Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, marți, că persoanele trans din România nu au la dispoziție o procedură clară pentru modificarea genului în actele de identitate, ceea ce reprezintă o încălcarea a articolului 8 din Convenția drepturilor omului, dar și că a obliga persoanele trans să se opereze pentru a-și schimba actele reprezintă o încălcare a vieții private și a autonomiei personale, a anunțat Asociația Accept.
„În [speță], a existat o încălcare a articolului 8 din convenție din cauza absenței unei proceduri clare și previzibile pentru recunoașterea juridică a identității de gen care să permită schimbarea sexului și, prin urmare, a prenumelui sau a codului numeric personal, în documente oficiale, de o manieră transparentă și accesibilă”, arată CEDO.
Avocații care i-au reprezentat pe cei doi bărbați trans la CEDO au atras atenția că este primul caz în care CEDO condamnă România în cazul unei persoane trans.
Puteți citi decizia CEDO (în limba franceză) aici.
România a fost dată în judecată la CEDO de doi bărbați transgender, care au fost obligați de instanță să parcurgă intervenții chirurgicale înainte de modificarea actelor de identitate, operații care nu se pot efectua în siguranță în țara noastră. Cei doi au primit o compensație morală în valoare de 15 000 de euro în total, 9755 euro cheltuieli de judecată și 1 153 euro daune materiale.
Asociația Accept atrage atenția că este nevoie ca statul român să dezvolte o procedură administrativă realizată la starea civilă, care să se bazeze doar pe declarația persoanei: „Solicităm, deci, Guvernului României, care are obligația să implementeze această decizie, dezvoltarea în colaborare cu Asociația ACCEPT și comunitatea transgender din România a unei procedure administrative simplificate, care să permită modificarea actelor de identitate ale persoanelor trans, respectându-le demnitatea și autonomia personală, dreptul acestora la autodeterminare”, a spus co-președintele Accept, Patrick Brăila.
În prezent, o persoană care vrea să-și schimbe genul în România în actele de identitate trebuie să dea în judecată autoritatea publică locală și trebuie să vină cu documente medicale, martori sau expertize medico-legale pentru a-i fi admisă cererea.
Între anii 2006 și 2017, doar 48 de persoane au demarat procedura de modificare în instanță a genului, în 32 de cazuri judecătorii au condiționat acordarea actelor de efectuarea intervenției chirurgicale, arată Accept.
„Peste tot îți este pusă la îndoială identitatea și trebuie să dai explicații și să răspunzi la întrebări de genul: „Al cui e buletinul? Al cui e permisul?”
Domnul X, în vârstă de 45 de ani, de profesie avocat, a demarat procesul pentru modificarea actelor de identitate în 2013. Soluționarea definitivă a dosarului de către instanța națională a durat trei ani, deși au fost doar două termene de judecată, unul la fond și unul în apel.
„Din motivarea sentinței pronunțate de instanța de fond am înțeles că mă aflu într-o situație paradoxală și fără ieșire. Orice aș fi făcut, tot îmi lipsea un document, tot exista o adeverință medicală pe care nu aș fi putut să o prezint – mă învârteam în aceleași coordonate și nu puteam ajunge la o situație favorabilă. În apel, procurorul de caz a făcut susțineri absurde, în care mă prezenta ca un risc pentru societate, clamând că ar avea loc revolte în stradă dacă instanța mi-ar admite cererea de recunoaștere a genului în actele de stare civilă. M-a frapat obtuzitatea magistraților, faptul că aceștia nu cunoșteau nimic despre existența persoanelor transgender, deși astfel de dosare sunt prezente în jurisprudența CEDO de peste 30 de ani. Pentru o parte dintre magistrați, persoanele transgender sunt niște anomalii, ei nu pot înțelege fapul că persoanele trans sunt oameni obișnuiți al căror scop nu este să provoace tulburări sociale, ci doar să li se permită să ducă o viață normală”, a declarat domnul X, citat într-un comunicat al Asociației Accept.
„Lipsa documentelor de identitate care să reflecte identitatea reală a unei persoane transgender creează fricțiuni în viața de zi cu zi pe care majoritatea oamenilor nu le pot înțelege. Ce m-a determinat să merg la CEDO a fost nedreptatea, nedreptate care nu e limitată în timp la ziua procesului, ci este o nedreptate cu care te confrunți permanent: când te duci la bancă sau la doctor, când ești în autobuz sau când ai un accident rutier și mergi la poliție. Peste tot îți este pusă la îndoială identitatea și trebuie să dai explicații și să răspunzi la întrebări de genul „Al cui e buletinul? Al cui e permisul?”. Sper ca decizia CEDO să ducă la adoptarea unei legislații clare și coerente pentru recunoașterea identității de gen, astfel încât persoanele transgender din România să poată avea o viață obișnuită, iar actele de identitate în acord cu aspectul și identitatea persoanei sunt un element esențial din această viață”, a adaugat acesta.
Și celălalt petent la CEDO, domnul Y, a declarat că „de mai bine de 10 ani viața mi-a stat în loc și asta pentru că altcineva a decis pentru mine. Sunt ani pierduți, ani pe care nu o să îi mai primesc înapoi, ani plini de umilințe și jigniri, ani de tortură psihică și fizică, ani în care nu am fost auzit, ani de zile petrecuți prin săli de judecată unde așteptam ca altcineva să decidă pentru mine și mă rugam să fiu lăsat să-mi văd de viața mea. E dureros să vezi cum îți trec zilele, săptămânile, lunile, anii. De astăzi sunt liber și tot ce îmi doresc e ca nimeni să nu mai treacă prin ce am trecut eu”.
În România trăiesc circa 120.000 de persoane transgender.
Un studiu publicat anul trecut arăta dramele prin care trec persoanele trans în România: „Lumea pare să creadă că a fi trans e o boală sau un rezultat al unei traume, [unii] au impresia că trebuie să fim «reparați», «aduși la normal». Alții cred că e o alegere sau că ne putem răzgândi”, spune un bărbat trans, din județul Hunedoara.
Citește și: Trans în România: peste 40% s-au gândit să se sinucidă, 20% au și încercat
