În ultimele zile toată lumea s-a inflamat în fața demisiilor înregistrate în sistemul de sănătate. O astfel de știre a scindat societatea în două tabere. Unii s-au poziționat în favoarea cadrelor medicale, susținând că acestea nu pot fi forțate să lucreze, mai ales dacă nu au toate dotările necesare.
La polul opus, o parte din societate a devenit furibundă cu acuzele, explicând că medicii nu pot dezerta din sistem, tocmai atunci când oamenii au cea mai mare nevoie de ei. Ce simplu ar fi dacă am putea tranșa în realitate atât de clar și matematic această situație complexă, care este supusă unei judecăți extrem de ample. Discutăm de aspecte morale, deontologice, profesionale, umane sau sociale.
De principiu, pandemia de Covid-19 reprezintă o criză sanitară mondială, adesea asemănată cu un război. În acest război cu virusul, personalul medical este, de fapt, linia frontului. Personalul medical trebuie să ducă lupta împotriva coronavirusului.
O luptă cu un inamic neconvențional, așa cum eram învățați în conflictele militare clasice, necesită noi strategii tehnice care să ne permită victoria. Războiul împotriva acestui virus nu are reguli prestabilite. Din păcate nu avem un manual de luptă. Ceea ce știm cu siguranță este faptul că victoria nu poate fi obținută decât cu personalul medical, ce trebuie să rămână în prima linie.
Ca în orice conflict militar, în mod evident, vor există și persoane care din punct de vedere psiho-emoțional sau chiar fizic, nu pot face față bătăliei. Însă aceste cazuri, sunt convins, că vor reprezenta o minoritate, fiind excepții.
Profesia de medic este mai mult decât o meserie. Este o profesie vocațională în care, dincolo de cunoștiințele medicale, este nevoie de dăruire și sacrificiu.
Este o profesie umanitară în care fiecare cadru medical trebuie să își dăruiască priceperea și îndemânarea pentru vindecarea oamenilor bolnavi. Este o profesie în care lucrezi atât cu trupul pacientului, dar și cu sufletul și sentimentele lui.
Demisiile din sistemul sanitar trebuie evaluate sub aspectul constituirii lor într-un curent convergent. Dacă discutăm doar de cazuri izolate, acestea vor fi inerente în orice criză. Însă, dacă vorbim de apariția unui fenomen ce tinde să se generalizeze, atunci o analiză în acest sens este foarte utilă.
Trebuie să identificăm care au fost cauzele invocate de personalul medical.
Prima și cea mai importantă cauză de demisie a fost reprezentată de lipsa echipamentului de protecție împotriva coronavirusului. În spatele aspectelor morale și deontologice nu putem să ne trimitem soldații la luptă cu piepturile goale.
Și nu neapărat pentru că i-am îmbolnăvi, ci mai degrabă pentru că în acest mod cu siguranță nu vom putea câștigă lupta cu virusul. Prima măsură care trebuie adoptată de urgență este aprovizionarea personalului medical cu aceste echipamente de protecție. Am asistat cu toții la efectul contaminărilor din spitale. Deja știm care sunt efectele asupra sistemului de sănătate.
Medici infectați și scoși din câmpul muncii, secții întregi închise, spitale oprite din activitate complet pentru măsuri de dezinfecție. De asemenea trebuie privit în perspectiva vârfului epidemiei, în care incapacitatea de muncă a cadrelor medicale contaminate va avea un efect direct reflectat în mortalitatea generală.
S-a discutat foarte mult despre faptul că medicii nu au vorbit până acum de neregulile și neajunsurile sistemului în care lucrează, fiind acuzați de oarecare complicitate la menținerea acestui sistem defect.
În primul rând există medici care au ridicat de multe ori problema reformării în sănătate, însă nu au reușit să treacă de deciziile politice. În al doilea rând, sistemul de sănătate din România își putea desfășura activitatea medicală de fond.
