Coronavirusul a ucis atât de mulți oameni în Iran, încât s-a recurs la înmormântări în masă, dar în Irakul vecin, numărul victimelor este sub 100.
Republica Dominicană a raportat aproape 7.600 de cazuri de virus. Doar peste graniță, Haiti a înregistrat aproximativ 85.
Indonezia raportează câteva mii de cazuri, dar în Malaezia vecină, măsuri stricte țin epidemia sub control.
Metropole precum New York, Paris și Londra au fost devastate, în timp ce altele, ca Bangkok, Bagdad, New Delhi și Lagos au fost până în prezent cruțate.
Întrebarea de ce virusul a copleșit unele locuri și a lăsat altele relativ neatinse este un puzzle care a generat numeroase teorii și speculații, dar fără răspunsuri definitive.
Comportamentul virusului trebuie analizat, pentru a ști ce măsuri se pot lua pentru a-l stopa, cine este în pericol mai mare și când pot fi relaxate măsurile impuse de urgența sanitară.
Sunt sute de studii în curs de desfășurare care analizează modul în care demografia, condițiile preexistente și genetica ar putea afecta marea variație a impactului SARSCoV2.
Multe țări în curs de dezvoltare cu climă caldă și populații tinere au scăpat de cele mai grave consecințe, ceea ce sugerează că temperatura și demografia ar putea fi factori importanți. Dar Peru, Indonezia și Brazilia, țări tropicale, cu numărul infecțiilor în creștere, nu confirmă în totalitate acești factori.
Măsurile draconice de distanțare socială și de blocare timpurie au fost în mod clar eficiente, însă Myanmar și Cambodgia nu au aplicat nimic și au raportat puține cazuri.
Sigur, poate că virusul nu a ajuns încă în țările respective. În Rusia și Turcia totul părea a fi bine până când, dintr-o dată, nu a mai fost.
Și totuși, niște rezultate preliminare scot în evidență patru factori pe care experții îi consideră cei mai convingători.
Puterea tinereții
Vârsta medie a celor care au murit de COVID-19 a fost în jur de 80. Multe țări care au fost puțin afectate în timp de epidemii au populații relativ mai tinere.
Tinerii au mai multe șanse să dezvolte forme ușoare ale bolii sau sunt asimptomatici, este de părere Robert Bollinger, profesor de boli infecțioase la Școala de Medicină Johns Hopkins. Și sunt mai puțin susceptibili să aibă anumite probleme de sănătate care pot face COVID-19, boala cauzată de coronavirus, mortală, în conformitate cu Organizația Mondială a Sănătății.
Africa - cu aproximativ 45.000 de cazuri raportate, la o populație de peste un miliard - este cel mai tânăr continent din lume, cu peste 60% din populația sa sub 25 de ani.
În schimb, vârsta medie națională din Italia, una dintre cele mai afectate țări, este peste 45 de ani.
Distanța culturală
Factorii culturali, cum ar fi distanțarea socială, care există în anumite societăți, pot oferi o protecție sporită în țări în care aceasta se manifestă tradițional.
În Thailanda și India, unde numărul de persoane infectate este relativ scăzut, oamenii se salută de obicei de la distanță, cu palmele unite ca în rugăciune. În Japonia și Coreea de Sud, oamenii fac o scurtă plecăciune în loc de salut și exista deja obiceiul de a purta măști atunci când o persoană nu se simte bine.
Există și excepții notabile. În multe părți ale Orientului Mijlociu, cum ar fi Irakul și țările din Golful Persic, bărbații adesea se îmbrățișează și își strâng mâinile la întâlnire, dar au un număr mic de îmbolnăviri în actuala pandemie.
Căldură și lumină
Geografia focarului - care s-a răspândit rapid în timpul iernii în țările din zona temperată precum Italia și Statele Unite, dar nu și în țări mai calde, cum ar fi Ciad sau Guyana - părea să sugereze că virusul nu iubește căldura. Și alte coronavirusuri, cum ar fi cele care provoacă răceala comună, sunt mai puțin contagioase în climele mai calde și umede.
Dar acum, unele dintre cele mai grave focare din lumea în curs de dezvoltare au fost în locuri precum regiunea Amazon din Brazilia, cu climă tropicală. Un studiu recent arată că obiceiul fermierilor de a arde câmpurile au diminuat mult efectul razelor ultraviolete, ceea ce a favorizat răspândirea virusului.
Razele ultraviolete ale soarelui inactivează acest coronavirus, potrivit unui studiu realizat de Universitatea din Connecticut. Suprafețele pe care cade lumina soarelui se decontaminează, dar rămâne transmisia prin contactul cu o persoană infectată.
Totodată, ieșitul în aer liber este mai sănătos decât statul în spații închise.
„Oamenii care trăiesc în interior sunt supuși riscului recirculării virusului, crescând șansa de a contracta boala”, arată un studiu al Universității Tehnologice Nanyang.
Măsuri timpurii de blocare
Țările care au adoptat din timp măsuri de închidere a unor zone cu focare, precum Vietnam și Grecia, au reușit să țină contagiunea sub control, dovezi ale puterii distanțării sociale stricte și ale carantinelor de a stopa răspândirea.
Țări din Africa cu experiență amară privind epidemii de HIV, tuberculoză și Ebola au recunoscut imediat pericolul și au reacționat rapid.
Uganda, Senegal și Rwanda au început foarte devreme să controleze aeroporturile și să urmărească persoanele care nu se simțeau bine și contactele acestora, apoi, tot devreme, au hotărât să închidă granițele. Drept urmare, au avut puține cazuri.
Însă Cambodgia și Laos nu au luat nicio măsură severă și tot au avut un număr mic de infecții, iar de trei săptămâni nu au mai raportat niciun caz nou.
Jocul de zaruri
În cele din urmă, cei mai mulți experți sunt de acord că nu poate exista un factor unic pentru care unele țări au fost grav lovite, iar altele cruțate. Răspunsul este probabil o combinație a factorilor de mai sus, precum și unul menționat de cercetători: norocul.
Există un caz bun de dat exemplu. În Indonezia, ministrul Sănătății crede că prin rugăciune se ține departe COVID-19.
„Avem noroc cu atât de multe insule în țară, care limitează călătoriile și mai limitează și infecția. În rest, nu facem nimic din ceea ce ar trebui într-o asemenea epidemie”, a declarat dr. Pandu Riono, specialist în boli infecțioase la Universitatea din Indonezia.
