În fraze elevate, rândurile de mai sus sunt concluziile celor două rapoarte ale Ministerului Sănătății și Avocatului Poporului privind starea spitalelor de psihiatrie românești.
Cercetările au fost făcute în urma tragediei de la Săpoca, din august, când șapte pacienți au fost omorâți de un altul, și a situației descoperite de activiștii de la Centrul de Resurse Juridice (CRJ) și Tonal – cu cei opt oameni cu dizabilități închiși în cuști de plexiglas și legați cu fâșii din cârpe, la Sighetu Marmației.
Raportul Ministerului Sănătății, avizat de ex-ministra PSD Sorina Pintea, vorbește despre condiții mizere și supraaglomerare, însă ratează problema internărilor nevoluntare.
Draftul raportului elaborat de Avocatul Poporului zugrăvește cu mai multe detalii situațiile cu care se confruntă spitalele de psihiatrie, dar vocea pacienților – beneficiarii îngrijirilor – lipsește cu desăvârșire.
Citește și: Oameni cu dizabilități, închiși într-un centru din Prahova. Șeful CJ: Oricum n-au unde să se ducă
Niciun raport nu vorbește despre decese survenite în spitalele și secțiile de psihiatrie, în condițiile în care știm că 479 de persoane cu dizabilități internate au murit acolo, între septembrie 2017 și septembrie 2018, conform datelor adunate de CRJ.
Totodată, până la închiderea ediției, Consiliul de Monitorizare, cealaltă instituție care ar trebui să vegheze la respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, nu a făcut public vreun raport despre cele două tragedii.
MS: Amenzi și termene-limită, niciun cuvânt despre legarea pacienților
Raportul Inspecției Sanitare de Stat, din subordinea Ministerului Sănătății (MS), de doar cinci pagini, redactat pe vremea răposatului Guvern Dăncilă (PSD), vorbește despre supraaglomerarea din spitalele de psihiatrie, numărul insuficient de paturi, condițiile mizere și lipsa camerelor de izolare.
În schimb, nu suflă un cuvânt despre internările nevoluntare ori despre legarea pacienților. Ministerul Sănătății susține că a aplicat 48 de amenzi, în valoare de 143.900 de lei, și că a dat 67 avertismente.
Totodată, le-a dat ultimatum spitalelor de psihiatrie să amenajeze izolatoare până la finalul lunii decembrie 2019.
Principalele concluzii ale raportului Ministerului Sănătății:
➤ „Nu există camere de izolare și acolo unde există nu sunt conforme cu normele“.
➤ „Nu se respectă numărul de paturi în secție“.
➤ „Starea de igienă a saloanelor, necorespunzătoare“.
➤ În spitalele de psihiatrie, paturile de la secțiile de bolnavi cronici sunt supraaglomerate, iar în secțiile de acuți, gradul de ocupare al paturilor este de 60 la sută. Propunerea MS: relocarea paturilor de la secția acuți la secția cronici.
➤ Raportul prezintă situații de supraaglomerare în trei spitale: Grajduri (Iași) – timp de șase luni, în 2018, gradul de ocupare a fost de 173%; Ștei (Bihor) – gradul de ocupare a fost de 115% pe tot parcursul anului trecut; Săpoca – gradul de ocupare este 106%.
Citește și: Legea, opțională pentru Consiliul de Monitorizare. Zero rapoarte despre Săpoca și Sighetu Marmației
Avocatul Poporului: „Cazul Săpoca“ se poate repeta oricând
Mai generos în exemple este draftul elaborat de Avocatul Poporului, privind situația respectării drepturilor omului în spitalele de psihiatrie, remis la solicitarea Newsweek România.
Draftul analizează situația a 17 spitale și secții de psihiatrie și a unui centru de recuperare și reabilitare neuropsihiatrică, care au fost controlate în luna septembrie.
Draftul prezintă violențele din spitale, între pacienți și asupra personalului medical – însă nu scrie un cuvânt despre cazuri în care angajații ar fi putut agresa un pacient.
Avocatul Poporului notează că „în toate spitalele de psihiatrie în care au avut loc anchete am fost informați că agresiunile pacienților reprezintă o cvasinormalitate și ele sunt agravate de lipsa personalului de supraveghere și de insuficiența bugetelor alocate.
Dacă nu se vor lua măsuri imediate pentru rezolvarea acestui tip de neajuns, «cazul Săpoca» se poate repeta oricând“.
Doar la Săpoca, în ultimul an, au fost 119 cazuri de agresiuni – de la loviri, la înjurături – potrivit unui răspuns al spitalului, la solicitarea Newsweek România.