De această dată, avem în față o situație de criză sanitară care va suprasolicita, probabil, la maxim rețeaua sanitară. Personalul medical a dorit să atragă atenția asupra faptului că în fața acestui tsunami medical, este posibil ca sistemul să cadă.
Al doilea motiv al demisiilor este legat de riscul de a te îmbolnăvi în spital de la pacienții contaminați cu Covid-19.
În acest moment în care internările cronice, programate, au fost reduse semnificativ în toată țara, dar mai ales cunoscând riscurile transmiterii intracomunitare, fiecare pacient care se internează în spital poate fi contaminat cu coronavirus. Este necesară schimbarea de urgență a metodologiei de testare.
Fiecare pacient internat în spital trebuie testat pentru Covid-19. Doar în acest mod vom putea proteja spitalele de contaminare. Un pacient pozitiv scăpat netestat într-o secție va determina închiderea în scurt timp a zonei respective. Trebuie să temporizam cât mai mult amestecarea pacienților pozitivi cu cei necontaminati.
Având în față motivele reale ale personalului medical demisionar, este cât se poate de clar, că acest fenomen poate fi stopat numai prin corecția cauzelor.
Măsurile restrictive și coercitive nu vor putea opri valul de demisii. În plus, ele nu eficientizează funcționarea sistemului.
Dimpotrivă, un asistent medical forțat să lucreze 90 de zile, printr-un preaviz prelungit, nu va mai avea motivația și dăruirea să facă acest lucru. În medicină nu putem veni la spital doar ca să bifăm pontajul. În medicină, fără dăruire, motivație și sacrificiu, nu se pot obține rezultate pozitive. Nu avem nevoie de cadre medicale ținute cu forța la muncă.
Avem nevoie de oameni care să vină la spital convinși fiind de rolul și importanța lor în salvarea pacienților.
Ridicarea dreptului de liberă practică va amplifica dezastrul din sistemul de sănătate. Știind faptul că România înregistrează în ultimii ani un deficit al resursei umane, ridicarea dreptului de liberă practică nu face altceva decât să crească acest deficit.
Toate sistemele medicale din lume au nevoie de suplimentarea cadrelor medicale. S-a recurs chiar și la chemarea celor pensionați. Este esențial ca măsurile adoptate să crească resursă umană și nicidecum să ridicăm dreptul de practică.
De asemenea s-a discutat foarte mult despre bonificația de 500 de euro promisă cadrelor medicale. Au fost voci care au criticat această soluție, considerând că reprezintă o formă de mituire a medicilor. Vreau să cred că ea nu reprezintă altceva decât o formă de prețuire a personalului medical.
Soluții asemănătoare au fost adoptate și în alte țări, în care personalul medical implicat direct în tratarea pacienților cu Covid-19 a primit sporuri de risc.
Aplicarea acestei măsuri în mod singular nu va avea efecte. Dacă ne dorim într-adevăr să obținem efecte pozitive, bonficatia trebuie să fie dublată de încă 2 măsuri: echipamente de protecție și testarea pacienților internați în spital.
Dacă tot am vorbit în termeni militari despre această pandemie, este momentul în care trebuie să ne evaluăm “armata” înainte de luptele grele ce vor urmă. Avem un sistem de sănătate pe care trebuie să ni-l asumăm așa cum este el, cu bune și rele.
În aceste momente grele, în plină criză, nu se mai poate schimba starea de fond. Va trebui să ducem lupta cu ce avem.
Avem un sistem cu deficit de personal în care este esențial să ne păstrăm capacitatea umană. Cu cât luptele devin mai intense, cu atât fiecare soldat începe să devină vital pentru câștigarea bătăliei.
Pentru a avea șanse de victorie, linia frontului unde se află medicii trebuie să fie dublată de linia din spatele frontului, de suportul logistic care aprovizionează și gestionează modul în care va continuă războiul.
