Lupta nu este ușoară pentru a-i convinge pe reprezentanții unor state occidentale de importanța coeziunii și depinde de argumentele pe care le propunem.
În mai multe articole am adus dovezi că bugetul coeziunii este absolut necesar și face parte dintr-o înțelegere care re-echilibrează efectele apartenenței la piața unică pentru economiile mai slab pregătite. La aceste argumente am primit ironic o întrebare : „Vorbim de prietenii coeziunii sau ai corupției”?
Frauda din fondurile europene
În fiecare an, interesele financiare ale UE sunt expuse riscului de fraudă cu aproximativ 3 miliarde de euro - aproximativ 2% din bugetul anual al UE. Potrivit Curții Europene de Audit, dimensiunea reală a pagubei este o necunoscută din cauza fragmentării informațiilor și modului inovator de fraudare.
În lupta anti-corupție, Comisia Europeană și statele membre au o responsabilitate comună. Autoritățile naționale pot cerceta penal infracțiunile financiare, dar puterile lor se opresc la granițele proprii.
Organismele UE -Eurojust, Europol și Biroul Antifraudă al UE (OLAF)- sunt transnaționale, dar nu au competențele necesare pentru a efectua investigații penale. OLAF este principalul organism anti-fraudă al UE și desfășoară doar investigații administrative.
Pe baza recomandărilor sale, autoritățile naționale au reușit punerea sub acuzare în doar 36% din cazuri. Nivelul de recuperare a prejudiciului este și mai scăzut, sub 10%.
O soluție parțială: EPPO
Noua instituție, Parchetul European (EPPO), va face mai eficientă această luptă. În fiecare stat membru va exista un procuror delegat care va coordona anchetele și va proteja interesele financiare ale UE. Vor fi prevenite astfel problemele legate de fragmentarea aplicării legislației, constatarea prejudiciului și recuperarea lui.
Rămâne problema apartenenței la Parchetul european. Doar în 22 de țări, EPPO va începe să funcționeze până la sfârșitul acestui an cu puteri de urmărire penală. Prin referendum, Irlanda și Danemarca au ales clauza de opt-out cu privire la colaborarea în domeniul justiției și afacerilor interne.
Suedia, Polonia și Ungaria au refuzat să devină membre, fără aceste constrângeri interne.
Suedia nu beneficiază de fonduri de coeziune, celelalte fonduri europene absorbite reprezintă 0,3% din PIB, iar gradul de transparență a cheltuirii fondurilor publice e foarte ridicat și corupția scăzută.
Cu totul alta e însă situația în Polonia și Ungaria, în care fondurile absorbite reprezintă 2,7%, respectiv 3,4% din PIB, percepția corupției e ridicată și OLAF indică un risc crescut de fraudare, similar celui din România, Spania sau Grecia.
Criteriul de condiționalitate
Se vorbește mult despre condiționarea fondurilor europene de respectarea statului de drept și de penalizarea guvernelor fără a pedepsi populațiile. Vor fi necesare instrumente complicate.
Pentru a condiționa accesul la resursele europene, ar trebui să ținem cont și de acest criteriu simplu: aderarea la mecanismul comun de control, creat de EPPO.
Nu putem cere respectarea statului de drept și impune MCV doar pentru unele state, când la protejarea intereselor financiare europene permitem unor state să se sustragă de la mecanismele care asigură cheltuirea corectă.
Voi susține în Comisia de Bugete a Parlamentului european ca accesul la fondurile europene să fie conectat cu aderarea la noul Parchet european.
Așa poate vom evita legătura dintre „coeziune” și corupție.
