O pandemie care în mai puțin de un an ne-a modificat viață în mod radical, a schimbat comportamente și ne-a îndepărtat de traiul fericit pe care cu greu l-am obținut după cel de-al doilea război mondial.
Chiar și în cel mai superficial mod de analiză, putem observa cu ușurință faptul că pandemia ne-a afectat viața pe multiple paliere. Am fost afectați social, economic, psiho-emoțional, familial, iar cele mai frumoase activității bazate pe relațiile interumane au fost suspendate pentru o perioadă de timp.
Din momentul în care am înțeles că acest virus reprezintă o amenințare globală la adresa siguranței oamenilor, întreaga lume științifică a depus eforturi fără precedent pentru obținerea unui remediu.
Când discutăm de o pandemie care are la bază un agent infecțios cu mare contagiozitate, singura soluție pentru a putea stopa transmiterea acestuia este reprezentată de obținerea imunizării colective.
Imunizarea colectivă determinată de trecerea prin boală nu reprezenta o soluție, având în vedere impactul asupra sistemul sanitar, dar mai ales prin pierderile de vieții omenești.
În plus, imunitatea obținută după boală nu este de lungă durată, motiv pentru care riscul de reîmbolnavire ar fi posibil.
Cu acest scenariu pe masă, lumea medicală a ajuns la concluzia că singura soluție viabilă este reprezentată de găsirea unui vaccin care să asigure o imunizare colectivă a populației.
Pentru a întrerupe lanțul de trasmitere a virusului într-o comunitate este nevoie de imunizarea a peste 70% din numărul total de persoane.
Ziua de 27 decembrie 2020 reprezintă cu adevărat un moment istoric prin faptul că în România a început vaccinarea impotriva Sars-Cov-2.
Această campanie de vaccinare este un eveniment unic în ultimii 100 de ani, capabil să pună capăt acestei crize sanitare de proporții.
S-a discutat foarte mult gravitând în jurul acestui vaccin și s-au creionat multiple zone de controversă cu privire la eficiență, dar mai ales siguranța vaccinului obținut și aprobat la nivel mondial.
Prima controversă este legată de timpul extrem de scurt în care acest vaccin a fost obținut.
Nimeni nu poate contesta faptul că vaccinul împotriva Sars-Cov-2 a fost realizat într-un timp record.
Însă în același timp trebuie să spunem faptul că în anul 2020 deținem tehnologii medicale extrem de avansate și performanțe capabile să realizeze astfel de vaccinuri.
Mai mult decât atât, familia de coronavirusuri din care face parte și Sars-Cov-2 nu este necunoscută oamenilor de știință.
Este pentru prima oară în istorie când lumea științifică medicală a fost susținută de majoritatea guvernelor țărilor existente pentru găsirea unui vaccin împotrivă acestui flagel.
Oamenii politici au înțeles faptul că în absența unui vaccin riscăm ca toată evoluția umanității să fie pusă în dificultate, iar acest război de uzură împotriva virusului va eroda, în timp, capacitatea noastră de a luptă cu el.
Era stringent necesar să găsim în cel mai scurt timp un vaccin care să oprească pandemia de Covid.
O altă controversă emisă în spațial public are legătură cu tehnologia utilizată pentru obținerea vaccinului.
Dacă în trecut reticența în legătură cu vaccinarea era legată de inocularea unui virus viu atenuat sau inactivat în corp, acum reticența derivă din faptul că evoluția medicală a reușit să elimine tocmai acest tip de vaccin care utiliza părți din virus.
În anul 2020, s-a reușit performanța de a crea un vaccin care nu utilizează porțiuni din virusul Sars-Cov-2.
Vaccinul aprobat pentru spațiul Uniunii Europene folosește o tehnologie nouă care are la bază ARN-ul mesager. Această informație genetică codifică proteina de suprafața a virusului, acea proteină “spike” care îi oferă virusului capacitatea de a infecta celulele umane.
Din momentul în care vaccinul ajunge în organismul nostru, ARN-ul mesager va trasmite informația prin care se începe sinteza acestei proteine “spike”, iar sistemul nostru imunitar va începe să sintetizeze anticorpi împotriva acestei proteine de suprafața.
