru în total, erau 148 de file. Cererea am făcut-o în februarie. Ca orice cercetător, am mai discutat cu domnul Silviu Moldovan, șeful Serviciului de cercetare de la CNSAS, despre momentul în care voi primi aceste copii. Dânsul a început să-mi furnizeze tot felul de termene, asta timp de o lună. Dumnealui este acoperit de regulament, existând un termen de 60 de zile în care sunt obligați să le elibereze. Problema este că cele 148 de file solicitate de mine nu necesitau niciun fel de anonimizare.
Nu era nevoie de acoperirea numelor, nu erau lucruri legate de viață privată. Era un tabel cu numele persoanelor și alte documente similare. Cererile de eliberare de copii din arhivele CNSAS, din cauză că sunt foarte multe, sunt lucrate de două departamente. O lună sunt lucrate de Direcția Cercetare, o lună de Direcția Investigații. În 2 aprilie, am făcut o nouă cerere de eliberare a copiilor, care s-a dus la Investigații. Spre deosebire de Direcția de Cercetare, care mă ținuse mai bine de o lună fără a-mi oferi copiile documentelor, Direcția Investigații mi le-a eliberat într-o zi, în 3 aprilie.
Asta s-a întâmplat pentru că, în mod normal, nu aveau niciun motiv să le elibereze mai târziu. Nu era nimic de făcut la acele documente, ci doar de citit o dată acele 148 de pagini și de pus o ștampilă. Astfel, mi le-au eliberat pe 3 aprilie, dimineața. În după-amiaza aceleiași zile, domnul Moldovan mi-a eliberat și el rândul lui de copii, afând că le-am luat deja de la Investigații. Problema e că, în timp ce listele pe care le-am primit de la Investigații arătau exact ca cele pe care le-ați văzut publicate, documentele eliberate de domnul Moldovan erau acoperite.
Ce date erau acoperite și de ce ar fi fost ilegal acest lucru, în acest caz?
Toate numele din tabel erau acoperite, cu excepția locului nașterii și a profesiei, ceea ce reprezintă o încălcare a legii. Normele de anonimizare prevăd clar că nu se acoperă numele în cazul colaboratorilor. Singurele lucruri acoperite în documentele emise sunt aspecte din viață privată, boli sau lucruri similare. Deci colaborarea cu fosta Securitate nu este supusă anonimizării.
Domnul Silviu Moldovan spune că a acționat după anumite norme, însă nu știm care sunt, pentru că, legal, acestea nu există. Așadar, în 3 aprilie, aveam două rânduri de copii ale documentelor și le-am plătit pe ambele. Unele copii erau acoperite, celelalte, nu. Aici, inclusiv în cercetarea pe care mi-o face Colegiul, intră în discuție acuzația că am publicat lista celor 200 ca să-l împiedic pe Ioan Aurel Pop să devină președintele Academiei Române. Obținând documentele în 3 aprilie, aveam două zile la dispoziție ca să le public, dacă intenționam asta, pentru că alegerile au fost pe 5 aprilie. Însă acest lucru nu s-a întâmplat, pentru că eu le-am publicat pe 12 aprilie. Nu am vrut să influențez în niciun fel alegerile la Academie, nici nu am făcut asta, ținta mea nefiind domnul Pop.
Dar care a fost ținta dumneavoastră?
Ținta mea a fost o cu totul altă problemă, anume felul în care se gestionează arhiva CNSAS și modul în care se face procesul deconspirătii în România, după aproape 30 de ani de la Revoluție. Și am vrut să dau un exemplu de document care există în arhiva CNSAS din 2007, în condițiile în care domnul Pop are, din 2009, o adeverință de necolaborare cu Securitatea, în care nu este menționată existența acestui document, așa cum se procedează în toate cazurile.
Este situația mai multor persoane din lista respectivă, care au adeverință de necolaborare. Problema este că în aceste adeverințe ar fi trebuit menționată existența acelui document, așa cum se face de obicei. Deci nu despre domnul Pop este vorba, ci despre cum se face deconspirare, discuția fiind cu mult mai vastă. De-a lungul timpului, CNSAS ar fi trebuit să solicite SRI lucruri elementare – baze de date, documente, dosare de cadre, imperios necesare administrării de probe în procesul deconspirării. În absența probelor complete, CNSAS poate emite decizii greșite pe arhive parțiale, pe documente și cercetări incomplete. Din tot acest lucru a reieșit că eu am vrut să-l dărâm pe Ioan Aurel Pop, ca să nu mai ajungă președintele Academiei Române, ceea ce, după cum v-am spus, nu era intenția mea. Pentru că, dacă era, publicam documentele mai devreme și, din ceea ce știu, alegerile la Academie au fost destul de strânse, deci poate ar fi avut efect.
De ce credeți că „Evenimentul zilei” a dus acea campanie împotriva dumneavoastră și a ceea ce ați scris, așa cum spuneți?
