Drama unei femei care a ajuns la azil după ce fiica i-a vândut casa. Bătrâneți în singurătate.
Din păcate, viaţa le-a rezervat unora dintre vârstnici o altă soartă, şi nu una pe care şi-o doreau.
Jana D. are 71 de ani și locuiește într-un cămin de bătrâni în Constanța. Ea a ajuns aici în urmă cu aproximativ două luni, după ce ani la rând s-a tot chinuit să supravieţuiască, locuind cu chirie.
Totul a început de la faptul că propria fiică, sânge din sângele ei, a fost convinsă cu câţiva ani în urmă, de fostul soţ, să îi ia casa mamei, fără a se gândi că o lasă fără un acoperiş deasupra capului, scrie cugetliber.ro
Aşa se face că, după o viaţă întreagă de muncă, acum, nu a putut lua mai nimic din ce a agonisit.
Drama unei femei care a ajuns la azil după ce fiica i-a vândut casa
A luat cu ea, în schimb, toată amărăciunea provocată de fiica ei cea mare, care, în prezent, se căieşte şi regretă enorm ce i-a făcut mamei sale.
„Am ajuns la Căminul de bătrâni din cauza situaţiei de acasă, după ce una dintre fete mi-a vândut casa.
Cu câţiva ani în urmă, mi-a murit cumnata, iar în ziua în care a fost înmormântată, noaptea, mi-a murit şi fratele, la numai 52 de ani.
Soţul fiicei mele de atunci era agent imobiliar şi, la acel moment, am luat nişte bani împrumut de la ei, pentru că nu mă aşteptam la aşa necazuri şi trebuia să îmi îngrop fratele.
Le-am cerut o sumă de bani prin notariat şi le-am spus că îi voi restitui la fel, tot prin notariat.
Nu am luat mult, dar atunci când mi s-au dat actele la semnat, printre hârtii era şi o foaie prin care le cedam casa şi eu am semnat.
Nu mi-am dat seama, la acel moment, ce se întâmplă. Între timp, propriul meu copil, influenţat de partenerul de viaţă, îmi furase buletinul de identitate, actul casei şi au făcut în aşa fel încât am semnat ce nu voiam.
Ulterior, 12 ani am stat cu chirie, dar apoi nu s-a mai putut, iar fiica cea mică s-a interesat să vin aici, la cămin, în condiţiile în care am probleme cu diabetul şi tensiunea arterială”, a spus femeia.
Între timp, femeia și-a dat seama că singura soluție pe care o mai are este căminul de bătrâni. Aici a reușit să găsească sprijinul și alinarea de care avea nevoie.
Îşi aminteşte şi de perioada când a lucrat ca izolator termic, ca sudor ori ca îngrijitoare sau impiegat mişcare.
Rememorează şi anii căsniciei, care nu a fost tocmai una fericită, dar şi perioada copilăriei. Toate au rămas în mintea ei, amintiri neatinse de trecerea timpului.
