Promisiune din „Programul de Guvernare 2017 – 2020“: „Finanțarea activităților sportive : alocarea a 1% din PIB, cumulat în următorii 5 ani, pentru sportul de masă și pentru cel de performanță“.
Realitate: Cum PIB-ul României este 1.000 de miliarde de lei, ar trebui ca anual, pentru sport, să se aloce 2 miliarde de lei. Bugetul întregului Minister al Tineretului și Sportului este, în 2019, de trei ori mai mic, cifrându-se la 650 de milioane de lei. O parte din suma aceasta se duce pen rente viagere (58 milioane) sau indemnizații (8 milioane).
Promisiune: „Dezvoltarea unei baze sportive minimale la nivelul fiecărei școli principale din comune“.
Realitate: În acest moment, există numai 7 săli de sport în construcție în comunele și satele din România, potrivit informațiilor oferite de Compania Națională de Investiții. Promisiunea nu are absolut nicio bază reală, unitățile de învățământ având neajunsuri mult mai stringente. În România există peste 2.000 de școli care au toaleta în afara instituției de învățământ.
Promisiune: „Dotarea unităților școlare cu baze sportive și cabinet de medicină sportivă complet utilate“.
Realitate: În Programul Național de Dezvoltare Locală sunt în lucru modernizarea a numai 28 de unități de învățământ din 582. Foarte puține școli din mediul rural au un cabinet funcțional. Pentru a bifa această realizare, adesea, doctorul din sat (acolo unde există) joacă și rolul cadrului medical responsabil pentru școală și grădiniță.
Promisiune: „Implementarea unui program național de promovare a sportului și a beneficiilor acestora prin cooptarea marilor sportive“.
Realitate: Marii sportivi nu joacă niciun fel de rol în promovarea sportului. Nadia, Simona Halep, Hagi sau Ghiță Mureșan au participat la evenimente, strict private, de promovare a sportului.
Pe hârtie, ne merge bine
Formal, a fost constituit „Consilul Național al mișcării sportive din România“, care aduce împreună mai mulți secretari de stat din mai multe ministere printre care: educație, tineret, economie, mediu pentru „armonizarea legislației specifice“ și pentru „elaborarea unor norme specifice“. Instituția funcționează doar formal, fără niciun fel de rezultat concret.