Evenimentul zilei a aflat, prin sursele lor, că pe una dintre listele pe care intenționez să le public este și Ion Cristoiu. De aici, întreaga campanie. Pe 18 aprilie, Dan Andronic a publicat un articol în care îi amenință pe cei de la SIE că, în ipoteza în care Ion Cristoiu apare pe o listă de genul acesta, ei vor face o dezvăluire despre nu știu ce operațiune.
Apare Ion Cristoiu pe acele liste cu „colaboratori aflați în legătură” cu UM 0225? Din ceea ce ați publicat până acum, nu reiese asta.
Da, într-adevăr, Ion Cristoiu apare pe una dintre aceste liste, cei de la Evenimentul zilei au aflat și, de aici, a urmat campania lor. Ion Cristoiu figurează pe una dintre liste, doar că pe o listă care privește foști colaboratori ai Securității. În 1985, s-a recurs la o reevaluare a surselor care erau în legătura UM 0225. În urma acestei reevaluări, o parte dintre surse au fost menținute, iar alte surse, care nu mai erau considerate utile sau din diverse alte motive, au fost scoase.
Ion Cristoiu se află pe una dintre listele cu sursele la care s-a renunțat, fiind scos din evidență din 1985, ceea ce nu înseamnă că nu a fost sursă înainte de 1985. Documentul nu spune ce au făcut aceste surse și în ce perioadă au colaborat cu Securitatea, ci doar că, începând cu anul 1985, acești oameni au fost scoși de pe lista surselor Securității.
Citește și reacția lui Ion Cristoiu la aceste dezvăluiri: „Nu aveam cum să colaborez cu Securitatea, dar nu pot să răspund în abstract”
Ați fost audiat în Colegiul CNSAS?
În 17 aprilie, Colegiul a dat acel comunicat de presă în care spune că a declanșat o anchetă administrativă și disciplinară împotriva mea. Prin lege, dacă ești cerectat disciplinar, trebuie să fii notificat, însă documentele în cazul cercetării disciplinare le-am primit abia în 25 aprilie. Deci Colegiul a anunațat o anchetă disciplinară, în condițiile în care ea nu exista. De asemenea, Colegiul a decis să îmi suspende acreditarea de cercetător, ceea ce nu există ca măsură legală. Acreditarea poate fi doar retrasă. Dar și această chestiune trebuie făcută cu o motivare scrisă.
V-au trimis o motivare scrisă?
Nu. Nu există decât un extras de proces verbal în care se spune că doamna Sulfina Barbu (membru al Colegiului CNSAS – n.r.), inițiatoarea și susținătoarea acestei idei, considera să mi se suspende acreditarea, pentru că am prejudiciat imaginea CNSAS și a membrilor Colegiului. Separat de asta, am primit, până la urmă, sesizarea domnului Banu și a început să se desfășoare ancheta Comisiei de disiplină. Între timp, am fost chemat în Colegiu ca să prezint un punct de vedere, dar asta abia pe 3 mai, deci la câteva săptămâni după ce Colegiul luase deja niște hotărâri în privința mea. Am prezentat un punct de vedere, am cerut și anularea sancțiunii privind suspendarea acreditării, dar, din acel moment, nu s-a mai întâmplat nimic. Colegiul CNSAS nu a luat nicio decizie în sensul acesta, eu aflându-mă în coninuare în acest punct, de suspendare a acreditării, ceea ce nu știu exact ce înseamnă. Sunt acreditat cu patru teme la CNSAS și nu știu dacă măsura lor se referă doar la o temă sau la toate patru. S-au mai ținut încă trei ședințe de Colegiu referitor la cazul meu, dar nu există nicio decizie. Se încearcă, de fapt, sancționarea mea în calitate de funcționar public, pentru ceea ce am făcut în calitate de cercetător acreditat.
Pe cine ați fi putut deranja?
Sunt multe de spus. Am început să deranjez când am scris despre vânzarea evreilor. Am mai scris despre operațiunile Securității cu Mafia, despre ICE Dunărea, despre problema patrimoniului, despre despăgubirile de război și vânzarea etnicilor germani, am scris despre securiști precum Iulian Vlad, despre Revoluție. Practic, toată zona etnosecuritsă „mă are la inimă”, de la afaceri până la chestiuni de imagine.
Ați mai simțit, la CNSAS, presiuni similare de când sunteți angajat?
Nu, niciodată. De acest nivel, nu. Acum sunt în atenția lor. Nu știu pe cine am călcat pe bătături, că sunt mai mulți înfuriați. Am deranjat multă lume din zona asta. Însă cazul acesta nu este despre mine, asta aș vrea să înțelegem. Este un caz de tip școală, asta e hârtia de turnesol. Aici se împart apele. Vezi cine e cu Securitatea și cine e împotrivă. Suntem la 30 de ani de la Revoluție, facem deconspirare sau nu?
____
Foto: Libertatea/B1