În momentul în care venim în contact cu virusul Sars-Cov-2 ulterior vaccinării, anticorpii creați de organism se vor lega de proteina de suprafață a virusului și în acest mod vor bloca capacitatea de intrare a microbului în celulele umane.
Cunoscând acest mecanism de acțiune al vaccinului au apărut o serie de alte cotroverse vehiculate de cei care nu cred în acest vaccin.
În primul rând au considerat că este un vaccin “prea nou” pentru a avea încredere în el.
Trebuie precizat faptul că tehnologia care utilizează ARN-ul mesager se află în cercetare de mai bine de două decenii, iar în prezent, prin faptul că pandemia a determinat o presiune uriașă, lumea științifică a reușit să finalizeze această tehnică de producție.
Multe persoane au adus în prim plan discuția cu privire la profilul de siguranță la distanță al vaccinului, unii dintre contestatari, chiar și cadre medicale, emițând tot felul de speculații cu privire la efecte adverse la distanță.
Acest tip de gândire este una retrogradă, care se opune progresului.
În acest moment tehnologiile medicale au suficientă experiență care să ne asigure un profil de siguranță la distanță pentru acest vaccin. În plus, dacă mergem pe acest tip de gândire retrogradă, asta ar echivala cu blocarea progresului.
În acest sens nu am utiliza niciun medicament nou apărut pentru că poate fi periculos, nu am utiliza niciun echipament medical nou pentru că nu îl cunoaștem suficient de bine. Ne putem întreba de ce am acceptat autoturismele hibrid sau un anumit tip de avion care abia au fost proiectate?!
În privința oamenilor care sunt încă sceptici, există un paradox pe care nu am reușit încă să îl înțeleg.
În luna martie, când aveam câteva sute de cazuri de Covid-19, s-a creat o isterie națională în care populația golea magazinele alimentare în perspectiva unui scenariu apocaliptic.
În decembrie, când avem câteva mii de cazuri pe zi și câteva sute de decese zilnic, o parte din populație luptă împotrivă “dictaturii medicale”, împotriva “botniței” și se simt mai mult decât relaxați în raport cu pandemia!
Tot un comportament paradoxal este reprezentat de golirea rafturilor farmaciilor atunci când o știre susținea eficiența unui medicament Sars-Cov-2.
Când lumea afla despre un posibil tratament eficient pentru Covid, pur și simplu se epuizau stocurile respectivului medicament despre care doar se credea că este util bolii.
Astăzi avem un vaccin despre care știm cu siguranță că este eficient împotriva virusului, având o eficiență de 90%, și iată că sunt încă persoane care nu doresc vaccinarea.
Mă întreb de ce să preferăm tratamente învăluite în mister și incertitudine în detrimentul unora care sunt studiate științific și dovedite prin studii de amploare?!
Nu trebuie să convingem populația să se vaccineze, trebuie să o informăm corect și transparent asupra acestui vaccin. Convingerea trebuie să aparțină fiecăruia dintre noi.
Fiecare are nevoia de propria convingerea cu privire la faptul că acest vaccin este unica șansă de a ne recăpăta viața de dinainte de pandemie.
Nu putem rata un moment istoric în care avem la îndemână un vaccin eficient și sigur împotriva Sars-Cov-2.
În aceste zile trăim un amestec de sentimente. Bucuria că am început campania de vaccinare, dar și teamă determinată de acele noi tulpini de virus care au început să circule.
Ce trebuie să cunoaștem, cu toții, este că ne aflăm într-o competiție acerbă cu acest virus, în care noi, oamenii încercăm să îl eliminăm din circulație, iar virusul folosește toate mecanismele să scape de sistemul nostru imunitar.
Nu putem rata această șansă unică pe care o avem prin vaccin, neștiind când virusul poate suferi o nouă mutație prin care să își modifice tocmai proteina “spike” pentru care a fost creat vaccinul.
De aceea, această campanie de vaccinare trebuie să fie intensă și de scurtă durată pentru a atinge cât mai repede gradul de imunizare populațională.
De această dată chiar nu putem lăsa virusul Sars-Cov-2 să câștige lupta, iar noi să avem în mână armă prin care îl putem elimină, dar să alegem să nu o folosim.