Citește și: Crimele de la Săpoca, o tragedie anunțată
În ultimii cinci ani, două cazuri grave de agresiune au mai fost înregistrate la Săpoca, conform aceluiași răspuns: un pacient a lovit un muncitor, care a stat internat în spital opt luni, fiind considerat accident de muncă, și un pacient și-a amenințat terapeuții cu un cuțit.
Rapoartele nu spun nimic despre cei
479 de oameni care au murit în spitalele
de psihiatrie în decurs de un an
Alte două incidente au fost prezentate, de CRJ, într-un raport din 2017 – doi pacienți au încercat să-și taie gâtul.
Citește și: Infernul de la Săpoca. Sute de cazuri de înjurături și bătăi, anual, între pacienți și angajați
La Spitalul „Alexandru Obregia“ din Capitală, au loc, pe an, circa 200 de agresiuni asupra personalului medical, iar la Spitalul Pădureni – Grajduri, din județul Iași, s-au înregistrat, anul trecut, 244 de cazuri de agresiuni fizice și verbale ale pacienților asupra altor bolnavi sau asupra angajaților.
Cât despre contenționare, draftul reține că în spitale „se practică proceduri de contenționare neconforme cu legea“. La Secția de Psihiatrie Palazu Mare, de la Spitalul Județean „Sf. Apostol Andrei“ (Constanța), se aplică „aproape zilnic“ măsura contenționării, când pacienții devin „ostili“ sau sunt agresivi, iar la Spitalul Dr. Preda din Sibiu, în trei luni (iunie-septembrie), au fost 152 de cazuri de contenționare.
La Spitalul Ștei (Bihor), oamenii sunt legați dacă „au lovit alți bolnavi, au provocat distrugeri, au agresat personalul“. Conform Ordinului 488/2016 al Ministerului Sănătății, pacientul poate fi contenționat sau izolat doar când se poate răni pe sine sau pe ceilalți și doar din dispoziția unui medic.
Raportul mai arată că sunt foarte multe cazuri în care pacienții au fost internați nevoluntar (la cererea familiei, a poliției, a jandarmeriei), dar niciun judecător nu a confirmat vreodată decizia de internare, așa cum prevede legea.
De exemplu, la Spitalul Dr. Preda din Sibiu, au avut loc, în 2019, 258 de internări nevoluntare. Doar în august, au fost 12 cazuri în care nicio instanță nu a confirmat măsura.
Alte nereguli identificate de Avocatul Poporului se referă la supraaglomerarea spitalelor și la condițiile proaste în care sunt îngrijiți oamenii: Spitalul Tulgheș (ex-sanatoriu TBC) a făcut paturi supraetajate în saloane, ca să primească mai mulți pacienți (de la 275, la 328 de paturi).
La Spitalul de Boli Cronice Borșa, erau 353 de oameni înscriși pe lista de așteptare, cele 195 de paturi fiind ocupate. Tot la acest spital, 60 de pacienți dintr-o secție sunt obligați să împartă patru toalete și două dușuri.
Citește și: Încă o lecție de primitivism din asistența socială românească
O situație frecvent întâlnită în spitalele controlate este cea a abandonului – sunt pacienți internați de rude care nu îi mai iau vreodată acasă, iar medicii se plâng că nu sunt decontate costurile pentru îngrijirea lor și că sunt ocupate paturi de care ar putea beneficia alte persoane care au nevoie urgentă de îngrijiri (la Săpunari, Călărași – 10 oameni abandonați doar în 2019; la Ștei – 5 la sută din totalul pacienților, anual).
Draftul reține, la concluzii, că personalul de specialitate din aceste spitale este insuficient și că ar fi nevoie de spații mai mari și de îngrijire mai bună a pacienților, că spitalele ar trebui să primească dublă finanțare – din partea Ministerului Sănătății (pentru actul medical) și a Ministerului Justiției (pentru partea de siguranță a pacienților), dar și că este nevoie de o procedură prin care pacienții să-și poată gestiona veniturile.
Totodată, ar trebui să existe un ordin al Ministerului Sănătății care să cuprindă lista spitalelor care au voie să facă internări nevoluntare și ar trebui licențiate centrele medico-sociale de psihiatrie.
Pe de altă parte, draftul nu prezintă vocea pacienților și nu vorbește deloc despre decese survenite în unitățile medicale.
Avocatul Poporului nu vorbește despre cum li se asigură pacienților accesul la justiție și nici despre faptul că ONG-urile nu mai pot face vizite de monitorizare inopinate, care au dus, în trecut, la descoperirea a numeroase abuzuri.
